Timpul alienării
Prin lumină și prin necesitatea sa de a se pretinde în
totul.
Complimentat prin culoare și însoțit în surâsul acestor
de început promisiuni.
Spre taina căror depărtări din afara cetății se dau în
lagăn chemările?
Și se mărturisesc cu alint de vorbe șoptite în timpanul
distanței?
Vis de libertate început ca o delicvență unui
înger absent dintr-o dimineață cu plânset de
izmă nouă.
La drum nou plecat dintr-un prezent ca o contuzie
meritată.
Spre un viitor cât o leziunecerebrală.
Amândouă necesare aceluiași trecut contaminat și
dobândit ca o cârtire sau ca un mod de a înțelege ce se
petrece cu tine.
Ironie alburită în coaja unui ou pe care alunecă
trecătorii unei vieți de nimic.
Sens căruia i se cuvine trudă și istovire.
Sau poate unealtă sfârșitului spre care curg ignorante
coborâtoare în adâncuri pline de liniște și uitare.
Trebuință bună de leac irosit într-o doară.
Pașii tăi prădați cu încredere și nerăbdare.
Văzuți din pînda cetății pierzându-se în bezna sărată a
ochilor înlăcrimați.
Exod ca un brânci fără vorbe de adio.
Fără graba întoarcerilor.
Apele vin, apele pleacă.
Tu tresalți ca o speranță moroită din urmă.
Ușile dogmei s-au deschis și s-au închis.
poezie clasică de Vasile Gavrilescu din Timpul trecerii tale, partea II - Timpul alienării (1976)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre încredere
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
Citate similare
De tine mai mi-aduc aminte...
am început să nu te chem, am început să mă împac cu sine,
am început să te alung, am început să fug, pe orișiunde
am început să te privesc, ca pe o floare, orișicare,
am început să fug de gând, acolo înfloreai dureri amare
am început să te gonesc, din nopțile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese
am început să mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
așteaptă să se scurgă lin, să spele limpede atâtea zoaie
am început să le așez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine
am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineață,
încerc să râd și nu aștept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă
am început să-mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge să ascult, foșnitul pomilor prin lume
am început și nu știu cum, voi fi de-acum spre înainte,
îmi las țigarea fumegând, să-și scuture cu scrum dorințe
am început nou început, amar sau dulce, cine știe,
cu mâinile în buzunar, pe drum, de tine mai mi-aduc aminte
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre durere, poezii despre dimineață, poezii despre trecut, poezii despre râs, poezii despre poezie, poezii despre ploaie sau poezii despre noapte
Urmări...
Privind spre trecut, prin lacrima unui vis de nemurire,
La poarta încătușată a inimii lovite cândva
De trăznetul viu, aprins dintr-o dulce sclipire...
Zăresc desprinsă din ceață umbra ta...
Și pașii tăi...urmându-mă prin negura tăcerii,
Aleargă spre ultimul val de iubire din trecut
Și rătăcind în noapte se lovesc de zidul durerii
...ce tu l-ai ridicat prin ultimul sărut!
poezie de Roxana Grigorescu
Adăugat de Roxana Grigorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre cătușe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Suflet
Drumul vieții cu vorbe goale l-am pietruit și cu desculțe palme și-n spini
mi-am răstignit un gând
De cer mi-am legat un nod din minte ce-n el am pus o arcă, gândind că
nimic nui fără de sfârșit
La captul unei zile am pus o dimineață fără nici un răsărit și-am pus
neliniști cu cerul unui apus
Acum îmi beau otrava din paharul unei clipe care nu mai este, decât
o răvășire vărsată în inima momentului, de mult trecut
Acolo, da, ai fost, o rază din nesfârșitul unui alt început și clipa când tu mi-ai spus
nu trece dincolo de tine că te pierzi
Am răsucit căderile unui timp și-am întors ceasul unei singure clipe, și-atunci
s-au deschis toate cerurile dispre sfârșit
Din colțul unui ochi a căzut o lacrimă pe masa tăcerii unde împărțirea
a fost neegală și totul s-a întors
Am întrebat o lume, și o alta, si o alta, care demult au tot trecut și ele au strigat
nimeni nu poate fi din nou, decăt ce-a fost
Atunci am cerut ca sufletul să-mi fie răstignit, pe-o ramură de spini
poezie de Viorel Muha (iunie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet sau poezii despre zile
Cunoașterea de sine
Se scurge timpu-n legea lui firească,
îl resinmțim în cugete din plin
de cum în noi începe să se nască
cunoaștere de sine și destin.
