Când toate pier
motto:,, Nu spera și nu ai teamă''
m. Eminescu
Precum presară iarna fulgi de-argint
Pe adormitul, obosit ogor,
Așa s-or cerne-a timpului uitări
Peste necazurile care azi ne dor.
Și-un soare pal cu fața somnoroasă
Se va ivi pe cerul înnorat;
Anemice săruturi trimițându-ți,
Îți va-ngropa prin timpuri ce-ai uitat.
De ce să plângi când te-a lovit urgia,
Când totu-i dat să suferi liniștit?
De ce suspini? Căci lacrima ni-i dată
Doar pentru râs, ci nu pentru scâncit?
Când totu-i fum, când totu-i o poveste,
De ce să sorbi doar cupa cu amar?
Când totu-i o himeră ce dispare,
De ce să-ți faci din viață un tartar?
Pășește-ncet căci cerul te-ocrotește
Și nu căta la asprele furtuni
Ce bat la poarta vieții tale scurte,
Ci cată-n bucurii să le răzbuni!
Și cum lucește soarele l-amiază
Și-aprinde-n iaz a stufului tulpină,
Se-aprinde-atunci în sufletu-ți o sete
De viață, fericire și lumină.
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre Soare
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre râs
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
Citate similare
Când totu-i prea mult...
Când totu-i prea mult,
Când totu-i puțin,
Iubirea ascult
Venind din senin.
Când totu-i firav,
Sau totu-i imens
Nimic nu e grav,
Iubirea e vers.
Nimeni nu știe,
Nimeni nu simte,
Că inima-mi vie
Iubire promite,
Ți-aduce o floare
Și stele în dar
Pe sacra cărare
Mai sus de altar.
Nimeni nu ceartă,
Nimeni nu-mbie,
Domnul ne iartă
Scânteia în vrie,
Totul nu-i mult,
Totu-i puțin,
Inima-i rază și scut,
Iubirea-i destin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre versuri
- poezii despre stele
- poezii despre promisiuni
- poezii despre poezie
- poezii despre iertare
- poezii despre flori
- poezii despre ceartă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Răspunsul [The answer]
Tunuri în Flandra, pe ogor,
Scapără viu, vuiesc în cor;
Pe când ca șoimii zboară-n cer
Distrugătoarele din fier;
Pământul trist și auster
Roșu-i ca macii care mor
În Flandra, pe ogor.
Dormiți viteji! Obuze mari,
Tranșee reci, strigăte tari
Și luptele de chinuri pline
Nu vă trezesc, căci totu-i bine.
Dormiți în pace, totu-i bine,
Al nostru braț torța vă ține,
Și inima jură de zor
Că vom lupta mereu cu spor;
Învingem sau dormim cu voi
În Flandra, pe ogor.
poezie de J. A. Armstrong, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre artilerie, poezii despre victorie, poezii despre tristețe, poezii despre pace, poezii despre moarte, poezii despre inimă sau poezii despre fier
De ce?...
De ce vrei să pari bun
Când gândul ți-e murdar?
De ce să faci taifun
Când sufletu-i amar?
De ce să urci spre cer
Când aripi nu mai ai?
De ce să fii hingher
Când poți zbura în Rai?
De ce la orice pas
Durerii să-i dai glas?
De ce să plângi de dor
Când totu-i trecător?
De ce să nu zâmbești
Trăind ca în povești?
De ce să te oprești
Când dragoste primești?
De ce sa-ti pară vis
Al clipei Paradis?
De ce-n coșmar să stai
Când șanse crezi că n-ai?
De ce ți-e frica trează
Când Domnul te vegheaza?
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre rai, poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre religie, poezii despre gânduri sau poezii despre frică
Viață frumoasă
Când totu-i ROZ, muncesc de ZOR
Căci orice RON alungă-un NOR;
De prea mult ROM eu n-am să MOR
Și-având un ROD, iubesc cu DOR!
epigramă de Mihai Haivas din Hașmișuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, epigrame despre roz, epigrame despre muncă, epigrame despre moarte, epigrame despre iubire, epigrame despre frumusețe sau epigrame despre dor
Rondel Sulamitei
De ce a fugit Sulamita,
Când totu-i stătea la picioare?
La ce se gândea visătoare
Iubita și neîmplinita?
Nu i-a păsat că ea e vestita
Deși înnegrită-i de soare,
De ce a fugit Sulamita
Când totu-i stătea la picioare?
Ce greu îndurase ursita
În lumea neîndurătoare,
Nu aur voia, ci clipita
Iubirii din câmpul în floare.
De ce a fugit Sulamita?
