Așa cum albina culege nectarul și apoi pleacă fără a răni în vreun fel floarea, sau a-i afecta culoarea sau parfumul, tot astfel trebuie să se comporte înțeleptul în satul său.
Buddha în Dhammapada
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Culege trandafirul...
Pe nesimțite timpul întotdeauna zboară,
Culege trandafirul cât este încă vară!
Degeaba-l vei culege când timpul i-a trecut:
Culoarea și parfumul din el au dispărut.
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (8 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Fii ca albina care culege dulceața din floare și apoi rămâne tăcută.
Yoga Swami în Cuvintele maestrului nostru aforismele pline de înțelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea este mai mult decât ce culege albina dintr-o floare. Ea culege raze de soare!
Viorel Muha (aprilie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-ți minimiza virtuțiile, spunând: "Ele nu înseamnă nimic". Picătură cu picătură se umple ulciorul. Astfel Înțeleptul devine plin de merit.
citat clasic din Buddha
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește-te în alții. Apoi pe cine mai poți răni? Ce rău mai poți face?
citat din Buddha
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre parfumul lemnului de santal sau al florii de lotus, parfumul virtuții este neîntrecut.
citat din Buddha
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om i-a spus lui Buddha: "Eu vreau fericire!" Buddha a răspuns: "Scoate-l pe EU din formulare și ai scos EGO-ul. Scoate și VREAU, care înseamnă atașamentul și așteptările. Astfel, rămâne doar FERICIRE"!
citat din Buddha
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crizantemă floarea deznădejdii...
Crizantemă floarea deznădejdii
Cu parfumul tău trist și amar
Că-i aproape răsuflarea iernii
Îmi aduci aminte iar și iar.
Floare enigmatică și pură,
Palid semn al verii ce s-a dus
Spune-mi, de ce-n lumea asta dură
Nici tandreți nici sentimente nu-s?
Tu, regina frunzelor de-aramă,
Tu, cea sărutată de zăpezi,
Spune-mi de ce sunt cuprins de teamă
Când s-așterne bruma prin livezi.
Crizantemă floare solitară
Tu, ce înflorești când pomii mor,
De ce mă cuprinde-n fapt de seară
De trecutul mort atâta dor?
Floarea tinereților apuse,
Crizantemă ultim vis aprins,
De ce îmi rămân mereu nespuse
Lacrima și dorul meu nestins.
În grădina sufletului meu,
Pustiită strașnic de tristeți,
Stai de-a pururi cu parfumul tău
Tămâind amare dimineți.
Lăcrimând când gerul te va arde
Și zăpada floare-ți va păli,
Te-oi culege și te-oi pune-n suflet
Și-mpreună ne vom vesteji.
Crizantemă floarea deznădejdii,
Floarea ceții și-a tristeților,
Sub troian de gheață când vei zace
Te-oi păstra în rana ochilor.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Albina culege nectar și din buruieni...
aforism de Corneliu Vornicu (17 aprilie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Albina: muscă cu ac ce culege, nectar...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea
Dintre miile de flori care mi-au ieșit in cale,
Eu pe tine te-am ales intr-un răsărit de soare!
Mâna-mi tremură pe frunză, să te rup nu mă indur
Fără tine mai departe nu pot a porni la drum....
Si rămân să-ți sorb nectarul cu dulceața din petale
Să iți simt parfumul proaspăt, noaptea când este răcoare!
Floare gingașă in iarbă, lângă tine vreau să dorm,
Si-n miros de fân sub stele, greieri vor cânta in cor!
Nu te rup floare minune.... fără tine-n univers,
Ce rost ar avea poetul când va scrie al său vers?
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albina și porumbița
Albina căzu în apă,
Iar porumbița o scapă,
Cu o frunză oarecare,
Ca un colac de salvare.
Porumbița, vrea să spună
A făcut o faptă bună,
Folosindu-se de plisc,
Însă, fără nici un risc.
Netemându-se de om
Porumbița sta-ntr-un pom,
Dar omul, inimă rea,
Îndreptă pușca spre ea.
Albina zbură de zor
Și-nțepă pe vânător,
Care iute se feri
Și ținta nu nimeri.
