Balada e o specie a liricii populare inventată de Ciprian Porumbescu.

perlă din examen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată, am cântat Daciei întregi!

Ciprian Porumbescu în festivitate la mănăstire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe zi ce trece mă simt tot mai slab şi mai debil. Mi-e teamă că nu mai am mult a încurca lumea.

citat celebru din Ciprian Porumbescu (1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bine, tată. Şed în celulă şi cânt "Gaudeamus Igitur". Numai păcat că cei ce mă ascultă nu ştiu latineşte.

Ciprian Porumbescu în scrisoare către tatăl său
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai ea singură îmi poate da curajul şi puterea de a răbda mai departe şi a duce munca începută la bun sfârşit.

Ciprian Porumbescu în scrisoare despre Berta Gordon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tătuţă, Măriorică, vegheaţi să nu mi se piardă cântecele. Ele trebuie să trăiască... căci eu, iată, mă sting. Le las în dar neamului meu.

citat celebru din Ciprian Porumbescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de Limba Română

Am adormit în Carul Mare Dimineaţă rezervată
Voiaj prin ţara mea
Doi-trei bărbaţi şi nenumărate doamne
cu majuscule
Fiecare cu locul său
Trecem peste introducere din cauză de timp
9 şi 30
Stupca
Balada lui Ciprian Porumbescu
se-aude
până la
Pietrele Doamnei
Ora 11
Gura Humorului
Muzeul Obiceiurilor Populare
Biserica Sfântul Ioan cel Nou
11 şi 41 de minute
Mănăstirea Voroneţ
Albastrul de Limba Română
de-o veşnicie se amână
Preludiu la Pietrele Doamnei
Ceru-i foarte departe
urc câte-un vers
Ocazional
norii mai recită
câte-o ploicică
Brazii sprijină
cerul abrupt
Iarba sare din epitet în epitet
Pe şosea fantoma unui pui de urs
Berea URSUS
respectă toate semnele de punctuaţie
pardon
circulaţie
Recit la păstrăvărie
Tăcere-n doi
şi
Vânătoarea de ninsori
Fetele se distrează pe seama poetului
Poetul zâmbeşte
după versuri
Moldoviţa şi Suceviţa
printre picături de ploaie şi emoţie
Înalţ umbrela unui hipersonet
Albastru de Voroneţ
albastru de limba română
singur dintre poeţi
cu stele pe mână

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (21 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de Limba Română

Am adormit în Carul Mare Dimineaţă rezervată
Voiaj prin ţara mea
Doi-trei bărbaţi şi nenumărate doamne
cu majuscule
Fiecare cu locul său
Trecem peste introducere din cauză de timp
9 şi 30
Stupca
Balada lui Ciprian Porumbescu
se-aude
până la
Pietrele Doamnei
Ora 11
Gura Humorului
Muzeul Obiceiurilor Populare
Biserica Sfântul Ioan cel Nou
11 şi 41 de minute
Mănăstirea Voroneţ
Albastrul de Limba Română
de-o veşnicie se amână
Preludiu la Pietrele Doamnei
Ceru-i foarte departe
urc câte-un vers
Ocazional
norii mai recită
câte-o ploicică
Brazii sprijină
cerul abrupt
Iarba sare din epitet în epitet
Pe şosea fantoma unui pui de urs
Berea URSUS
respectă toate semnele de punctuaţie
pardon
circulaţie
Recit la păstrăvărie
Tăcere-n doi
şi
Vânătoarea de ninsori
Fetele se distrează pe seama poetului
Poetul zâmbeşte
după versuri
Moldoviţa şi Suceviţa
printre picături de ploaie şi emoţie
Înalţ umbrela unui hipersonet
Albastru de Voroneţ
albastru de limba română
singur dintre poeţi
cu stele pe mână

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (19 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă roade dorul de casă. Voi găsi eu drumul potrivit spre ea. Mă agăţ de un cocostârc, care se întoarce la primăvară, şi mă opresc drept în bătătura casei.

Ciprian Porumbescu în scrisoare (1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciprian Porumbescu

Din Stupca a pornit arcuşul fermecat,
Să uimească o Românie pitorească,
Cu genul muzicii atât l-a prelucrat,
Pe Giuseppe Verdi a reuşit să-l cucerească.

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum ce e de făcut? De murit nu vreau să mor şi poate că nici n-oi să mor aşa curând, cu toate acestea starea sănătăţii mele prezente e periculoasă sau cel puţin nefavorabilă şi să intru cu ea în iarnă, şi mai rău!... Parcă-l văd pe tătuţa cum se întristează şi cum o fi zicând: oho, dacă-l trimet la Italia, apoi rău trebuie să mai steie cu bietul Ciprian. Dar nu-i aşa. Spre a evita pe viitor bolire mai grea, spre a întări plămânile şi a evita o tuberculoză, care uşor s-ar putea furişa, e mai bine să mă duc şi să mă restaurez, decât mai târziu, când n-a mai folosi la nimica.

