Alex: Scuzaţi-mă, vă rog, dumneavoastră sunteţi cumva...
Petra: Fată?! Da, sunt! Şi; ce-i cu asta? Aveţi ceva împotriva fetelor care practică această meserie, de body-guard?
Alex: Ah, nu, deloc, domnişoară... N-am nimic împotriva dumneavoastră sau a meseriei pe care v-aţi ales-o. Sunteţi liberă să vă alegeţi orice consideraţi că vi se potriveşte...
Petra: Foarte bine! Mă numesc Petra Neţoiu, cunoscută printre body-guarzi drept "Ucigaşa"; asta-i porecla mea.
Alex: Interesant, foarte interesant... Mi se părea doar puţin cam nepotrivit ca protecţia să-mi fie asigurată de o domnişoară...
Petra: Adică eşti nemulţumit că ţi-a fost repartizat un body-guard ca mine?!
Alex: Ah, nu, deloc... De ce-aş fi nemulţumit?!
Petra: Ar trebui să te consideri norocos că sunt body-guardul tău!
Alex: Chiar mă consider norocos; foarte norocos... Mă bucur că-mi veţi asigura protecţia şi vă mulţumesc pentru asta, deşi personal nu cred că aş fi avut nevoie de protecţie, dar dacă dom' director aşa a stabilit...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: De ce? Care-i problema?
Alex: Păi, celuilalt i se zice... "Ucigaşa".
Lucian: Ah, poreclelele astea ale lor... Toţi au nişte porecle ciudate, care te pun serios pe gânduri, dar în fond, e doar ceva de suprafaţă, deci n-ai de ce să te îngrijorezi din cauza asta.
Alex: Luci, e o tipă! I se zice "Ucigaşa"; pricepi?! O tipă! Una pe nume Petra Neţoiu.
Lucian: O tipă? "Ucigaşa"?! Asta, într-adevăr, pare cam neplăcut.
Alex: Foarte neplăcut pentru mine! Nu înţeleg de ce tocmai eu am o tipă body-guard?! În plus, dacă ai vedea-o cum arată... Nu zic că ar fi urâtă, dar n-are nimic feminin în aspectul ei; e doar dură, forţoasă, băieţoasă, musculoasă. Şi n-am nimic împotriva aspectului ei sau a meseriei pe care o practică, dar... De ce tocmai eu?! Adică, mai înţelegeam dacă i se repartiza o tipă body-guard vreuneia dintre colegele noastre, domnişoarele din echipaj, dar de ce tocmai mie?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Body-guardul cu porecla "Cocoşul" luă legătura cu colega lui, Petra Neţoiu, poreclită "Ucigaşa", vorbind pe un ton cât mai convingător. Alex ascultă convorbirea, iar după ce domnişoara Neţoiu spuse că va sosi în câteva clipe, se ascunse bine. Iată cum planul lui Alex, pe post de Cupidon, funcţionase. Geneticianului nu i-ar fi trecut prin minte că în această ultimă seară pe Terra va avea o asemenea ocupaţie, după părerea lui, foarte plăcută, doar nu putea fi ceva urât să unească destinele a două persoane, sau cel puţin să ajute la consolidarea legăturii sentimentale dintre aceştia; dacă era vorba chiar despre body-guarzii care-i asiguraseră protecţia timp de trei săptămâni, cu atât mai bine (gestul lui putea fi considerat cel puţin drept unul nobil). Petra spusese că va sosi în câteva clipe şi chiar aşa se petrecu; de abia avu timp geneticianul pentru a se ascunde, să nu fie observat de vigilenta domnişoară (de parcă "Ucigaşa" s-ar fi aflat prin zonă în timpul convorbirii). Deşi ştia că Petra era inteligentă, Alex spera ca ea să nu-şi dea seama de şmecherie, cel puţin nu înainte ca Ovidiu să reuşească să-i spună ceea ce avea pe suflet cine ştie de cât timp...