Balada crinilor care și-au scris frumos
Trăia într-un oraș din miazăzi
Un crin înzăpezit în datorii
Care primea, scrise pe pluș cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazănoapte;
Oh, pentru cruda lor corespondență
Aveau cea mai naivă diligență!
Ei își tăiau cu zimții de la timbre
Miresmele-ntre dânșii să le schimbe,
Poștași înflăcărați puneau ștampile,
Cântând din corn, pe sacii cu pistile,
Plicuri adânci pudra, sculat din zori
Însuși directorul caleștilor!!
Dar crinul ce trăia în miazăzi,
Fiind înzăpezit în datorii,
Îi răspundea din ce în ce mai rar
Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.
Apoi tăcu de tot. O rouă grea
Strivi parfumul amândurora.
Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,
Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,
Doar uneori mai trece monoton
Prin bulion un vechi poștalion...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * * (după o colindă românească)
Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde fără crin.
Scoală țară și ascultă,
Cum îți cântă cucuveaua,
Cu elita ta ocultă,
Ți-ai găsit beleaua.
Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.
Cu așa conducători,
Nu știi încotro s-apuci,
Geaba ai la gât comori,
Multă vreme n-o mai duci.
Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.
parodie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța Rozinei
Guerlain a botezat parfumul
"Voilà pourquoi j'aimais Rosine".
Guerlain a botezat parfumul
Extras din cupele de crin
Cu numele necunoscutei
Boeme
Sau aristocrate
În ale cărei bucle blonde,
Decolorate
Sau pudrate,
A cunoscut întâia oară
Parfumul cupelor de crin...
Guerlain a botezat parfumul
"Voilà pourquoi j'aimais Rosine".
Rozina...
Unde e Rozina?
Un strop uitat într-un flacon
Se-ntreabă: Unde e Rozina?
Un strop uitat într-un flacon
Schițează-n grota de cristal
Regretul cupelor de crin,
Ce-nstrăinate de grădina
Din care le-a cules o mână
De trecător sentimental
Jertfesc blazonul florentin
Pe-o balustradă de balcon...
Guerlain a botezat parfumul
"Voilà pourquoi j'aimais Rosine".
Guerlain a cunoscut-o poate.
Dar când,
Și unde,
Și-n ce fel?...
Guerlain a cunoscut-o poate...
Și a iubit-o...
Dar Rozina?...
Rozina l-a iubit pe el?...
Parfumul lui Guerlain îmi spune
Că-n golul cupelor de crin
Divinizatele nebune
N-au picurat decât minciună
Și că Rozina-a fost... nebună!...
Și totuși, el o cântă și-astăzi
În blondul cupelor de crin...
Guerlain a botezat parfumul
"Voilà pourquoi j'aimais Rosine".
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, II, nr. 6 (24 octombrie 1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Annabel Lee
În urmă cu mulți ani, în vremurile de demult,
Într-un regat la marea de la miazăzi
Trăia o fată, cum poate vă este cunoscut,
Cu numele Annabel Lee;
Iar fecioara asta avea un singur vis,
S-o iubesc și ea iubirea-mi să poată-împărtăși.
Eram un copil, iar ea o copilă
În acest regat la marea de la miazăzi,
Dar ne iubeam c-o iubire mai mare decât iubirea
Eu și frumoasa Annabel Lee
Cu o iubire la care chiar serafimii din Paradis
Ar fi putut râvni.
Din această pricină, demult,
În acest regat la marea de la miazăzi,
S-a lăsat într-o noapte-un vânt rece,-înghețând-o
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Apoi, au venit rudele-i de neam înalt
Și de lângă mine, cât ai clipi,
Au luat-o și-au închis-o într-o criptă
În acest regat la marea de la miazăzi.
Îngerii din Paradis, mai puțin fericiți,
Ne invidiau, iar pizma lor noi n-o puteam opri
Da! Din acest motiv (toți oamenii știu)
În acest regat la marea de la miazăzi
S-a lăsat dintr-un nor un vânt rece,-înghețând-o
Pe iubita mea Annabel Lee.
