Suflete, bătut în cuie...
Suflete, bătut în cuie,
Corpul unde l-ai lăsat?!
Au la cer încet se suie
Iar tu zaci însângerat?!
Suflete, nu poți să zbori,
Te-au prins cuiele de cruce,
Nu te-nnalți, nu te cobori,
Nu mai ai unde te duce.
Suflet greu, mai ai putere
Să te lapezi de durere?!
poezie de Mihail Mataringa (1 octombrie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu uita de unde ai plecat și nu îi uita pe cei care te-au ajutat când îți era cel mai greu. Nu știi unde te duce viața. Cu scara urci, dar și cobori! t.
aforism de Alina-Georgiana Drosu (19 decembrie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dormi?
Dormi, sufletul meu? te-ai culcat?
Plouă și singur mi s-a urît.
Vreau să nu te supăr.
Te-am văzut citind la lampă
Și n-am băgat de seamă
Când ai închis oblonul din grădină,
Tărcat cu dungi egale de lumină.
Am bătut încet în fereastră
Și iar am bătut, mai tare,
Și am intrat în încăperea ta.
Curată rînduială!
Cartea sta deschisă la pagina albă:
Toate paginile cărții erau albe.
Ce citeai tu într-o carte fără slove?
Patul era nedesfăcut.
Cearșaful nou, perina proaspătă.
Unde ai plecat?
Unde umbli noaptea singuratec?
Încălțămintea ți-este neatinsă.
Nu e gunoi la tine.
Te-mbraci în cămașă de piatră
Și te încingi cu funie de-argint.
Tu n-ai nici sudoare,
Nici praf, nici scuipat.
Un ac îmi înglodește inima străpunsă,
Medicule fără de prihană.
Sau e un cui de la Crucificat
Sau un ghimpe din cununa lui.
Vindecă-mă, suflete.
Vin-acasă, suflete.
Adu leacuri, suflete.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru suflet
Te-am așezat în palme,
suflete,
să zbori înalt
printre flori de cais,
îndrăgostit de lume
și de soare.
Încrede-te...
Osia cerului prinde-o în lumină,
viscol să nu cunoști
în ochi cenușiul.
Și apoi,
rodii parfumate gustând,
suflete,
desfată-te până târziu...
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărmane suflete naiv
Sărmane suflete naiv,
mereu ești trist fără motiv,
zburând, nemaiștiind că zbori,
murind, nemaiștiind că mori.
Sărmane suflete naiv,
la bunătate corosiv,
fiind, nemaiștiind că ești,
iubind c-atât de mult iubești.
Aceste suflete ciudate,
atât de neajutorate,
cum știu mereu să se tot piardă -
ca focul basmelor să ardă!
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ne-au zburat din suflete cocorii
Ne-au zburat din suflete cocorii
spre aceleași țărmuri neștiute
și de unde nu se mai întorc
Toamna vieții pare nesfârșită
Ne-au zburat din suflete cocorii
de parcă am plăti un bir
mereu un altu-n fiecare an
cu o nouă generație de cocori
mai tineri și mai triști
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna-i pe ducă
Dar toamna în suflete
Se cuibărește
haiku de Mihail Mataringa (24 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valuri de ceață
Pe ochi și pe suflete
Ce întristare
haiku de Mihail Mataringa (16 ianuarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
O toamnă lungă
Suflete obosite
Pe străzi bântuind
haiku de Mihail Mataringa (24 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luntrașul Charon
Pe Acheron plutește
Suflete cărând
haiku de Mihail Mataringa (12 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talpa iadului
Suflete moarte călcând
Fără de milă.
haiku de Mihail Mataringa (10 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin ceața deasă
Suflete bete cătând
Un soare de mai.
haiku de Mihail Mataringa (9 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce-te! (Lui Adrian Păunescu)
Acolo unde ai plecat nu e nici soare, nici păcat.
Nici n-or să poată ochii tăi să vadă negrul din scântei!
Acolo unde mi te-au dus ursitele într-un apus
Nu e nici rouă și nici stea, nici uriașă, Umbra ta!
Acolo unde drumul tău s-a frânt ca inima de Zeu
Nu e nimic, nici timp nu e, nici vise și nici dragoste!
Și dacă-atât de multe-ai fost, și dragoste și adăpost
Pentru un munte de bărbat cu vocea care a tunat
Pentru doi ochi de stele vii, dacă nu poți să reînvii
Mirajul ce-ai trăit cu noi în lacrimă și în nevoi,
Tu, suflete împărătesc te-ntoarce-n spirit românesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim în țara unde...
Trăim în țara unde dorul s-a născut,
Ereditar, în gene, îl ducem mai departe
Și unde vitejia înseamnă mult mai mult
Decât o simplă vorbă scrisă într-o carte!
Trăim în țara unde verbul "a iubi",
Ca om ne definește și ne onorează
Și unde moștenire lăsarăm la copii
Dragostea de țară ce-n suflete primează.
În țara unde există bunătate,
Unde orice român în casă te primește
Tratându-te la fel ca pe un frate,
Să nu greșești, trădându-l mișelește!
Nu suntem slabi să crezi că poți să râzi de noi,
Fiindc-am lăsat păduchele în cap să ni se urce,
Trăim încă pe locul unde se nasc eroi
În firele de iarbă când țara-i la răscruce!