Ciprian Porumbescu în scrisoare (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă este vorba de vreun componist pe care l-am studiat şi-l studiez şi acum, încă cu multă diligenţă, atunci îmi permit a spune că componistul acesta este însuşi poporul român.

Ciprian Porumbescu în răspuns la acuzaţia că ar fi un plagiator a lui Strauss, Offenbach sau a altor compozitori din epocă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O! Nu vă puteţi închipui cât îmi e de dor să mă duc odată acasă! Să şed în căsuţa caldă lângă sobă, să văz prin fereastră cum cade zăpada şi să mă visez la mândra Italie, unde am petrecut atâtea zile frumoase, unde mi-am recâştigat în câtva pierduta sănătate.

Ciprian Porumbescu în scrisoare din Italia (februarie 1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântai cam lung scumpa-mi Doină şi parcă nu mă puteam despărţi de ea! Mi se părea că miliardele de stele şi steluţe ce se uitau la mine din mare sclipeau vesel-unduioase, precum era şi inima mea, cufundată întreagă în mlădioasele acorduri a Doinei, ce iarăşi mi se părea că nu o cântasem cu atâta simţ ca acum.

Ciprian Porumbescu în jurnal (1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jos, la albia mării, scot violina din scrinul ei, direg coardele, mirare!... Mă reazem de un pisc de stâncă ce străbătea din mare şi gândesc ce oare să cânt. Ah', îmi răspunsei în gând: "Voi cânta Doina, să o audă şi Mediterana şi Mediterana să o ducă oceanului şi să ştie şi antipozii noştri dincolo că numai un cântec e coborât din cer şi acela e Doina..."

Ciprian Porumbescu în jurnal (1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata etică e o specie a dezimplicării, după cum sfatul - fireşte întotdeauna "bun" - e o specie a suficienţei.

Andrei Pleşu în Minima moralia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am avut din copilărie o antipatie de neînvins întotdeauna contra înstrăinării. Eram legat cu atâta duioşie şi dragoste de patria mea, de casa mea părintească, că îmi cădea întotdeauna greu să mă îndepărtez de ea chiar pentru scurtă vreme... Că această patrie, această casă părintească... mi-a devenit tot mai scumpă, se înţelege de la sine.

citat celebru din Ciprian Porumbescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde sunt?

Eu sunt de acolo de unde
străbunul meu e Decebal,
bunicul este Eminescu,
în codrii cântă un caval,
Balada lui Porumbescu.

Ceasul de daci e inventat
stă acolo, într-o poiană,
mulţi de atunci au venit
să vadă frumoasa ţară
şi timpul cum e împărţit.

Avem un Mureş, şi un Olt,
avem şi-un Jiu, şi-un Prut,
cu apele lor vin de-nălbesc
pământul care este sfânt
românii mult îl mai iubesc!

poezie de Ion Răduţ din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada proştilor

A sosit şi vremea noastră,
La putere-i lumea proastă,
În politică-s tâmpiţi,
Nu e loc pentru cuminţi.

epigramă de Florin Ţăran din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pensionare, unui judecător care câştigase premii pentru epigrame cât şi pentru interpretarea ariilor lui Ciprian Porumbescu

Îmi ajunse, la urechi,
Vestea c-au avut ecou:
Măiestria-i din "Crai Nou",
Măiestria-ţi de "crai" vechi.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocăţeşti (aprilie 2002)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul aceastei uşi, într-o casă fără ziduri

nu am să înţeleg niciodată
de ce este această uşă
într-o casă fără ziduri -
şi totuşi, două camere
emulând dorinţe timpurii
dorinţe târzii.

ziduri transparente de aer
pe care îmi plimb palmele
miscate de impulsul tăcerii -
m-am născut necesar, da
într-o şoaptă de imagini
pictate de Grigorescu.

s-au încins, strigăte unite
trepte neprevăzute, da
pe Coloană Infinită -
coloană foarte verticală
a cerinţelor mele
meditaţii... la Masa Tăcerii.

nu am să înţeleg niciodată
de ce este această uşă
într-o casă, ce nu o cunosc -
note foarte diferite,
da...
sunete melodice, variaţiuni
de muzică astrală.

Ciprian Porumbescu
cântă la vioară, balada
cu zbateri de note, în mine
care mă scurg prin timp -
dintr-o cameră în alta
emulând dorinţe timpurii
dorinţe târzii.

ziduri transparente, metafore
între ele, o singură uşă
între două camere, doar două -
o uşă... eu, poetul tăcut
trecând prin ea, într-o secundă
scriind poezia vieţii.

acum înţeleg, rostul uşii, da!

poezie de Vladimir Nichita (23 ianuarie 2018, Australia)
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!