Punctul Negru

Orcine fix priveşte în soare crede-apoi,
Jucându-i persistentă, că vede cu-ochii goi
În jurul său, prin aer o pată cam lividă.

Tot astfel, tânăr încă, pe-atunci mai îndrăzneţ,
Spre glorie, o clipă, uitatu-m-am semeţ:
Un negru punct rămas-a-n privirea mea avidă.

De-atunci, ca semn de doliu în toate-amestecat,
Ah, pretutindeni unde cu ochii mai răzbat,
Această pată neagră o văd cum tot apare!

Ce, pururi? Între mine şi fericirea mea!
Doar vulturul - vai nouă, nenorociţi deja! -
Nepedepsit contemplă şi Glorie şi Soare.

poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pată

O pată nu-i un lucru mare,
Când te numeşti maestru Caragiale:
Şi soarele le are pe-ale sale,
Dar pentru-aceea, tot rămâne soare.

epigramă de Şt.O. Iosif
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Lebăda, spre nord de α sau Deneb, sau Arided, cum i se mai zice, se vede cu ochii liberi o pată mare neagră, un gol în Calea Lactee.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există pictori care fac o pată galbenă din soare, dar mai există şi cei care cu îndemânare şi gândire fac un soare dintr-o pată galbenă.

antimetabolă celebră de Pablo Picasso
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii pictori transformă soarele într-o pată galbenă, alţii transformă o pată galbenă în soare.

citat clasic din Pablo Picasso
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Myrto

În gând îmi stărui, Myrto, divină vrăjitoare
Şi tu, oraş al mării, cu focuri mii arzând,
Revăd raza-aurorei pe fruntea ta jucând
Şi aurul din păru-ţi cum prin ciorchini apare.

Din cupa ta sorbit-am beţii ameţitoare,
Din licărul de-o clipă al ochilor râzând,
Atunci spre Iacchus zeul cătam, rugi înălţând,
Căci Muza mă scăldase într-al Eladei soare.

Acum ştiu de ce iarăşi vulcanul s-a aprins:
Cu pasul tău, o, Myrto, pe-acolo ai trecut,
Şi dintr-o dată cerul fu cu cenuşă nins.

De când nomadul duce ţi-a frânt zeii de lut,
Sub laurul - cunună pe-a lui Virgiliu liră -
Hortensia cea pală şi mirtul se uniră.

poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecologică

Două zile-am stat la mare,
Şi sunt negru, dracul gol,
C-am avut nisip şi soare,
Şi o pată de petrol.

epigramă de Mihai Danielescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solar

Ah, doamne cât de rece sunt;
o umbră mângâind pământ
cu talpa ce mă-nalţă-n zare
să-mi agăţ palmele de soare.

Şi cât sunt de neputincios;
nici însumi nu-mi dau cald, geros
rămân, nici lumânare
nu sunt, doar tânjesc soare.

Mi-am ascuns inima-n adânc;
să n-aibă frig în tremur strâng
şi ultimul pic de sudoare...
să-l am în arşiţa de soare.

Fac cald şi eu un pic din mine
doar cât să fiu la altul bine,
să-l am şi eu la rând; când doare
o mână caldă să-mi dea, soare.

Mă minunez pe zi ce trece
-când cunosc ger, eternul rece-
cum poate un infinit răcoare
să-l facă cald, o pată, soare?!

... O zi, ca mine el va fi rece, oare?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găseşte-mă

Ia-mă în secret... nu ştiu de unde.
Mă îmbrac în orizont
Şi am în ochi o singură scânteie
Sunt steaua la care te uiţi
Ascunsă după colţul nopţii
Am căzut în zgomotul vieţii tale
Pentru a-ţi auzi cuvintele
Din dezordinea norilor
Fără cer aş locui
Între aerul dintre tine şi mine.
Şi dacă n-ai să mă găseşti
Îţi voi scrie această scrisoare
Fără cuvinte, eu
O pată albă pe hârtie.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă...

Şi ce dacă spune lumea să m-ascund de ochii tăi,
Eu ascult şi mi-e totuna ce îmi spun cei buni, cei răi
Şi ce dacă niciodată, tu spre mine nu priveşti,
Eu rămân în urmă, raza, care tu o încălzeşti
Şi cu toate că de-odată când de mine oboseşti,
Mă goneşti cu dulcea şoaptă, eu revin, tu mă primeşti.
Ce să fac, îmi este bine din puţin, nu vreau mai mult,
Doar o clipă lângă tine mă înalţă peste vânt.
Doar o clipă rătăcită când vrei tu, eu ţi-o cuprind,
O ţin strânsă între braţe şi aştept tăcută-n gând.
Aştept să-mi rosteşti cu ochii razele ce mă recheamă,
Am răbdarea dimineţii, când ea vine fără teamă.