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare sau poezii despre aur
Totu-i de vânzare
Pe lume totu-i de vânzare,
Se vinde casă, cal, imaș,
Dar prețul cel mai bun îl are,
Instinctul crud de ucigaș...
În vremile trecutei ere,
Gladiatorii se luptau,
Pentru-a gradenelor plăcere,
Și între ei se ucideau...
Acele vremuri sunt uitate,
Azi a ucide-i interzis,
Dar sunt prin suflet pitulate,
Dorințe strămutate-n vis...
Visăm cu toții să ucidem,
"Vânzând" simbolicul resort,
Prin care moartea o decidem,
La foarte îndrăgitul... sport...
Căci sportul este felu-n care,
Cel ce pe noi ne reprezintă,
Menirea are să-l "omoare",
Pe cel din adversara gintă...
Și sportul doar atunci ne place,
Și doar atuncea e frumos,
Când adversarul nostru zace,
Înfrânt și tăvălit pe jos...
Iar pentru sânge de vrăjmași,
Plătim biletul la intrare,
Căci un instinct de ucigași,
Mereu în noi e... de vânzare...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sport, poezii despre instinct, poezii despre înfrângere, poezii despre sânge, poezii despre superlative sau poezii despre suflet
Glossă de îndoliere
Și noaptea ca un vis se lasă
Pe ale timpului poteci,
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Tu înger de lumină pleci.
Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Și eu sunt candelă aprinsă
Iar cerul plânge, așa i-e vrerea...
În casă e lumina stinsă.
Și noaptea ca un vis se lasă
Și frunze cad la tâmpla ta.
Mă-ntorc aici! Mereu, în viață,
Tu ai sperat că-ți vei vedea
Copila-n ceasul cel din urmă
Un sprijin, căci, când vei pleca
Să-ți fie calea mai ușoară...
Oh, iartă-mă, măicuța mea!
Pe ale timpului poteci,
Ades de dor răpusă,
Să mă revezi măicuță-ncerci,
Dar eu de gânduri dusă,
Adorm și te visez cum treci -
O umbră la fereastră,
Venind din somnul tău de veci,
Măicuță prea frumoasă.
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Din lumi îndepărtate,
Văd poza ta aici rămasă...
De dincolo de moarte,
Pică o lacrimă din cer
Și-un înger se revarsă
Precum o clipă de mister,
Măicuță, peste casă.
Tu înger de lumină pleci
Cu stelele deodată.
Ca tine, mamă,-n lume-s zeci...
Greșit-am? Tu mă iartă!
N-am fost cu tine când te-ai dus
Clepsidră ruptă-n două.
O boală cruntă te-a răpus...
Eu plâng cu stropi de rouă.
Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Și-n noapte-i mare jale,
Nu-ți mai simt, mamă, mângâierea,
Azi sufletul mă doare.
Suspin, dar totu-i în zadar,
Îți pun o lumânare,
Mormântu-i rece iar și iar...
Doar tu știi cum se moare.
Și eu sunt candelă aprinsă
Și lumea-i un pustiu,
Străină-s mamă și sunt tristă
Și-atâta-i de târziu!
Oh, îngenunchi în rugi de jar,
Dă timpul înapoi!
Îți las ofrande la altar...
Din ochi cad rugi de ploi...
Și cerul plânge, așa i-e vrerea,
Clopotnița răsună,
Răsună-n suflete durerea...
"Măicuță, noapte bună!"
De-acum veghezi tristețea mea
Și vântul suflă-a jale,
Măicuță dragă, vei pleca
Spre dincolo de zare.
În casă e lumina stinsă...
Te-așezi în palma mea
Și plângi și tu! Și tu ești tristă!
Singurătatea-i grea.
E cerul plub, e pleoapă cerul
Și doliul se revarsă
Pe cer măicuță... și în gând...
Tu nu mai ești acasă.
În casă e lumina stinsă
Și cerul plânge,-așa i-e vrerea
Și ceru-i candelă aprinsă,
Se-nfruptă cu lumini tăcerea.
Tu înger de lumină pleci...
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă
Pe ale timpului poteci
Și noaptea ca un vis se lasă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre noapte
Rondelul mirajului
Chiar dacă totu-i relativ
În această lume de miraj,
A triumfa presupune curaj
Și-un feedback confirmativ.
Iluzii, în al vieții anturaj,
Se vând în mod speculativ,
Chiar dacă totu-i relativ
În această lume de miraj.
Fericirea însăși e-un ecleraj
Pe ecranul vieții limitativ
Ce se proiectează imaginativ
Într-un simplu scurtmetraj,
Chiar dacă totu-i relativ.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire sau poezii despre curaj
Totul e fum, totu-i coabitare!