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ucigaşa" privi emoţionată spre cei prezenţi în încăpere; părea impresionată de atenţia care i se acorda. Bineînţeles, spuse şi profesorul Manea vreo câteva cuvinte cam la fel de "răsunătoare" ca ale directorului, iar în cameră mai erau alte câteva buchete de flori primite de domnişoara Petra Neţoiu în acea zi. După ce directorul, profesorul Manea, Alex, Lucian şi Ovidiu Băloi, zis "Cocoşul" ieşiră, intrară alţii trei, avându-l ca protagonist principal pe cel ce deţinea recordul la înălţime în echipaj, Nistor. Lunganul renunţă cu greu la o cutie cu bomboane fine de ciocolată în favoarea domnişoarei Petra, însă renunţă; i-o lăsă deci "Ucigaşei". Nu râse deloc de de domnişoara body-guard din cauza poreclei sale, dar Alex n-avea cum să scape de cicăleala înaltului său coleg; lunganul deja se amuza pe această temă... După lungan intră micuţa Maria şi cei doi body-guarzi care-i asigurau paza.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ucigaşa"?! Alex o mai măsură puţin cu privirea, nu foarte insistent. Înaltă, solidă, musculoasă; nu prea lăsa impresia unei domnişoare, mai ales că nici în fizionomia ei nu păreau prezente trăsăturile delicate, specific feminine. Tunsă scurt, avea un chip dur şi chiar de s-ar fi machiat, tot n-ar prea fi arătat aşa cum Alex avea idee despre fete. Totuşi, nu comentă nimic despre aspectul ei băieţos, de "forţoasă". Asta-i lipsea lui! Exact o domnişoară poreclită "Ucigaşa", care să-i asigure protecţia. Ideea nu i se păru deloc interesantă, dar ce putea face? Erau dispoziţiile directorului Institutului. De ce oare tocmai lui i se repartizase un body-guard fată?! Nici nu dorea să-şi imagineze ce vor zice colegii lui ziua următoare, când vor auzi noutatea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex privi şi el spre "Ucigaşă", tăcut şi îngândurat. Simţea că nu-şi găseşte cuvintele potrivite, prin intermediul cărora să-şi exprime recunoştinţa faţă de această fiinţă, o domnişoară body-guard, o tipă care ştia să-şi facă meseria, căreia el îi era foarte dator, însă tăcu, nu-i zise nimic. O privi însă cu admiraţie, altfel decât până atunci; nu mai era tipa de care dorea să scape cu orice preţ, doar din cauză că se temea de reacţia colegilor săi, sau din cauză că nu dorea să se râdă de el, pe motiv că ar avea nevoie de protecţia unei fete; acum ar fi răspuns oricui, fără a mai sta mult pe gânduri, că da, avea nevoie de protecţia unei tipe ca ea şi că se simţea onorat de faptul că tocmai ea îi asigura lui protecţie, iar într-un fel avea dreptate. Chiar se putea mândri cu acest amănunt, pentru că "Ucigaşa" nu accepta cu uşurinţă să asi-gure protecţie unei anumite persoane; pe Alex însă îl acceptase destul de repede, dar el nu cunoştea acest lucru.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şerban: Deci, ce am, domnişoară?
Stela: Nu vă speriaţi, nimic grav... Am să vă prescriu o reţetă, însă ceea ce urmează va fi, probabil, mai dificil de acceptat pentru dumneavoastră, pentru că recomandarea mea ar fi să renunţaţi cât mai curând la această meserie pe care o practicaţi acum.
Şerban: Poftim?! Cum aşa?! Adică nu mai pot fi body-guard în continuare?
Stela: Nu! În nici un caz.
Şerban: Bine, dar... Nu se poate! Sunteţi sigură?
Stela: Domnule drag, dumneavoastră mi-aţi solicitat această consultaţie, iar eu mi-am spus părerea. Desigur, dacă nu sunteţi mulţumit de recomandarea pe care v-am făcut-o, puteţi merge să consultaţi şi alţi medici, doar nu este interzis.
Şerban: Ah, nu, domnişoară...
Stela: Deci, v-am spus: N-ar fi în interesul dumneavoastră să continuaţi să exercitaţi această meserie şi ar fi bine să renunţaţi de îndată după 27 iunie, după ce vă expiră contractul semnat cu Institutul, pen-tru a mă păzi pe mine. Sper că nu va trebui să înfruntaţi pe nimeni până atunci.
Şerban: Să înţeleg că treaba asta este serioasă.
Stela: Chiar foarte serioasă!
