Greşelile importante sunt de două feluri, ai vorbit când trebuia să taci şi ai tăcut când trebuia să fi vorbit. Între aceste două nedumeriri viaţa ta a avut de suferit.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trebuia să fi fost tânăr m-a îmbătrânit suferinţa, când trebuia să fiu frumos am fost aruncat în mizerie iar când mi-am dorit să fiu fericit în iubire am fost tradat.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micle

nu trebuia să îi scrii
nu trebuia să îi vii
nu trebuia să-i mai ucizi cu sânge
rece picioarele care nu încăpeau în şosetele
pantofilor dulci fără degete-n etajere -
cartofi-eunuci în umblarea ră
sunătoare după fustele ieşilor dumitale -
micle
trebuia să fii o femeie de
săvârşită din viaţa de-acum
când geniul piticului uluitor (?!) boem şi poet
te-a cunoscut prin ale sale sfere
castrate la atingerea sorţii
la destinderea
morţii cu somnoroase prăsele -
micle
ce bună erai încă mai eşti
de vorbit de tăiat de iubit...
grai şi trist crai
uite: îţi e
criminalul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut ce am vrut. Nu reuşeam să te părăsesc. Nu pot să-mi petrec viaţa aşteptându-te, dar... Nimic. Trebuia să aud cuvintele astea două. Trebuia să-ţi văd laşitatea. S-o pipăi cu degetele mele, înţelegi?... Nu te mişca! Acum trebuie să plec. Sunt atât de obosită... Pierre... Eu... nu mai pot.

Anna Gavalda în O iubeam
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie plânge în două situaţii: când refuză să recunoască greşelile imputate sau din neputinţa de a îndrepta lucrurile.

Vasile Gavrilescu în Parabole, volumul 1
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am comandat şi eu trupe şi de când am fost sublocotenent şi până la regele Carol n-am făcut decât să mă cert, până la bătaie sau boxare pentru hrana soldatului. La mine la Divizie se mâncau două feluri de mâncare — la Regimentul 9 Roşiori, regimentul meu. La Şcoala de Război, soldatul de la depozit avea două feluri de mâncare. Era şi curat. Toată lumea avea ce-i trebuia pentru că mă mişcam. Totul era ţinut în cea mai perfectă condiţie. Astăzi nu se mişcă nimeni. Sunt loviţi parcă de paralizie progresivă. Nu sunt inspectaţi.

citat clasic din Ion Antonescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare din noi deţinem un rol în piesa aia scrisă de alţii şi dăruită nouă pentru o durată determinată. Parcurgem două copilării, una timpurie şi o alta întârziată. Între aceste două ne irosim toate aspiraţiile şi toate dezamăgirile.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu-mi mai aduc aminte
ce trebuia să fiu

e-atâta negură între noi
tăcerile abia se-ating

trebuia să am un foc înăuntru
nu trebuia să pleci

arşiţa pedepseşte pământul
în cer cum o fi?

ori sunt eu prea mult?
orgie de euri.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret...

Azi am vorbit cu Dumnezeu,
Cum am putut, în felul meu,
L-am întrebat de viaţa mea,
De ce acum, de ce aşa!

De ce mi-a dat acest destin
Cu lacrimi grele de pelin
De ce mi-a dat o cruce grea
Cu numele strivit pe ea.

Şi nu mi-a spus când am venit
Că o să am de suferit,
Că viaţa mea e-o poezie
Precum a Pandorei cutie.

Un vers ce nu se mai termină
În drumul său către lumină,
Un vers hoinar într-o poveste
Care mereu călătoreşte.

El mi-a răspuns în felul Său,
L-am auzit în gândul meu,
Şi Mi-a şoptit de viaţa mea,
Punând pe cer încă o stea.

Am înţeles atunci că-n viaţă,
Nu-s toate bune de povaţă,
Dar trebuie să le-încercăm,
Si-apoi din ele să-nvăţăm.

Ne alergăm printre cuvinte,
Şi nu vrem să luăm aminte,
Că viaţa trebuie trăită,
Şi nici o clipă irosită.

Căci vom ajunge printre stele,
Fără să poţi privi spre ele,
Şi-adânc apoi vom regreta.
Căci n-am trăit când trebuia.

Deci ţine-ti minte dragii mei,
Căci anii cât or fi de grei,
În univers se vor topi
Şi alţii nu vor mai veni.

Azi am vorbit cu Dumnezeu
Şi Mi-a vorbit de viaţa mea
Mi-a arătat în felul Său
Că sus acolo am o stea.

poezie de Alexandru Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laşităţile sunt de două feluri: ale celorlalţi, care sunt fără importanţă, şi ale noastre, care pot fi trecute cu vederea.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinsă asupra faptului...