Ceea ce dă de-nțeles,
Că de ai suflet ales,
Unui binefăcător,
Să-i faci bine ești dator.
Dar albina, vai de ea,
Aceeași soartă avea,
Fie că se îneca,
Sau vânătoru-nțepa.
Morala:
La bine răspunzi cu bine,
Dar fără să uiți de tine,
Că albina, de gândea,
Pe vânător... bâzâia.
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un prieten nesincer și rău este mai înfricoșător decât o fiară sălbatică; o fiară îți va răni trupul în vreme ce un prieten rău îți va răni mintea.
citat clasic din Buddha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul fără umbre
S-au surpat clipele toate
Visele ard a singurătate;
Satul fără umbre mai așteaptă
Un copil c-o floare scuturată
Să vină la părinți la mormânt
Să le sărute trupurile de vânt!
S-au surpat amintirile vii
Încotro să mergi nu mai știi;
Satul fără umbre pare răvășit
De începutul său de infinit
Încotro să mai aștepți pe cei morți
Dacă nimeni nu deschide vechile porți?!
S-au surpat tăceri în lumânări
Nu mai vin copiii din patru zări;
Satul fără umbre umblă pe-o cărare
Nu-i mai iese nimeni azi în cale
Totul e amurg fără de conținut
Orișice orizont pare mereu pierdut!
N-am pe nimeni azi pe prispă
Viața mea e tot, tot mai tristă;
Satul fără umbre-l aud în ecou
Merg către dînsul (și eu mi-s nou)
Sunt cel care vine, sunt cel care pleacă
(Toși copiii din lume părinții să-i înțeleagă)!
S-au surpat priviri în lacrimi
Gânduri au orbit în patimi;
Satul fără umbre e închis târziu
Ca un muzeu fără nimic, pustiu,
În care timpul orb parcă așteaptă
Dorul scump de Mamă și de Tată!
... Dacă n-ai străbuni atunci n-ai nimic,
Dacă n-ai satul tău ești venetic;
Satul fără umbre să-l porți mereu
Tainic în suflet ca pe Dumnezeu,
Să-l rogi în genunchi să nu dispară,
Satul tău de suflet, Veșnicie, o Comoară!...
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea este ca o albină care culege nectarul din florile adevărului.
aforism de Betty Marcovici (26 octombrie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie care se respectă trebuie să fie recunoscută după parfumul ei, așa cum recunoști florile după parfumul lor: mărgăritarul după parfumul lui, trandafirul după parfumul lui, tuberoza după parfumul ei etc.
aforism de George Budoi din Parfumul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Trebuie să întreprindem cercetări și apoi să acceptăm rezultatele. Dacă nu rezistă experimentării, cuvintele lui Buddha însuși trebuie respinse.
citat din Tenzin Gyatso, Dalai Lama (11 aprilie 1988)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate ființele tremură înaintea violenței. Toate se tem de moarte, toate iubesc viața. Privește-te în alții. Apoi pe cine mai poți răni? Ce rău mai poți face?
citat celebru din Buddha
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul omului este ca albina care-și culege mierea chiar din amărăciunea florilor.
Henry Siekiewicz în Fără dogmă
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba poloneză.Voi scrie...
Voi scrie Adevăr pe brațele sleite
și vor putea să ducă poveri nemărginite.
Voi scrie Adevăr pe inimi temătoare
și vor porni pe mări cu duh de-mbărbătare.
Voi scrie Adevăr pe lacrimile grele
și boabele de-argint se vor întoarce-n stele.
Voi scrie Adevăr pe buze prihănite
și vor sfinți cântări, și vor sfinți cuvinte.
Voi scrie Adevăr pe chin și pe durere
și zilele cu nori afla-vor mângâiere.
Voi scrie Adevăr pe ii și pe ștergare
și fiecare zi va fi o sărbătoare.
Voi scrie Adevăr pe duh de rugăciune
și lumea întreagă va deveni minune.
Voi scrie Adevăr pe răni, voi scrie pe spini
și voi culege mană, și voi culege crini.
Voi scrie Adevăr pe tristețe și pe-amar
și voi culege miere, și voi culege har.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!