Şerban: Şi eu, care credeam că sunt doar nişte dureri trecătoare, pe care le pot ignora.
Stela: Ar însemna să vă ignoraţi sănătatea; sunteţi încă foarte tânăr, aveţi toată viaţa înainte, n-aveţi motive să riscaţi atât. N-aţi consultat un alt medic până acum?
Şerban: Nu, n-am considerat necesar... Dar dacă nu body-guard, atunci ce; ce altceva aş putea face? Ce altceva aş putea fi? Cum mi-aş putea câştiga existenţa?! N-am suficiente cunoştinţe, ca dumneavoastră, n-am studii superioare, ca să-mi pot găsi altceva de lucru.
Stela: Sunt sigură că se va găsi totuşi ceva, ceva care să vă cores-pundă; în condiţiile actuale, ceva care să nu vă solicite prea mult efort fizic şi bineînţeles, va trebui să evitaţi meserii dure, riscante, periculoase; va trebui să vă protejaţi. Vă puteţi continua studiile; nici asta nu e interzis. Şi ar fi de preferat să vă găsiţi ceva de lucru la bi-rou, sau pe computer; repet, fără efort fizic.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Ah, nu-ncepe şi tu ca Nis!
Lucian: Cum adică?
Alex: Păi, nărodul ăla îmi zicea că-l trădez, renunţând la burlăcie; glumea, desigur...
Lucian: Păi, Alex, nu mi se pare deloc o glumă; chiar ai renunţat la burlăcie. Deci, e ceva serios, foarte serios.
Alex: Da, bineînţeles, am renunţat, dar Nis nu-i singurul care a rămas; ar mai fi Mihai şi evident, tu. Campionul, cu Ly, are toate şansele să devină în curând ca mine. Dar tu, ce perspective ai?
Lucian: Eu nu, încă nu. Deocamdată, îi ţin companie nărodului de Nis. Oricum, tu, cu doctoriţa noastră, ai nimerit bine; te-ai orientat perfect. Te-ai aranjat! E, într-adevăr, o persoană remarcabilă. Ai fost norocos...
Alex: Şi încă sunt... Luci, are o fire nemaipomenit de voioasă, nu m-aş fi aşteptat niciodată să descopăr asta la ea. Înainte mi se părea o persoană distinsă, dar foarte distantă, rigidă. Pentru ca acum să aflu că nu e deloc astfel. E de-a dreptul minunată!
Lucian: Grozav, bătrâne! Înseamnă că n-ai ce să regreţi. Dar altfel, cum o duci? Cum e cu problema ta, cu ochii?
Alex: Ah, nu mă mai deranjează deloc, nimic. Nu mă mai dor ochii, văd foarte bine şi m-am obişnuit deja cu prezenţa ochelarilor, nu mă incomodează deloc. Acum nu m-aş mai putea lipsi de ei, n-aş vedea bine fără ei.
Lucian: Păi... Îmi pare bine, bătrâne.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Ştiu că dom' director e foarte ocupat, dar pentru tine îşi face întotdeauna timp. Şi... Fii serios; nu se poate să rămân cu tipa aia, să mă păzească zi de zi, până pe 27 iunie. E prea de tot! E chiar ciudată! Am încercat să fiu cât mai amabil cu ea, să-i fiu pe plac, i-am vorbit frumos, i-am zâmbit, am salutat-o politicos, dar ea... Nimic! N-a schiţat nici un gest, de parcă habar n-avea ce ar fi ăla un surâs. Şi ştii cum pot fi consideraţi oamenii care nu zâmbesc niciodată?
Lucian: Bătrâne, nu te grăbi s-o judeci, s-o clasifici; s-ar putea să greşeşti! Ţi-a lăsat impresia că ar fi dură, lipsită de sentimente, dar prima impresie poate fi înşelătoare. Poate te-a înspăimântat sau te-a impresionat aspectul ei neobişnuit pentru o fată, ori poate porecla ei.
Alex: Poate, dar oricum ar fi, nu vreau să fie ea body-guardul meu până pe 27 iunie... Gândeşte-te; sunt câteva săptămâni în joc. Ce naiba; mă fac de râs! Adică, aşa am ajuns, să am nevoie de protecţia unei tipe? Una, denumită "Ucigaşa"?