Dar iubirea noastră era mai presus
De iubirea celor mai în vârstă decât noi
A celor mult, mult mai deștepți decât noi
Și nici îngerii din cerurile de sus,
Nici demonii din adâncurile mării sidefii
Nu-mi vor putea despărți sufletul de sufletul
Frumoasei Annabel Lee.
Luna străluce doar pentru a-mi aminti
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Iar stelele răsar ca să-i revăd ochii
Frumoasei Annabel Lee;
Astfel, noapte de noapte, neclintit ca o stea,
Îmi veghez iubita, pe mireasa mea
Din cripta de lângă marea de la miazăzi
Din acel mormânt de lângă marea de la miazăzi.
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu uit că sunt poet
Poetului îi șade bine
Să fie trândav, bleu și pur.
Mânânce miere de albine,
Beie din sticle borș de-azur.
Îmbuibă-se printre chiftele,
Cu târtițe de fluturi moi.
Poetul trebuie să-și spele
Zilnic picioarele-n oloi.
Și mâinile în lapte dulce,
Și fața-n bulion de crin.
Dânsul de-a pururi va să-și culce
Pe plusuri trupul longilin.
Să nu citească, să nu scrie,
Ci numai doar poet să fie,
Cu papanași la pălărie
Și c-o iubită fistichie
Ce are sâni cât garderoba
Și coapsele cât Europa!
poezie de Emil Brumaru (1977)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Crin Antonescu
Crin ar vrea el președinte,
Aș putea chiar să-l susțin.
Nici nu fură, nici nu minte,
Însă asta-i... cam puțin.
epigramă de Vasile Iușan (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
***
Mi-e sufletu împins de rouă
În groapa unui crin adânc.
Mă țin cu mâinile-amândouă
De marginile lui și plâng.
Nu vreau miresmele să-mi umple
Gura cu fluturi, nici lumini
Să mă îmbrace-n raze scumpe
Cu nasturi ticălos de fini.
Ci îmi doresc o portocală
Mare și grea (oh, pe-ntuneric!)
Ca să mă joc în pielea goală
Cu trupu-i copilin și sferic.
poezie de Emil Brumaru din Ruina unui samovar (1983)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crinul...
întreaga mea viață a fost un roman
cu sufletul meu cristalin
agnostic, de zeu, uneori de tiran
și deseori- floare de crin
îl tot întrebam -prin ce lumi te-ai ascuns
prin ce universuri plutești
și doar uneori intuiam în răspuns
că numai pe mări și-n povești
îl tot iscodeam- după ce mereu zbori
după cine mereu ești pustiu
că te-ntorci uneori pe aluzii la zori
alteori mai mult mort decât viu
doar o singură dată mi-a spus tremurând
cu tristețe-n orbitele-i oarbe
că alt suflet ca el de pustiu și flămând
din adâncuri esențele-i soarbe
că demult nu mai are nici liniști nici loc
că-i uitat și de rău și de bine
că demult îl așteaptă bulboane de foc
dar va sta pân -la urmă cu mine...
mai apoi între zile și nopți va pluti
peste codru și munte și mare
-eu sub malul de lut năruit voi simți
cum se-nalță și nu mă mai doare...
întreaga mea viață a fost un roman
cu sufletul meu cristalin
agnostic, de zeu, uneori de tiran
și deseori- floare de crin
poezie de Iurie Osoianu (25 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Datorii și datorii
De fiu, de tată, soț sau țară,
De toate-n parte ne-achităm
Dar cel mai greu e să scăpăm
De datoria... din afară.
epigramă de Ioan Miclescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și roză, și crin, porumbiță și soare
Și roză, și crin, porumbiță și soare,
Iubit-am în dragoste desfătătoare.
Acuma o fată mi-e singură-aleasă,
Frumoasă, duioasă, sfioasă mireasă.
Ea știe-ale dragostei limpezi izvoare,
Ea-i roză și crin, porumbiță și soare.
poezie celebră de Heinrich Heine din Intermezzo liric (1822)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă de crin
Ori de câte ori mi se fură gândul
cuvintele îl aduc înapoi.
Imaginația îl îmbracă de sărbătoare,
îl lasă să zboare prin culori,
să visez femeia din cearcănul stelei
care-i respiră vorbele subțire
și le topește-n unghiul fericirii,
lacrimă de crin
căzută pe obrazul dimineții.