A mai trecut un an din viața mea,
Și azi îi fac guvernului bilanțul
Mi-aș spânzura iluziile cu ceva,
Da' s-a stricat la bicicletă lanțul.
Jocul politic? - Treabă serioasă,
Naivi, mereu solicitați schimbare,
Guvernarea este ca o nebuloasă:
- Totul e fum, totu-i coabitare!
pamflet de Alex Dospian (aprilie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre schimbare, poezii despre politică, poezii despre naivitate, poezii despre jocuri, poezii despre guvern sau poezii despre fum
Am rupt din raza de lumină
Am rupt din raza de lumină
Un colț de soare pentru tine,
Căci văd că ai inima plină
Numai de dor, amar, suspine.
O să-ți mai dau și stele multe,
În noapte mii de licurici,
Când le vorbești, ei să asculte,
De glasul gurii tale mici.
Nu mi se pare drept să suferi,
Tu fiind un înger - ei nu plâng,
Atunci când dragoste oferi,
În suflet lacrimi ți se strâng.
poezie de Răzvan Isac (18 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vorbire sau poezii despre licurici
Să-ți amintești de mine
Să-ți amintești de mine atunci când voi pleca,
Când voi pleca departe, într-un ținut tăcut,
Când să mă iei de mână tu nu vei mai putea,
Nici eu ca să mai stau, cu toate c-aș fi vrut.
Să-ți amintești de mine când zi de zi de-acum
În van vei încerca de viitor să-mi zici
Vreau doar să-ți amintești că e sfârșit de drum
Și nu mai este timp de rugăciuni și frici.
Dar dacă tu mă vei uita o vreme
Și-apoi îți vei aduce-aminte iar
Nu dispera, că totu-i necesar,
Căci prin aceste gânduri eu persist
Dar e mai bine să le-alungi devreme
Decât să-ți amintești și să fii trist.
poezie de Christina Georgina Rossetti, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tăcere sau poezii despre sfârșit
Reflexii
O ploaie de rubine se scurge prin văzduh
Când soarele coboară cu mintea spre apus
Iar norii se aprind de iz portocaliu
Când seara se arată pe cerul străveziu.
Simțim cum astrul zilei iese din văzul vieții,
Cum umbra, veste nopții, ne mângâie pereții.
Răspunsurile-s scurte, apoi mai cresc și-s lungi
Când bezna și lumina se interpun în dungi.
În soare fierb idei din elemente rare,
Lumina-i infinind descoperiri de zare.
Un soare știm a fi iar luna e tot una
În lumea noastră gri și colorată-ntr-una.
Un singur soare, da, când bate-n zi înaltul,
Dar dacă-n altă zi și soarele e altul?
O lună prea măiastră ce noaptea o-nfioară,
Dar noapte după noapte aceeași n-ar fi iară...
Cu zi de zi e altul, noapte de noapte-i alta,
Coloana-i infinită și neștiută dalta,
O mie de simboluri palpită-n orice punct,
Cuvânt e și-n tăcere, tăcere-i și-n cuvânt.
Ascult la noi, la voi, la ei în jurul meu
Și-ncerc să pot simți fără să-mi fie greu...
Când soarele apune de ei, de voi sunt plin,
Doar noi încă mai suntem când astrul pleacă lin.
Înaintând în noapte și noi ne-nsingurăm,
Morbidul izolării meniți să-l încercăm.
Dar totu-i trecător și știu, și știi, și știe
Că izvorând lumină o zi iar va să vie.
poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simbolistică, poezii despre seară sau poezii despre ploaie
Din când în când
Ultim zbor de cules floare,
Îmbătări de polen, nectar
Și-ac smuls din pântec, insectar;
Așa din când în când se moare!
Cuib de ciocănitoare
Cu pui în pomul găunos
Ce hulă îl prăvale jos;
Așa din când în când se moare!
De-abia născut ce stă-n picioare
Pe stepa-n răgnete arzând
În lins ce nu-i al mamei, blând;
Așa din când în când se moare!
Doar dăruire-n așteptare
Și înșelat de suflet cast
Plângând de nenoroc nefast;
Așa din când în când se moare!
Sublim amor cu violare
De vis și trup pur neatins,
Cu gust amar de viață stins;
Așa din când în când se moare!
O dragoste, când totul doare
Orbul rănit, ce nu o știe
Și singur stingere-și îmbie;
Așa din când în când se moare!