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce Petra Neţoiu – "Ucigaşa" şi Costel Frunză – "Violentul" rămăseseră afară, în maşina lor, doctoriţa Stela intră pe poarta Institutului, părând furioasă foc. Tot furioasă părea şi când intră pe trapa navei albastre. Fără a-şi saluta colegii aflaţi pe puntea principală, se îndreptă cu paşi siguri spre genetician, fixându-l cu privirea albastră, care în acel moment nu exprima deloc bunăvoinţă. Alex îi simţi privirea tăioasă, parcă mai ascuţită decât a "Ucigaşei". "Periculoasă doctoriţă!" gândi Alex.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condusă de Lucian, maşina îşi continuă drumul spre oraş. Nu-i luă mult timp să ajungă în locul indicat de Alex. Zărindu-i pe cei doi pe trotuar, opri maşina şi coborî grăbit, împreună cu Petre şi Adi, îndreptându-se spre locul accidentului. Petra îl vedea pentru întâia oară pe Lucian în persoană, de aproape, deşi la întuneric. El îl salută scurt pe Alex, apoi îi sărută mâna domnişoarei body-guard. Deşi era întuneric, "Ucigaşa" rămase plăcut impresionată de prezenţa lui, iar colegii ei o priviră îngrijoraţi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex vrusese să răspundă înainte ca directorul să rostească "domnişoara Petra Neţoiu", dar nu reuşise; acum era sigur că secretul lui fusese aflat de toţi colegii, care nu vor aştepta mult să râdă de el. "Eh; paguba asta să fie..." îşi zise Alex în gând, iar cu voce tare îl aprobă pe director. Alex se emoţionă şi nu zise nimic; cuvintele directorului îl impresionară... Chiar era el atât de important?! N-ar fi crezut... Din nou îşi ţinea capul plecat, ruşinat, din cauza celor petrecute. Nici nu dorea să-şi imagineze cum ar fi reacţionat directorul dacă în locul lui s-ar fi aflat Lucian, preferatul dânsului, deşi era puţin probabil ca indivizii să fi reuşit să-l captureze pe colegul său; acesta era descurcăreţ, chiar dacă nu era fost campion mondial, ca tânărul informatician.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex ieşi din Institut doar pentru câteva clipe, întorcându-se împreună cu "Ucigaşa" cea vitează, pe care le-o prezentă foştilor săi colegi de cercetări genetice, stabilind cu aceştia când putea domnişoara body-guard Petra Neţoiu să înceapă să studieze măcar noţiunile introductive în ingineria genetică (foştii colegi ai lui Alex, erau, la fel ca şi acesta, buni specialişti în ingineria genetică). Colegii lui, amabili, acceptară s-o iniţieze în acest domeniu atractiv pe domnişoara Neţoiu, care se bucură că totul se aranjase în acest sens; potrivit înţelegerii stabilite, va începe studiul de săptămâna viitoare, luni dimineaţa. Iar dacă rezolvase acest amănunt, Alex se putea întoarce liniştit la bordul navei albastre; "Ucigaşa" mai rămăsese puţin cu foştii lui colegi. Pentru a putea intra nestingherită în Institut, ori de câte ori era necesar (când venea la orele de studiu), domnişoara Neţoiu primi un permis de liberă trecere (măsurile de siguranţă erau destul de severe; nu se permitea accesul oricui, oricând, în Institut). Pentru "Ucigaşă" însă, se rezolvase, în favoarea ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Dom' profesor, iar aţi întârziat...
Eugen: Ştiu.
Alex: Aţi avut cumva probleme cu reporterii? Vă trebuie cumva câţiva body-guarzi? Vă împrumutăm noi cu plăcere.
Eugen: Nu, n-am avut nici un fel de probleme, cu nimeni; doar cu domnul director... Adică, de fapt, cu Traian; să nu cumva să mă spuneţi că i-am zis altfel! Iar cu el am avut doar de pus la punct unele amănunte, legate, în principal, de misiunea voastră, deci, n-am nevoie de body-guarzi; tot vouă vă sunt mai de folos.
Alex: Noi ne-am lipsi cu drag de ei.
Eugen: O să vă lipsiţi; după 27 iunie.
