Ştiu marea de Pace, Bucurie şi Lumină,
Dar să ajung la ea nu pot.
În mine noaptea, în plânsete şi vijelie,
Se varsă, turbă – şi-a găsit loc.

catren de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluierul de Aur

Ştiu marea de Pace, Bucurie şi Lumină,
Dar să ajung la ea nu pot.
În mine noaptea, în plânsete şi vijelie,
Se varsă, turbă – şi-a găsit loc.

Strig din răsputeri, dar totul în zadar;
Sunt disperat, pământul e hain!
Cu ce suflet puternic durerea să-mi împart?
Numai săgeata morţii am găsit.

O plută sunt pe marea Timpului;
Cu vâslele smulse de valul greu.
Oare mai pot spera s-ating tărâmul
Zilei eterne a lui Dumnezeu?

Dar iată! Fluierul de Aur Ţi-l aud,
Cu notele-I ce-aduc Înaltul jos.
Gata cu moartea, cu încruntarea nopţii,
O, Absolut, acum mă simt la adăpost!

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un loc în noi unde nu este boală, durere, singurătate, supărare, depresie, frică sau îmbătrânire, ci numai pace, dragoste şi bucurie. În acest loc al nelimitării este posibil să împlinim toate lucrurile. Acesta este eternul sine lăuntric. Adevărată bucurie a vieţii vine când puteţi trăi în acest loc tot timpul.

citat din Sri Vasudeva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edict

Pot să fiu uitat, pentru că
nu ţin la braţe, pot să-mi lipsească.
Pot fi părăsit, pentru că
nu-mi iubesc picioarele, pot merge
şi cu aerul.
Pot fi lăsat singur, pentru că
sangele meu se varsă în mare
oricum.
E loc. Toate coastele s-au ridicat
ca nişte bariere.
E lumină destulă. Privirile mele
nu văd decât o singură mască.
Dar ea nu exista încă,
aşa ca e loc, e loc, este.

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Argotice (1955)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna spun că omul scrie proză, însă scrie Dumnezeu în şi prin om. În poezie, fiecare cuvânt ne transportă în Incognoscibil, unde există bucurie imensă. Am putea crede că intrând în Incognoscibil vom fi total pierduţi. Dar noi nu ne pierdem; noi zburăm. Poezia este intuitivă, de aceea n-ar trebui să încercăm s-o înţelegem. Nu de minte avem nevoie pentru a obţine bucurie, ci de inimă.

citat din Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de diligenţie

gândurile unui filosof
nu se pot domestici
doar cu zahăr tos

cum nici pe şeful de partid
nu-l poţi linişti
doar c-un os

dar îi pot arăta oase
care ţin loc de case
mugurilor de ferigi

dacă la mine strigi
am desfiinţat începuturile de apocalipsă
ale mamei, cu privirea fixă

îţi pot arăta steagul
pe care îl întoarce noaptea pe dos

el se gândeşte tot la os

să nu care cumva
să-mi aminteşti de filosof

el şi-a găsit odihna
în cartierul meu limitrof

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum picăturile nenumărate ale oceanului fără margini stau una lângă alta în pace, la fel şi oamenii într-o bună zi vor trăi în deplină înţelegere într-o lume perfectă a unităţii.

citat clasic din Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oamenii Îl venerează pe Dumnezeu în speranţa că vor scăpa de suferinţele lor, ei pot întâlni frustrarea şi sunt în stare să-şi piardă credinţa în Dumnezeu.

citat din Sri Chinmoy (1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica urăşte. Iubirea iartă. Înţelepciunea uită.

citat clasic din Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Rugăciunea celui fricos este:
"Adăpost, adăpost veşnic."

Rugăciunea celui puternic este:
"Bucurie, bucurie imediată."

Rugăciunea celui bucuros este:
"Recunoştinţă, recunoştinţă însufleţită."

Rugăciunea celui recunoscător este:
"Abandon, abandon necondiţionat."

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai linişte interioară, nimeni nu te poate sili să fii sclav.

citat clasic din Sri Chinmoy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie (vezi şi poem)

Poezia este aspiraţia-plâns a umanităţii şi, în acelaşi timp, satisfacţia-fruct a Divinităţii.

definiţie de Sri Chinmoy (7 noiembrie 1990)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a scrie un poem, poetul trebuie să se transporte către sfera Muzei şi să se piardă acolo. El trebuie să fie precum flacăra ce arde totul în jur, dar nu şi pe sine.

citat clasic din Sri Chinmoy (1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de a te strădui să înlocuieşti o dorinţă cu una mai bună, merită să încerci o dorinţă care transcende, aşa încât în extaz să-L poţi intui pe Acela care aude chemarea inimii tale şi este mereu dornic să-ţi dea Mâna Lui de ajutor.

citat din Sri Chinmoy (1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această artă este spontană ca un izvor. El nu are naştere şi nici moarte: un torent fără de început şi nemuritor.