Când nevasta mi-a vorbit
Picioarele i-am privit...
Sunt doar două, nu mai multe,
Dar am văzut că sunt... scurte!

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultător: Când se opreşte o româncă din vorbit?
Radio Erevan: La două ore după deces.

replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecate în planul strict al literaturii, cărţile sunt de două feluri: bune şi proaste; privite din perspectivă culturală, se împart tot în două: importante şi minore. Paradoxal sau nu, dar listele nu coincid nici pe departe!

aforism de Gelu Negrea din Secretul lui Don Juan - 1001 aforisme (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuia să plec, nu trebuia să plec, trebuia să cobor la lume, trebuia să cobor la oameni, trebuia să cobor în mulţime.

Nicolae Ceauşescu în 22 decembrie 1989:discuţie cu Elena Ceauşescu în misterioasa Dacie roşie, aprox. ora 13, 20
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai vorbit

Ai vorbit.
Vorbind, îţi măsuram literele,
Le cârpeam minusurile şi le cântăream greutatea.
Apoi ai tăcut şi
Am tăcut.
Pentru că nu mai era rost
În cuvinte...

Ai zâmbit.
Zâmbind, îţi admiram liniile,
Le desenam curburi şi le acopeream cu lumină.
Apoi ai sfârşit şi
Am sfârşit.
Pentru că nu mai era plin
În expresii...

Ai venit.
Venind, îţi priveam paşii,
Le ascultam sunetul şi îi umpleam cu motive.
Apoi te-ai oprit şi
M-am oprit.
Pentru că nu mai era dor
În venire...

Ai iubit.
Iubind, îţi simţeam sufletul,
Îi desenam întregul şi îl cerneam în dorinţe.
Apoi ai vorbit şi
Am vorbit.
Pentru că nu mai era loc
În tăcere...

poezie de Gabriela Chişcari (30 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Şedinţe, Snow-ball câştiga adesea majoritatea prin discursurile sale strălucite, dar Napoleon se pricepea mai bine să-şi atragă sprijinitori în perioadele dintre Şedinţe. Avea un succes deosebit cu oile. În ultima vreme, oile începuseră să behăie "Patru picioare bine, două picioare rău" şi când trebuia, şi când nu trebuia, şi adeseori întrerupeau discursurile lui Snow-ball în acest fel.

George Orwell în Ferma animalelor
Adăugat de Ilinca Neamtu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tribună

De patru ani, de când ales
Ca deputat, ilustrul domn,
El n-a vorbit atât de des,
În plen, cât a vorbit în somn.

epigramă de Marius Mălai din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie la telefon

Vreo două ore-a tot vorbit,
Părea că nu va fi sfârşit,
Când convorbirea-a terminat-o:
Tu! ce mai faci? a întrebat-o.

epigramă de Mircea Micle din cotidianul "Graiul Maramureşului" din Baia Mare (10 noiembrie 2014)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blaga (acum) ma considera o inteligenţă — investiţie a Literelor române. Punctul lui de vedere este următorul: "Ai avut cea mai fantastică viaţa, al cunoscut tot ce e românesc. Ai fost iubit de profesorii tăi, te-au învăţat toate limbile de care ai avut nevoie. Craiova nu e un loc de pedeapsă, e un spaţiu ideal de singurătate creatoare, de sinteză a vieţii tale risipite şi risipitoare. Trebuia să te închidem, trebuia să te trimitem In exil, trebuia să te însurăm cu Lizi — altfel ti-ai fi împraştiat zestrea toată. Aşa te-am adunat; îţi mai dăm câţiva ani, poate iese ceva de capul tău."

Ion D. Sîrbu în Opere II. Corespondente, VI (1984)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt sigur că destinul ei nu este dintre cele obişnuite. Chipul îi e vesel, dar a suferit îngrozitor, nu-i aşa? Suferinţa i-o trădează ochii, aceste două oscioare, aceste două puncte de sub ochi, de unde încep obrajii. E o faţă mândră, teribil de mândră şi nu ştiu: o fi bună la suflet sau nu? Ah, de-ar fi bună! Totul ar fi salvat!

Dostoievski în Idiotul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ?

N-am vorbit cu insectele, nici pe ele nu le-am auzit să-mi fi vorbit.
N-am vorbit cu nici o divinitate, nici pe ele nu le-am auzit să-mi fi vorbit.
Sunt oare o insectă pentru toţi zeii
Sau sunt un zeu pentru toate insectele?

poezie de Kelly Kurt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!