Nistor: Mai e mult până atunci. Da' nu contează... Astăzi ce trebuie să facem; care e programul?
Eugen: Păi, să vedem... Încă n-am stabilit nimic concret pentru voi. De fapt, ia spuneţi ce-aţi făcut ieri, după plecarea mea?
Nistor: Bairam, dom' profesor; ce altceva?!
Eugen: Măi, fii serios!
Nistor: Bine... De fapt, am vizitat o mică parte din navă, dom' profesor. Şi le-am mai explicat câte ceva noilor noştri colegi.
Eugen: Aşa mai merge. Foarte bine. Presupun că n-aţi terminat cu întreaga navă.
Lucian: Nu, dom' profesor, n-am fi avut când.
Eugen: Atunci, cred că vă puteţi continua această activitate. Şi pentru asta, chiar n-aveţi nevoie de mine, deci, vă pot lăsa din nou singuri; vă descurcaţi voi. Dacă reuşesc, am să trec pe aici mai pe seară, dacă nu, ne vedem tocmai luni de dimineaţă, la 8.00.
Nistor: Dom' profesor, prea ne lăsaţi de capul nostru...
Eugen: Asta-i şi ideea; trebuie să vă obişnuiţi împreună, pentru că după 27 iunie chiar veţi rămâne singuri.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Vai, de abia acum v-aţi întors?!
Alex: Da, măi, puştiulică... De abia acum.
Mihai: Domnule profesor...
Eugen: Ia spune, tinere: Cum a fost la mate? Te-ai descurcat?
Mihai: Da. A fost atât de simplu; şi eu, care mă aşteptam să fie foarte dificil... Dar n-am întâmpinat greutăţi.
Eugen: Deci, la mate sigur treci.
Mihai: Eu aşa cred.
Eugen: Da, ştim că matematicianul nostru te-a ajutat, deşi, din spusele lui, nu aveai deloc nevoie. Şi acum, hai, trebuie să mergi să dai şi tu o declaraţie la Comisia Disciplinară a Institutului.
Mihai: Unde?
Alex: La Comisia Disciplinară; ce, n-auzi bine?!
Mihai: Ba da, dar nu ştiu unde trebuie să merg.
Alex: I-auzi la el, nu ştie... Măi, puştiulică... Tu de când înveţi aici; de ieri?
Mihai: Nu de ieri, dar nu ştiu unde vine asta, n-am avut ocazia să ajung pe acolo până acum.
Alex: Eh, ce să spunem, ai fost mereu foarte cuminte, de n-ai ajuns pe acolo...
Nistor: Adică, asta înseamnă că şefu' n-a fost cuminte de-a ajuns acolo?
Alex: Nu, mă, tontule! Luci a avut doar o... neşansă.
Eugen: Haideţi, lăsaţi taina! Cine merge cu Mihai, să-i arate unde trebuie să ajungă?
Alex: Mă duc eu, dom' profesor. Hai, măi... puştiulică!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Banii care vi se cuvin, domnişoară doctor, pentru medicul echipajului. Ca sumă totală, vă pot spune că sunt aproape cât suma primită de comandant.
Stela: Nu m-aş fi aşteptat să primesc bani astăzi, ba încă o asemenea sumă...
Traian: Pentru consilierul misiunii, domnişoara psiholog Stancu... Aveţi grijă ce sfaturi îi veţi da comandantului misiunii!
Lia: Ar fi de preferat să nu aibă nevoie de sfaturile mele, însă dacă va fi cazul, mă voi strădui ca sfaturile mele să fie în folosul echipajului, spre binele şi reuşita misiunii noastre.
Traian: Exact asta se şi aşteaptă de la dumneavoastră, domnişoară. Pentru geneticianul echipajului, Alex... Ce zici, măi, ţi-ajung până pe 27 iunie?
Alex: Glumiţi, dom' director?
Traian: Iată şi pentru geograful nostru o sumă, sper, pe măsura înălţimii sale. Măi, Nis... Tu chiar eşti aşezat acum şi aşa ai fost pe tot parcursul şedinţei, de când a început ea?!...
Nistor: Da, dom' director...