Ochi plânși înălțați la altare
Cu semn întretăiat de mână
Ce-și pierde pereche-n țărână;
Așa din când în când se moare!
Părinții duși rămași o boare
De-o lumânare aprinsă arar
Ce plâng și-acum și n-ai habar;
Așa din când în când se moare!
Îi-este ultim apus de soare,
Noapte eternă stând să-nceapă
Fără de gând că zori nu crapă;
Așa din când în când se moare!
Când nu mai e nimic, uitare,
Mai mult decât de trup prezență,
Nici gând de urmă, de esență...
Așa din când în când se moare!
Totu-i o apă trecătoare
Ce spală timp de umbre duse
Ce nici n-au fost de n-ar fi spuse...
Așa din când în când se moare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet
Tată Ție mă închin
TATĂ ȚIE MĂ ÎNCHIN
Tată drag din Cerul Sfânt
Mă închin o Doamne Ție
C-ai creat acest pământ
Prin Isus din veșnicie
Îți aduc acum onoare
Și te laud te slăvesc
Pentru a Ta planificare
Prin care și eu trăiesc
Pentru planul Tău măreț
De creație-a vieții
Și atât de îndrăzneț
Chiar din floarea dimineții
Când nimic nu exista
Tată Doamne-n Univers
Din ce pot ochii vedea
Și din cerul Tău ales
Totul Tu ai proiectat
Legi planete mii de stele
Și un chip Doamne le-ai dat
Să ne minunăm de ele
Nu-nțeleg și nu pricep
Cum o Doamne-ai plămădit
Al legilor tainic cerc
Când nu exista nimic
Totul Tu ai inovat
Chiar și legile ce țin
Universu-n lung și-n lat
Toate Doamne de la Tine vin
Tu la toate le-ai dat chip
Pe când nici nu existau
Și când nu era nimic
În Planu-Ți față aveau
Și la sfat cu Fiul Tău
Prin El totul ai creat
Planul Tău de Dumnezeu
Prin El viaț-a căpătat
Tată Tu ești Arhitectul
Din Proiectul infinit
În care ne-ai pus de-a dreptul
Cu Hristos când ne-ai zidit
Îți aducem mulțumiri
Pentru al Tău proiect Divin
Și atâtea-nfăptuiri
Ce din Ființa Ta azi vin
Ne-nchinăm o Tată Ție
Prin Hristos al nostru Mire
Și-ți dăm slavă-n veșnicie
Pentru-a Ta nemărginire
Nu pricepem și nu știm
Cum o Tată Doamne ești
Cum e Chipu Tău Divin
Pe noi chiar de ne iubești
Doar Cuvântu-Ți ce ne spune
Și de Tine ne vorbește
Îți cinstim dar al Tău Nume
Și inima-mi te slăvește
Noi o Doamne-ți mulțumim
Pentru tot ce ai creat
Căci ne vrei ai Tăi să fim
Fii în veci glorificat
Mulțumim pentru-ndurarea
În care Tu ne-ai inclus
Ca s-avem în veci salvarea
Chiar prin Fiul Tău Isus
Cinste slavă și mărire
Îți aduc de pe pământ
Îmbrăcat încă în fire
Te cinstesc o Tată Sfânt
Și mă-nchin o Tată Ție
Pentru toate ce-ai creat
Pentru Legea Vieții vie
Universului ce-ai dat
Tu ești punctul de pornire
Veșnicule Creator
Îmbrăcat doar în iubire
Ce vrei viață tuturor
Căci a Tale Doamne-s toate
Ce există-n Univers
Ne-ai făcut de viață parte
Pentru Tine ne-ai ales
Fii slăvit în veșnicie
Eu îți dărui azi onoare
Prin putrerea dată mie
Îți cinstesc Numele-Ți mare
Fii în veci glorificat
Și de oameni și de îngeri
Căci viață Tu ne-ai dat
Jos în Valea atâtor plângeri
Laudă și cinste dar
Tată scump și Dumnezeu
Pentru minunatu-Ți har
Dăruit prin Fiul Tău
24 iulie 2019 balcon Mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre mulțumire, poezii despre laudă, poezii despre creștinism, poezii despre cadouri sau poezii despre Iisus Hristos
Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)
Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viața, m-a învățat carte.
Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.
Nici cerul plin de de stele
Nu e așa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald și melodios.
Mi-e tare dor de dânsa,
Și dor o sămi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.
poezie de Vladimir Potlog (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre învățătură sau poezii despre frumusețe
Dulce-amar
În fiecare zi, de-ar fi doar soare,
Nu ți-ai dori să vezi măcar un nor
La umbra căruia s-alinți un dor
Ce nu vrea să se piardă în uitare?