Şi ce dacă trece timpul, şi ce dacă am albit,
Încă pot iubi cu gândul, încă pot şi mult mai mult.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antibiotic

Să-ţi închipui dezastre dincolo, mereu dincolo
unde ai fi putut fi
Să te minţi că-i bine
aşa
Să-ţi îngrădeşti şi mai tare spaţiul ca apoi, eliberându-l
să-ţi pară o infinitate
Să recunoşti că eşti nebun chiar dacă un fir subţire
încă te mai leagă realităţii
Să-ţi faci de treabă neîncetat cu mintea, cu mâinile
Să visezi
Să visezi
Să renunţi la a cuprinde toate înţelesurile rotindu-te
în jurul lor ca un cocoş orb
Să te bucuri de fiecare gură de aer şi
de colţul de pâine, de cana cu apă, scrisoarea…
aşteptată
Să cânţi fără oprire, fără oprire mimând
fericiri
mândru îngenunchind în oglindă şi să-ţi spui
Măria ta, suflete, glorie vremelnicei tale carcase, nu-i
decât împreună, oriunde veţi fugi… glorie clipei învinsă
de ea însăşi nu-i… mergi mai departe
glorie simţurilor nu-i… la ce bun?….

Glorie Domnului care încă
mai învârte Pământul – aha!… ai ajuns singur… hm!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arc peste timp

hai.. vino cu mine, fă arc peste timp
pune-n panere toţi anii de-argint
şi lasă-i acolo în depărtare
tu vino cu mine in luncă la soare

intrăm unde apa în limpede cerc
învârte sub poduri inele de cer
tu vino cu mine în apa cea rece
se scutură macii în vântul ce trece

tu prinde petale... aruncă-le-n val
vor duce spre mare pornind de la mal
tot roşul de foc... apusul de soare
privirea ta caldă şi muta mirare

poţi învia iubirea pierdută
ascunsă de vreme sub piatra tăcută
cu-n zâmbet şi macul cel roşu în floare
hai... vino cu mine... priveşte spre soare

apune şi el... la fel ca şi tine...
îi tremură glasul... tu vino cu mine
ursita mi-a spus... nu-ţi trebuie bani
întoarce-te-n luncă... fă arc peste ani.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutam în tăceri drumul spre absolut, uitând de glorie şi de timp. Căutam fericirea în ignoranţă, în detaşarea de simţul realităţii, uitând să cred în minciună, chiar şi-n minciuna de-a fi. Mă teleportam astfel în lumi eterice, minunate, acolo unde doar visul şi mirificul devine stăpân.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pată de lumină

o pată de lumină
pe floarea ta de iris,
a cărei petală
şi-a găsit fericirea
pe buza mea de sus.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe soare îl orbeşti...

Chiar de-ai fi după soare să te piteşti,
Tot te vor vede ochii mei unde eşti,
Că la geam perdeaua-i deasă,
Ajungând în a mea dulce casă.

Iar un soare, de s-ar opri în calea ta,
Iar eu orbind nu te-aş mai vedea,
Chiar faţa ta strălucitoare
Vrea să oprească orice soare...

Tu eşti mândru, iar pe soare îl orbeşti,
Ca o lună coborâtă din poveşti,
Viaţa-i frumoasă, aici pe pământ,
Ca îngerul luminii, trimis de ceva sfânt.

Dacă de mine viaţă te ascunzi,
Ochii mei vor fi de lacrimi uzi,
Faţa fără zâmbet, gura ar ofta,
Ochii mei în lacrimi, pe tine te-ar căuta..

poezie de Eugenia Calancea (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe soare îl orbeşti...

Chear de-ai fi după soare să te piteşti,
Tot te vor vede ochii mei unde eşti.
Că la geam perdeaua-i deasă
Ajungând în a mea dulce casă.

Iar un soare, de s-ar opri în calea ta.
Iar eu orbind nu te-aş mai vedea,
Chear faţa ta strălucitoare
Vrea să oprească orice soare...

Tu eşti mandru, iar pe soare îl orbeşti,
Ca o lună coborâtă din poveşti.
Viaţa e frumoasă, aici pe pământ
Ca îngerul luminii, trimis de ceva sfânt.

Dacă de mine viaţă te ascunzi,
Ochii mei vor fi de lacrimi uzi.
Faţa fără zâmbet, gura ar ofta,
Ochii mei în lacrimi, pe tine te-ar căuta...

poezie de Eugenia Calancea (17 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senin

Va fi un timp senin, un timp de imn.
Cu gestul meu voi linia văzduhul
şi voi rosti doar vorbe fără pată.
Voi spune "cer, "izvor",
voi spune "soare"
şi "lacrimă" şi "muzică" şi "dor".