Sădește-adânc în conștiința noastră,
prin nesfârșite clipe care curg,
trăiri adânci ce ne vor fi fereastră
pentru-a privi în urmă din amurg.
Și uneori amurgul ni se pare
doar un prolog la noul început,
prefigurat spre lumea viitoare
urmând cărări știute din trecut.
Înaintăm având în noi credință
că falnica zidire ce-am primit,
de unică-irepetabilă ființă,
e concepută fără de sfârșit.
În drumul nostru descifrăm prezentul
ori tainele trecutului apus
și-adăugăm noi legi la fundamentul
dorit în viitorul presupus.
Și ne gândim, în fiecare clipă,
cum să urcăm în falnicul destin
doar genele care prin noi ridică
noi începuturi pentru cei ce vin.
Prezent acum și conștient de sine,
tu, cel ales din toamna tuturor,
vei retrăi, prin timpul care vine,
un alt apus în veacul viitor.
Și veac de veac trecut vei fi prin vreme
prin succedenți care din urmă vin,
în drumul lor mereu or să te cheme
să fii temei pentru un nou destin.
poezie din Cunoașterea de sine, Ed. ePublshers, București, 2017
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre legi, poezii despre cunoaștere, poezii despre toamnă sau poezii despre naștere
CURG APELE ÎN JOS PRIN VADURI, SPRE OBÂRȘII NU REVIN ÎN VECI
Curg apele în jos prin vaduri, pre obârșii nu revin în veci,
Să nu aștepți inert pe maluri din priviri să le petreci
Că tot așa și ființa curge de la origini spre neant
Și nu rămâne din palpabil nici urma lespezilor reci.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre apă
Cafeaua cu vis și fum
Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, și caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
când umbrele își curmă conturul alungit
și se petrec, în taină, spre lumea de mister,
îmbrac-o nouă haină, un dar trimis din cer,
și-apar din nou, ca vis, și totul e permis.
Sunt, încă, într-o stare în care n-am habar
de-a fost ca, din uitare, să mi te-apropii, iar,
sau te-ai crezut, prin timp, în vechiul anotimp,
în care ritualul din nopțile târzii
era iraționalul atâtor nebunii
în care, cu plăcere, adânc ne-am cufundat,
iubire și tăcere, atât cât ni s-a dat,
și nu a fost un vis, iar noi ni l-am permis.
Privesc, tăcut, cafeaua ce, sigur, s-a răcit,
și fumul de țigară ce urcă... rătăcit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fum, poezii despre cafea, poezii despre vestimentație sau poezii despre tristețe
Spre iară toamnă
de-o vreme am început să văd prin lucruri
și pe tine toamnă nevoită să vii nechemată,
prin sunarea ploii și nădiejdea geamului
ce separă odaia de creanga-n vis aplecată.
ochilor culoare în urmă trist o să cânte -
în târziul unui clopot atârnat de fugita vară.