Uneori sunt și capcane crude
pe care le sar cu privirea și uit
de curbele visului în care mă aflu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de crin
Amintiri în viespii revin
Luând nectar, lăsându-mi venin
Si iar infloresc din file tanin
Vers imperiu-ti, ronin de crin.
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoze de crin
toate conceptele antichității se rup
spiritul veacului îmi umblă prin trup
prin trup și prin sânge
îngerul plânge
el pretinde, tu întinzi mâna, eu cer
în fiecare zi din ce în ce mai puțin
metamorfoze de fier
metamorfoze de crin
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blazonul lui Julien Ospitalierul
Se dăruie, în interpretarea lui J. O.,
Femeilor pe care le-a iubit o-ho-ho!
Primește ecusonul meu de mare fraier
Pe-un câmp de azur șaizecișicinci de boi ferici
Alături de un crin murat în aer
Și-o bilă somnolentă de popici
Plus
Într-un răzor vernil de napi
O nimfă surâzând cu cracii-n sus
Fără ciorapi
Ci doar cu-nrouate jartiere
Ținând un dirijabil în palmele-i de miere.
poezie de Emil Brumaru din Submarinul erotic (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveai părul lung până la cer
Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam să-ți mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială să ți-i cer
Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrățișez îngenunchind
Și apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază și de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ...
poezie de Emil Brumaru din Submarinul erotic (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evoluția în sondaje a lui Crin Antonescu după referendumul de demitere a președintelui României (epigrama este un cadou pentru Crin de ziua lui)
Din "ilustru" repetent,
Vru s-ajungă prezident;
Belicosul personaj
Este, însă, în picaj!...
epigramă de George Budoi din Politică și politicieni (21 septembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Cuvântul e atât de plin
De sens, că dă pe dinafară.
Precum o roză sau un crin
Care-n mireasmă se-nfășoară,
Precum o roză sau un crin
Sub autista lor povară.
Precum o roză sau un crin
Care-n mireasma lor se-neacă,
Cuvăntul e atât de plin,
Încât a hotărât să tacă.
poezie de Eugen Dorcescu din revista "Orient latin", 4/2011 (26 noiembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Crin nebun
Crin nebun, crin nebun,
Nu știam ce să-ți mai spun,
Ai sicriu de sticlă-n cer,
Nu știam ce să-ți mai cer,
Dă-mi o dragoste dogoare,
Să mă ducă, să mă omoare,
Dezertez din cotidian,
Un război de mii de ani,
Să ascult divin concert,
Mai nostalgic, mai alert,
Cărțile mă mângâie,
Crezul meu de stâncă e,
Cred în viața de apoi,
Domnul e mereu cu noi,
Nu ne lasă neantului,
Eroarea savantului,
Moartea ne muncește, are
Sarcini, bună îndrumare,
Crinule, îngerul meu,
Mă înmiresmezi mereu,
Ca și dragostea dintâi,
O, rămâi la fel, rămâi.
PS. Numele numelor nu poate fi cuprins în cuvânt- Lao Tse
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Datorii
Vorbea un amic confrate
Despre datorii uitate
Sau la bancă sau in crâng
De unde-am venit cântând.
Așa-i viața, rău nu-mi pare
Port doar flori la cingătoare
Azi petrec cu cine-mi place
Mâine sunt mormânt ce tace.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce Crin Antonescu, președintele interimar al României (?!), a vorbit engleza atât de jalnic la întâlnirea cu FMI din 07.08.2012
Obsedat de domn' Băsescu,
Mister Crin, zis Antonescu,
Ce-i cochet ca o mireasă,
Și-a uitat engleza-acasă...
epigramă de George Budoi din Politică și politicieni (7 august 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pentru Alexandra
Doamne!
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă,
Că-s mamă și-acel fâșâit de coasă
M-a făcut ieri, să aprind lumânarea!
S-ascult al îngerilor buni cântarea,
Jelitul scrânciobului de acasă...
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă!
Să aud vântul făcând adunarea,
Păduri și păsări, voal din râu să-i țeasă...
Dar cui? Și pentru cine? Ce mireasă?
TU unde-ai fost? I-ai auzit chemarea?
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!