Va fi un timp în care amintirea
Masacrului nu mă va mai atinge
Decât cu adieri de Poezie
cum, uneori, şi sângele adie.

Din tot ce-a fost cândva promiscuu,
Doar sacrul va rămâne şi-am să cânt
Contrastele iertate, iertătoare.
Voi spune "cer", "izvor",
Voi spune "soare",
şi va fi cer, va fi izvor şi soare
în jurul meu şi-al lumii. Voi lăsa
vocalele să-şi regăsească nimbul.

Va fi un timp sonor, un timp de nimb,
Un timp solemn şi pur,
Un timp de imn.
Şi va veni odată timpul. Timpul!

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinste glorie Isus

Mă închin Isuse Ţie
Şi te laud te slăvesc
Îţi cânt Fiinţa-n veşnicie
Căci eu vreau să te iubesc

Glorie în veci onoare
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Pentru veşnica-ţi iertare
Fii în veci glorificat

Eu te laud şi îţi cânt
Pururea a Ta Fiinţă
Pentru Sfântul Tău Cuvânt
Şi salvarea prin credinţă

Fie-ţi Numele slăvit
Lăudat între popoare
Căci Isus ne-ai mântuit
Dându-ne în veci salvare

Doamne viaţa Ta o cânt
Ce-ai trăit-o aici jos
Când umblai pe acest pământ
Domnul meu Isus Hristos

Îţi cânt Doamne a Ta iubire
Lumina de Dumnezeu
Viaţa de neprihănire
Ce-ai trăit-o Domnul meu

Cinste glorie mărire
În veci scumpul meu Isus
Că-n a Ta neprihănire
Şi pe mine m-ai ascuns

În lumina Ta Divină
Prinde-ne şi Tu ne ia
Să trăim doar fără vină
Împlinind Isuse voia Ta

Dă-ne azi noua măsură
Isus să te ascultăm
Umblând doar după Scriptură
Pururi să te onorăm
01-Aprilie – 2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

El Desdichado

Sunt cel Nemângâiat, cel Sumbru, cel Uitat,
Sunt prinţul Acvitaniei ce şi-a pierdut moşia:
Singura-mi Stea e moartă şi-n cântu-mi ănstelat
Răsare-un Soare negru: este Melancolia.

În noaptea de Mormânt, Tu, ce m-ai mângâiat,
Redu-mă-n Posilippo, dă-mi marea, Bucuria
Şi floarea adorată de-un suflet sfărâmat
Şi-umbrarul unde Roza se-îmbrăţişa cu Via.

Sunt Amor sau Phoebus...? Lusignan sau Biron?
De-a Doamnei sărutare încă mi-e fruntea caldă;
şi am visat în Grota cu nimfe ce se scaldă...

De două ori trecut-am ne-nvins peste-Acheron:
Pe lira lui Orfeu, în drumul meu, am strâns
Şi al Sirenei strigăt şi al Fecioarei plâns.

poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

Să nu te laşi pradă cercării mişele!
E doar ispitire! Fii demn! Fugi de rele!

Priveşte altarul, alt pas îţi prepară:
Mai rumen obrazul, mai clar îţi e harul!

Trezeşte-ţi privirea şi văzul din hău,
Şi poartă- înainte frumos chipul tău!

Dă vlagă-n suflare spre clipa frumoasă,
O nouă lucire spre tine se lasă!

Îţi cere prezenţa, te cheamă-n hazard,
Aleargă, primeşte-o! E scumpul tău dar!

De ce să te ţină grea clipă în loc?
Vezi, alta curată renaşte cu foc!

Ridică privirea, la tine priveşte!
Pe tine te caută! Spre ea, tu, porneşte!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Golul negru"

Cunoscut ca un "black hole",
Astrul totuşi nu e gol,
Căci e o pată plină, plină
Cu particule de lumină.

Nelăsând nimic să iasă,
Prinde totul ca-ntr-o plasă;
Planetele, praful cosmic
Le aruncă-n întuneric.

Ca un nor ce şade-n aur,
Negru şade prin gălbui,
În al cerului tezaur
Impunând prezenţa lui.

"Goluri negre" sunt formate
Din a materiei colapsare,
Producând o prăbuşire
Prin propria lor greutate.

Şi prin marea prăbuşire
Mereu spre interior
Se formează cu uimire
Un "gol negru", negru nor.

Iar din astă nebunie
Nici lumina nu mai scapă;
Ea păleşte străvezie,
În întuneric se îngroapă.

Astfel lumina se stinge
Formând un "black hole" închis;
Iar când lumina se frânge,
"Golul negru" a învins!

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!