în păduri bocet de javre, lupte de vise amare,
pe geana drumului iar indispoziții se cară.
prin tine toamnă m-aș pute salva închipuit
de ierburile rebele mâncătoare de mari tălpi;
sau de versetul mirosului de obraznic crin
privind mângâierea femeii cu ochii prea lămpi.
un an de zile, sarcastică trecere de când doar
abia m-am retras din imaginile tale prin nimeriri...
frunzele de arțar viforos și acum mai scobesc față
și sunt hotărât să mai adun aer de învelit amintiri.
popasuri gri și apatii terestre pentru iară toamnă;
frigul și-a deschis spre miazănoapte orfelinat
pentru flori solitare, flori în sonor cărunțit
ce nu par de-ajuns vremii fără cuprul naufragiat.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre singurătate sau poezii despre sarcasm
Alerg acum spre tine, libertate
Dintre iluzii veșnic ponosite,
De-a valma puse în năluci de fum,
Aleg un madrigal și trei ispite
A mă-nsoți pe nu știu care drum.
Tot amânat-am clipelor prea-plinul,
Charisma închizând-o în tăceri
Și-amestecând cu umbrele destinul
Am risipit prin suflete... poveri.
Alerg acum... spre tine... libertate,
Deși abia, abia, te înteleg,
Răstălmăcind cuvinte-ncrucișate
Păcatelor... din care te culeg.
Pașii rebeli... au început să doară,
Smerite dimineți mă definesc...
Când liniștea în așternut coboară
Și-n brațe, iată, mi-te regăsesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie sau poezii despre libertate
Urmă de umbră
tresari câteodată
când ți se pare c-aș fi eu
în mersul unui peregrin,
în trupul unui copac,
într-o ploaie de fluturi,
în reflexia unui pahar,
în ultimul rând de la coada
unui zbor de tăcere
spre nicăieri?
tresari vreodată,
când vorbe pe care le auzi
în treacătul grăbit al pașilor
din zori,
seamănă prea mult
cu valurile de cuvinte,
care se izbeau
necontenit,
de insula unui suflet
prea gol
ca să mai răspundă?
spune-mi,
tresari câteodată,
rar,
într-un somn în care mai visezi
un rămas bun fără
de adio,
fără nici o urmă de
umbră?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre trup și suflet, poezii despre somn, poezii despre insule sau poezii despre fluturi
Adâncuri
lemnul lut sculptează, el nu vorbește
tăcerea lui lin pe trup așează gând
inimă și suflet, el pictează
ne spune cu mâna ce-i destin
imagini răsar din lut, rotundul unui sân
sau, prin albul pântecului,
murmur de lumină blândă
iubire ochilor, și-un gând nebun
pune taină din adâncuri, jăratec în sânge
mișcări și viață de păgân
el scoate amintiri nescrise
privește prin obloane închise, trecutul ca nebun
pune taina lumii, din sipeturi, dintre lumi
pune pe-o statuie, el pune
perle de lumină, gânduri în imagini
pune în momentul unirii saltul spre înălțimi
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre gânduri, poezii despre arte plastice, poezii despre înălțime, poezii despre vorbire sau poezii despre unire
Taina
trăiam în umbra unui timp ucis
visam pe crestele de rouă
se-mpănau și clipele zălude între atingeri sângerii
era târziu și nu știam atunci
doar rătăceam, un biet copil, prin lunci
mă ardea nemărginirea
eu căutam doar fericirea
printre abisuri de conștință
triste, goale și târzii
cântam pe ramuri rupte de chitară
de negura unui timp dement
ce-mpreuna cetatea iară
cu chingile de fier
ceream o clipă de lumină
în taina sfântă a unei mărturii
și trupul îmi era o liră lină
în nota unei melodii
ce îngâna în zori tăceri
lugubre și târzii
rupeam cu gândul lanțul
în care se zbătea un suflet
ce s-a împărtășit întâia dată
pășind pe cale mântuirii
un om plecat din morții încă vii
mai presăram cenușă din urna lumii
dansam nebun în clipa sângerândă
se scuturau în vale crinii
țipau pe drumuri vechi ciulinii
dansam pe coală goală cu o pană arsă
poetul unei lumi pustii
era târziu și era noapte
mai răsfiram cuvinte dintr-o carte
cartea cerului în țipătul pământului
ce-am scris-o într-o noapte de beție
m-am așezat apoi între tăcerile născânde
ultimul pribeag ce a bătut în poartă
tot căutând un drum, o cale
un sens sau un răspuns la prima întrebare
ardea în suflet lumânarea
mă cățăram spre depărtări
pășind prin mărăcini și spini
bătea un clopot stins în șoapte
în orizontul cel plecat demult
tăcerea Ta plângea în inima tăcută
ciopleam nebun potirul cu miros de rozmarin
mă deschideam spre o nouă zi
îmbrățișând lumina în priviri
mă apropiam de Tine cu fiecare pas
cu un sărut pe buza sorții
în taina primei regăsiri
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre cărți sau poezii despre văi
Cântec de lacrimi
Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot și în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Și îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alți îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl știa de la tine
Și întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viața și culoare.