Traian: Bine, acum e clar. Stai jos!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecu pe motocicletă, iar Alex şi "Ucigaşa" în maşină, cu Petre şi Adi. Astfel porniră; în faţă, Lucian – pe motocicletă (primul – pentru că ştia drumul), urmat de maşina albastră a directorului. Alex se simţea bine în ipostaza de şofer al superbei maşini a directorului Institutului şi urma îndeaproape motocicleta pe care stătea colegul său. Domnişoara Petra privi spre Lucian admirativ.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Chiar aşa, şefu'; şi-a retras toate acuzaţiile?
Lucian: Da.
Alex: Acum, când ancheta e la final; mai devreme nu putea?!
Iulian: E bine şi acum. Era de aşteptat să-şi retragă acuzaţiile în cele din urmă... Doar ştia bine că fiul meu nu-i un băiat rău.
Eugen: Vezi, Luci? Prin acţiunea asta, chiar şi domnişoara a trecut de partea ta, deci, n-ai de ce să te temi de decizia pe care o vom afla în curând; nu poate fi decât favorabilă ţie.
Lucian: Poate, dom' profesor.
Traian: Mă scuzaţi numai puţin. Domnule Stancu, doamnă, vă rog, veniţi şi dumneavoastră lângă ceilalţi; de ce staţi aici, retraşi?
Virgil: Ah, domnule director, poate n-ar fi bine.
Traian: Cum să nu fie bine?! Haideţi, vă rog... Domnişoară, Luci tocmai mi-a spus că v-aţi retras toate acuzaţiile formulate împotriva lui.
Lia: Da, domnule director, e adevărat. Mi le-am retras, deşi, cam târziu... Ar fi trebuit să le fi retras de la început, sau şi mai bine, să nu-l fi acuzat deloc, de nimic.
Traian: Nici o problemă, domnişoară; e bine şi mai târziu, decât niciodată. Haideţi!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precaut, Alex o luă prin locuri mult mai iluminate şi nu chiar pustii, deşi ora era târzie. Avu parte şi de noroc; nu departe de locul în care o lăsase pe Petra cu agresorii, zări o patrulă de noapte. Perfect! Se îndreptă grăbit spre poliţişti, ca nu cumva să-i piardă din vedere, deşi aceştia se deplasau destul de lent. Considerând că se apropiase suficient, strigă, nu foarte tare... Poliţiştii se întoarseră spre el; fiind noapte, nu-l puteau zări prea bine. Totuşi, se opriră, astfel că Alex îi ajunse fără probleme şi-i salută.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Luci unde-i? N-a sosit încă?
Nistor: Se pare că n-a reuşit, dom' profesor.
Eugen: Eu am mai venit în nava voastră, înainte de ora 08.00 şi am stat până după 08.10, dar voi n-aţi sosit. Se pare că aţi cam întârziat azi, toţi.
Alex: Aşa-i. Am întâmpinat unele greutăţi la plecarea de acasă, din partea unor reporteri prea insistenţi; de abia am reuşit să ajungem.
Eugen: Bine, vă scuz. Asta pentru că vă înţeleg. Aveţi cumva nevoie de protecţie în următoarele zile? Gardieni, ceva, care să vă păzească de furia mulţimii, deşi, de fapt, aceşti oameni nu vă vor răul, dar curiozitatea lor îi împinge la acte nu tocmai favorabile vouă... Trebuie să luăm măsurile adecvate.
Alex: Nu ştim, dom' profesor.
Eugen: Bine. Dacă vă hotărâţi, să-mi spuneţi, să vorbesc cu directorul, să rezolvăm cumva problema asta, să restabilim ordinea; aveţi nevoie de oarecare linişte zilele astea, pe care n-o veţi putea găsi altfel, îi atenţionă profesorul. Şi Luci? Ce-i cu el? Chiar nu ştiţi nimic?
Alex: Nu.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În curând poliţiştii intrară în dubiţa cea albă cu cei trei infractori şi armele acestora, iar maşina porni spre secţia de poliţie la care lucrau cei din patrulă. Ofiţerul îi lăsase o carte de vizită lui Alex, pentru ca geneticianul să ştie unde să vină ziua următoare şi pe cine să caute, pentru declaraţiile necesare. Alex rămase cu Petra Neţoiu, care se sprijinise de motocicleta ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!