Sri Chinmoy în Izvorul artei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta de lumină (II)

E senin şi luna-i plină,
Stelele pe cer se-aprind.
În noaptea asta de lumină
Copiii pornesc colind.

Prin troiene ei înoată,
Cad, se scoală, iar pornesc.
Ajung şi la mine-n poartă
Şi mă-ntreabă de-i primesc.

În lumina din fereastră
Le-am făcut un semn cu mâna:
-Hai, ziceţi colinda voastră
Că se luminează-acuma.!

Îi poftesc apoi în casă,
La căldură şi lumină.
Le aşez covrigi pe masă
Şi-o bucată de slănină.

Un ceai cald ca să le vină
Poftă de-a mai colinda.
În noaptea asta de lumină
În tot satul vor umbla.

Ei, cu bucurie mare
Spun că-n noaptea de Crăciun,
S-a născut Domnul Cel Mare
Şi ne-a dat al vieţii drum.

Steaua Lui ne luminează
Şi-n tot locul ne-nsoţeşte.
Tot creştinul îl urmează
Şi-n cântece îl slăveşte.

poezie de Dumitru Delcă (20 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatalui meu

Ninge lin în prag de seară
Număr clipele ce mă despart
Pâna la sosirea-n tară
Bolnav e tatăl meu la pat.

Suntem la mii de kilometri depărtare
Iar eu ştiu deşi nu vreau să înţeleg
Că poate voi ajunge la înmormântare
Fără să am vreo posibilitate să aleg.

Şi sper să ajung să îl pot vedea trăind
Să-i spun că mi-a lipsit
Să-l mângai şi să-l aud vorbind
Să-l pot îmbrăţişa în sfârşit!

Dar tristă, neagră, odioasa veste
Mă ameţeşte, mă strânge şi mă înfăşoară
Ca un vârtej cuvintele rosteste
Cu plumb mă umple şi mă doboară.

Ajung târziu la tine tată
Să te găsesc într-un sicriu
Îţi spun numai că ai o fată
Care te iubeste cum nu pot să descriu.

Odihneşte-te în pace în grădina Domnului
Mai târziu din nou ne vom întâlni
Într-un colţ de lumină al cerului
Destinul nostru se va împlini.

poezie de D.N. Constantin
Adăugat de D.N.Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baştina este frumuseţea-încântare a poeziei. Patria este fulgerul-tunet al prozei.

citat clasic din Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

Îmi cunosc trecutul,
ştiu motivul pentru alegerile mele,
ştiu ce am în interior.
Ştiu cât de mult am suferit,
ştiu cât de puternică sunt
ştiu cât de fragilă sunt
şi nimeni altcineva nu ştie asta.
Ştiu de ce am făcut un lucru în loc de altul,
dar cei care se uită la mine nu cred
în dreptul de a nu judeca propriile mele obţiuni.
Numai eu pot judeca.

poezie de Eugenia Calancea (21 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt conştient de toate înălţimile,
În miezul Soarelui stau mut.
Am terminat cu timpul şi cu faptele,
Jocul meu cosmic s-a sfârşit.

catren de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ora dimineţii

O zi începe iarăşi şi zorile-şi arată
Mă plec smerit spre Tine, iubitul nostru Tată
O, Tată sfânt, al zilei şi-a nopţii pe pământ
Ce mare eşti Tu Doamne şi ce măreţ, ce sfânt!
În zori de dimineaţă Te chem în viaţa mea
Să-mi dai a Ta putere, ca să mai pot lupta.
Că nu ştiu ziua asta ce va aduce ea
Dar ştiu că biruinţa, Tu, Doamne, vei avea.

Prin milă şi iubire eu ştiu că sunt ţinut
Că mă înveţi Tu Doamne şi ce nu am ştiut.
Din mila Ta cea mare îmi dai de toate mie
Cuvântul scump şi dulce şi marea veşnicie.

În astă zi, Părinte, îmi toarnă sănătate
Să nu produc ruşine, să fac numai dreptate
În astă zi dă-mi pâinea ce corpul să hrănesc
Să prind iarăşi putere să pot să Te slăvesc.

Răbdare, bucurie şi pace să îmi dai
Căci ştiu, iubite Tată, căci numai Tu le ai
Din ceas de dimineaţă Te chem să mă însoţeşti
Şi orice cale a vieţii Tu Doamne să sfârşeşti.

Te chem să porţi de grijă pe unde voi umbla
Te chem, iubite Tată, în tot a m-ajuta
Te chem ca paza-n noapte Tu Doamne să o porţi
Să-mi fi Tu moştenire, al soartei mele sorţ.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!