Doi ochi căprui șterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia și aceluiași vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Și el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimați
Și o lume care s-a prăbușit peste ei.
Sunt ochii ei azi triști și înnegurați,
Înecați în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoși
Cei care nu mai au lumină
Și nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Și plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins și ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Și că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Și înalță o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Și pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminți cei care tac
Și plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găsește
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineața până seara
Și în visul tăcut din noapte.
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre plâns, poezii despre frumusețe sau poezii despre existență
Un nou început
Din suflet cad rare cristale
prin cerul și-n cerul din mine,
în vuiet adună... cascade,
în salturi... simțiri libertine.
Cresc pomii mustind iar a verde
cu-nfipte în cer rădăcini,
pe ramuri purtând oseminte
de stele-martir și lumini.
Cad picuri de timp înghețat
prin ploi colorate cu rouă,
la altarul cel alb, cu vise udat,
tăcută așteaptă Viața cea Nouă.
Dansează acum toți macii în floare
să bucure câmpul cu pace,
s-aplaude îngeri - luminii de strajă -
nisip mișcător pe o filă de carte.
Ape și văi forfotind neîncetat,
și zei, și demiurgi, pe-a cerului cale,
fărâme de spațiu, munții de timp
ce curg în astrale spirale.
O nouă Lumină se naște tăcută
din Astrul spre ziuă pierdut,
o nouă Speranță, o nouă Credință
în Omul cel nou, un nou Început!
poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (septembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre astre sau poezii despre verde
Omul nu poate exista fără un punct fix în viitor. În condiții obișnuite, întregul său prezent se modelează în jurul acelui punct din viitor spre care se îndreaptă, așa cum pilitura de fier se orientează spre polul unui magnet.
Viktor Frankl în Doctorul și sufletul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor, citate despre prezent, citate despre magnetism, citate despre fier sau citate despre existență
Pomul vieții
Privesc încrezător
spre lumea neștiută,
prin porțile deschise
de visul călător,
iar cugetu-mi aduce
dorința absolută
cu faruri de speranță
aprinse-n viitor.
Nu am găsit minuni
pe căile umblate
dar le-am zărit în vis
pe drumurile noi,
cu mintea întărită
le-am încercat pe toate
fără-a privi vreodată
cu teamă înapoi.
Am adunat cu trudă
învățătura dreaptă,
luciri nemărginite
destinului să-i dau,
am chibzuit temeinic
ca fiecare faptă
lumină să-mi aducă
pe locu-n care stau.
Discipolii cu har
m-au însoțit la greu
pe calea-ntrevăzută
în orizontul lor,
cu fapta și cu gândul
i-am ocrotit mereu
ca zborul lor prin lume
să fie mai ușor.