Iar dacă norul îți aduce ploaie,
Nu-i, oare, bucurie pentru flori
Ce râd în soare însă, uneori,
Se ofilesc în marea lui văpaie?
Sunt bucurii ce se adună-n viață,
Cuprinse între pietre de hotar,
Și nu admit balanță sau cântar.
Când soarele sau norii te răsfață,
Tu, s-o trăiești frumos, așa te-nvață,
Căci, altfel, dulcele va fi amar.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre bucurie, poezii despre răsfăț sau poezii despre graniță
Șoapte
Pentru că ești, pentru că sunt,
Tu un alint, eu un cuvânt,
Eu mângâiere, tu suspin,
Deși te am, pare puțin
N-am să mă satur să exiști,
Sărut să-ți dau când ochii-s triști,
Aș vrea să nu-i mai văd așa,
Acum când ești femeia mea
Foarte sensibilă mereu,
Plângi și la bine... și la greu,
Dar cât ador ceea ce ești,
Iubirea ce mi-o dăruiești
Știi?... câteodată sunt gelos,
În jurul tău totu-i frumos,
Ai tu ceva fermecător,
Mă faci mai bun, mă faci să zbor
Prind aripi și mă-nalț mai sus,
Devin luceafăr la apus,
Ca de acolo să-ți șoptesc,
Femeie dulce... te iubesc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre gelozie sau poezii despre existență
Postumă
Când privea lumea de jos
Zicea că toate-s pe dos,
Azi, când privește de sus,
Totu-i pare... bine pus.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre prezent sau citate de Gheorghe Ionescu despre prezent
Aveți lumină?
Ciudat e cum învie Crist
Și cum vă dă lumină,
Deși din niciun acatist
Vreun rost nu se animă,
Mereu tu treci drept egoist,
Mereu ești tu de vină.
Măcar pentru o zi de-ar fi
Lumină peste lume!
Atunci nu v-ați mai amăgi
Năuci în rugăciune,
Când boli și moarte zi de zi
Nu-i nimeni să-și asume!
Mâine veți fi din nou posaci,
În lumea voastră strâmtă,
La fel de triști, ori de săraci,
Cu inima înfrântă,
Supuși unor prelați rapaci
Ce mintea vi-o-nfierbântă.
Ce-a fost pe când tu nu erai?
Ce va fi după tine?
Ce-ai fi crezut de te nășteai
Altunde', din altcine'...
Alt dumnezeu de cunoșteai,
Era mai rău, mai bine?
Dar pentru tine-nvie Crist,
Prea des, dar nu ții seama!
De-ți va muri copilul? Trist
Tu o să-i faci pomana!
Sunt crudă zici. Dar eu asist
Cum îți înghiți sudalma!
Căci totu-i până la copii,
Iar Iov e doar o glumă,
Ești fericit cât ei sunt vii
Și nu când sunt țărână,
Te-am răscolit un pic, doar știi
Cum e să-i prinzi de mână!
Acolo e lumina ta
Și nu în lumânare,
În ochii ce-ți pot alina
Oricare supărare,
Dar dacă asta ți se ia,
Ce-ți mai rămâne oare?
Să-mi spună mie cineva,
Că va avea iertare!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre umor sau poezii despre sărăcie
Atâtea priviri
Nu mai plouă
ni s-au uscat și ochii
de atâtea priviri
de atâta așteptare
din zăduf
până-n apus
apa
a uitat să mai vină
pe aripi de vânt
și totul
rămâne pe loc
nici nopțile
nu mai răsar
nici zilele
nu mai apun
căci soarele
s-a topit
și s-a scurs pe pământ
lăsând fântânile
doar în nămol
nu mai crește nimic
nici umbra pe zid
în piatra aceasta
numită
timp fără ochi
în care totu-i permis
dar în special
traiu-n culise
nu mai plouă
ci doar cu cărbuni
pe care i-aduni
cu amândouă
privirile
ochii
ni s-au întors în izvoare
oare
mai este mult
până departe
ne pierdem cu firea
căci moartă-i iubirea
și doar prin instincte
ne mai menținem
omul
ființa aceasta ciudată
ce alunecă
printre izvoare
limpezi sau...
09-05-03
X X X
Ni s-au șters imaginile
din oglinda aceasta
numită
timp
ochii
ne fierb în orbite
neștiuți
căci totu-i
fărâme
cu pași de nisip
ne cățărăm pe nimic
poezie de Ioan Daniel Bălan din Pe umerii vremii (9 mai 2003)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vânt sau poezii despre nisip