Poate tăcem acum și nu zicem nimică,
Vrem să vedem răimea cât duce de departe,
Dar ai să vezi românul de jos cum se ridică
Și-n glas de tunet zice: Azi fac dreptate!
Purtăm răbdarea, o haină pentru-afară
Când moliile-o rod, găuri în ea rămân,
Dar pielea ce se vede nu-i de ocară,
Sub ea palpita un suflet mândru de român!
Trăim încă în țara unde se nasc viteji,
Lumini ce pot străbate și cea mai neagră noapte,
Tu crezi că noi dormim, dar ochii ne sunt treji,
Ai grijă cu românul când s-o trezi din "moarte"!
Trăim în țara unde mândri ne-am născut
Trăgându-ne puterea din pământul străbun,
Nu crede c-ai învins, dacă azi am tăcut,
În vine înc-avem un sânge de român!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul sufletului meu
Știu că mi-ai frânt inima
când ai plecat ca un laș
fără să spui unde,
ș-apoi te-am căutat să lămurim,
dar degeaba tu erai prins în altă viață,
în pat cu fosta colegă și prietenă,
dar viața merge înainte,
greu mi-am reparat inima și sufletul
și încet toate sunt altfel acum.
Am găsit doctorul de suflete
și am reușit să-mi repar inima,
pe care tu ai rănit-o aprig,
dar am trecut printr-o boală aprigă
și viața, coșmarul a fost la mine,
luptându-mă din greu să răzbesc,
fără a ceda nici o clipă și încă mai lupt,
dar am vindecat inima,
cu ajutorul unui înger bun și frumos...
poezie de Eugenia Calancea (18 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciobul
poate mă voi așeza
undeva, cândva
închizând un suflet arzând
o limită unde nu voi ajunge fiindcă nu am știut unde să o așez
o casă fără locuri, un univers strâmt
un câmp golit de cuvinte
de suflete, de vise
la ușă, un ciob rătăcit de speranță
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete, bun la toate
O, suflete, bun la toate!
La privit pe fereastră
La întuneric,
La mersul femeilor
Și la apreciat distanța între două gâze.
Poate că abuzăm de tine,
Folosindu-te ca pe o perie,
Ca pe un burete
Ca pe o stea,
Ca pe un telescop,
Ca pe o cârpă.
Săpați la suflet, ca niște cârtițe
La lumina aerului orbitor:
Cu care gheare s-o fi săpând lumina
Și cum să faci în ea galerii?
Mă gândesc uneori că tu ne încurci,
Că ne ești prea devreme, suflete,
O, suflete, bun la toate.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desperarea
Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veșteji!
Și spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viață se va fini?
Nici consolare nu am în lume,
Chiar râd mulțime de cântul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume!
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Crezui odată c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu mă sting!
Căci nu am voie, și n-am putere
Moartea ce vine ca să o resping.
O consolare de l-astă lume
Nu aflai încă la chinul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
În van vegheat-am fără-ncetare,
Scriind în versuri dulci lecțiuni.
Lumea-și râse d-a mea cântare,
Râse d-a mele lamentațiuni!
Și vai! nu este streina lume:
Patria-mi râse de chinul meu,
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Al meu părinte servit-a însă,
Servit-a țara unde născu;
Putu să strângă, dar el nu strânse!
În sărăcie el petrecu!
Oh! și ce moarte îl luă din lume!...
Dar râdeți toți de cântul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Văduvi avute, recompensate,
În aste timpuri sunt nencetat,
Cele sărace sunt delăsate...
Omul virtuții e insultat!
Așa ajunge a noastră lume...
Plânsul oprește cântecul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desperarea
Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veșteji!
Și spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viață se va fini?
Nici consolare nu am în lume,
Chiar râd mulțime de cântul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume!
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Crezui odată c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu mă sting!
Căci nu am voie, și n-am putere
Moartea ce vine ca să o resping.
O consolare de l-astă lume
Nu aflai încă la chinul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
În van vegheat-am fără-ncetare,
Scriind în versuri dulci lecțiuni.
Lumea-și râse d-a mea cântare,
Râse d-a mele lamentațiuni!
Și vai! nu este streina lume
Patria-mi râse de chinul meu,
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Al meu părinte servit-a însă,
Servit-a țara unde născu;
Putu să strângă, dar el nu strânse!
În sărăcie el petrecu!
Oh! și ce moarte îl luă din lume!...
Dar râdeți toți de cântul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Văduvi avute, recompensate,
În aste timpuri sunt nencetat,
Cele sărace sunt delăsate...
Omul virtuții e insultat!
Așa ajunge a noastră lume...
Plânsul oprește cântecul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a murit moartea
și eu voi dăinui alături de tomuri grele
unde sunt cadavre de idei transformate
în poezii unde mi-am lăsat ochii
hăituiți de vulturi în noaptea de cruce
unde am bătut moartea într-un cui
creste de versuri mi-au crescut
în pana măiastră contemplu noaptea
mă simt veșnic cu brațele mistice
care scriu versuri zi de zi în spatele
perdelelor lungi ce mângâie foile
sfios privesc nemurirea din pragul ușii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Important nu este unde rămâne corpul, ci unde se duce sufletul.
Andrei Ijac
Adăugat de Andrei Ijac
Comentează! | Votează! | Copiază!