Privind acum în urmă
la tot ce am lăsat
din gândurile mele,
din sufletu-nsorit,
prieteni dragi, aș spune
că pot fi împăcat,
că pomul vieții mele
din nou a înflorit.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre protecție sau poezii despre prietenie
Prezentul îmbrăcat cu sens
am uitat slăbiciunea privirii
pe destinația mersului înnoptez în viitor
la concertul cu visul din ape clipe
petrec o noapte spre zi
într-un mers lumesc spre sufletul pereche
ca înspre o rugă
sens
spirala din vise a deschis nasturele unui alt poem
m-a recunoscut durându-mă încă o zi
găsindu-mă cel căutat prezent
pe umerii goi de nopți femeia timpului
sens
întindem brațele spre înserări
prin nopțile cuminți
splendide treceri în carul de timp
cu roțile fecunde
unicate coliere copiii noștri
noi îmbătrânim umbre
sens
între coperțile vieții primenite de amintiri
legende între arcuș și vioară
melodia unei repetabile minuni
renaște în fiecare floare albă
dinspre azi spre totdeauna
acolo și aici femeia
sens
zi - noapte - seară.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre vioară
Din urmă visuri
din pași răsar anotimpuri
și-n urmă se scurge cerneala timpului
prin visuri de cuvinte
urmele tăcutelor drumuri
spun vorbe în mine despre tine
în amurguri
nu mai cad decât urme de toamnă
în pași frunzele caută
trecutul
nu pot să fiu un sens fără lumină
încerc să mă agăț de o greangă de timp
să-mi bandajez rănile sufletului
prin cărări care nu mă mai duc nicăeri
nu mă mai pot amăgi în apusuri răsărituri
nu mai pot fi aripă de pasăre
fără zbor
nu mai pot dormi
decât
în visul unui gând
rătăcit
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări
Pașii se aud
de la patru dimineața
vin sau pleacă, vin
adăugit cu apă
în șuvoaie gâlgâie pe țeavă
pașii se aud de genunchii
cu infiltrații articulare
vin pașii din baie unde au dat
drumul șuvoaielor pe țeavă
pașii merg de la est spre vest
și de la sud spre baie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă
Tinerii de pe toată planeta se revoltă intuitiv din toate statele suverane și din toate ideologiile politice. Tinerii Pământului trec intuitiv spre o umanitate complet fără clase sociale, fără rase, omni-cooperantă, globală. Copiii vor fi eliberați de sistemele educaționale tradiționale înființate din ignoranță și expuși doar la chemările lor spontane, cu date stocate în computere și distribuite de acestea, cu flux de date fiabile și curățate de opinii, cu date verificate experimental, vor duce într-adevăr societatea spre ieșirea fericită din toate obiceiurile de ieri construite pentru a dezinforma, impuse prin frică, prin legi și întărite prin pedepse fizice. Ei pot duce umanitatea spre supraviețuire cu omni-succes precum și intrarea într-o eră total nouă a experienței umane într-un univers care până acum și pentru totdeauna va fi în mod fundamental misterios.
citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre trecut
- citate despre tradiții
- citate despre tinerețe
- citate despre supraviețuire
- citate despre revoltă
- citate despre politică
- citate despre planete
- citate despre legi
- citate despre intuiție
Niciodată
sunt o groapă întoarsă
ca un sac
pe care mulți nu știu să-i găsească capătul
nu mai exist în el, pentru că m-am pierdut
în ceea ce nu mai este
sunt un capăt nedeșirat al unui alt început
sunt o clipă furată din prezent
gândurile-mi sunt diluate-n spatele unei armuri false
fântâni seci, săpate-n mine fără cuvinte
așteaptă plânsul cerului
clipele nu-mi fac statui din gândul nimănui
prăbușirea este adâncul din care încerc să urc
spre ceea ce nu ești
mă salvez, salvând pe cel ce nu mă știe
decât urând sau
îngropându-și propriul destin
urcându-se spre ceea ce nu este
să nu devenim, niciodată, cer înnegurat și furtună-n
viața nimănui
să nu alergăm spre trecut
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare