Totul e aşa cum a fost dintotdeauna şi cum fără îndoială va fi când nu va mai fi nimic.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Lorena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să scriu, cum să lucrez? Fără tutun şi cafea, n-aş fi scris nimic poate (oricum, nu în franceză). Or, sunt doi ani de când nu mai fumez şi şase luni de când n-am mai pus gura pe cafea. Frunze de coacăze, de rozmarin, de cimbru – pe urmă întregul arsenal al homeopatiei –, cum să-ţi mai funcţioneze creierul cu aceste produse soporifice? Ce scump mă costă sănătatea!

citat celebru din Emil Cioran (noiembrie 1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stau de veghe târziu în noapte, sunt vizitat de geniul meu rău, aşa cum Brutus a fost vizitat de al său înainte de bătălia de la Philippi...

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fericire, simţi că lumea aceasta trebuia să fie aşa cum e; în nefericire, oricum, în afară de cum e.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Tot ce ştiu am învăţat la şcoala prostituatelor", ar trebui să exclame gânditorul care acceptă totul şi refuză totul, când, urmându-le exemplul, s-a specializat în surâsul ostenit, oamenii nemaifiind pentru el decât clienţi, iar trotuarele lumii, piaţa unde-şi vinde amărăciunea, aşa cum îşi vând trupul tovarăşele lui, prostituatele.

Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu aş fi scris, stările depresive pe care le-am avut în viaţă m-ar fi dus fără îndoială la nebunie sau la ratare completă... Important a fost scrisul ca terapie.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aş vrea să nu mai ştiu nimic de mine şi de lumea asta!

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e curgere

Norii trec pe cer
Aşa cum zboară gândurile mele
Aşa cum trece luna printre stele
Şi-n depărtare pier.

Vântul bate lin
Aşa cum simt suflarea ta pe faţă
Aşa cum mă dezmierzi de dimineaţă
Când chipul ţi-e senin.

Valurile aleargă
Aşa cum oamenii se plictisesc
Aşa cum într-o zi se pregătesc
Şi pleacă-n lumea largă.

Timpul se grăbeşte
Aşa cum ploaia cade într-un lac
Aşa cum grâul curge dintr-un sac
Şi viaţa se sfârşeşte.

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e fără îndoială o apariţie extraordinară, dar nu o reuşită.

Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să-ţi explic?

Cum să-ţi explic să înţelegi,
Că nu mai e nimic de spus?
Că inimii i-a fost de-ajuns
Tăcerea ta de ani întregi?

Nu trebuie să mai alergi
Spre mine; totul s-a fost dus
Cum să-ţi explic să înţelegi
Că nu mai e nimic de spus?

Cu palma lacrimile-ţi ştergi,
Eu pe-ale mele le-am ascuns,
Ce şoapte vrei să mai culegi
Când aripile mi le-ai smuls,

Cum să-ţi explic să mă-nţelegi?

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că mă iubeşti!

Dintotdeauna am ştiut că mă iubeşti...
Şi tu dintotdeauna te-ai ascuns,
Dorindu-ţi să pari de nepătruns...
Dar eu ştiam, ce sentimente tu nutreşti.

Dintotdeauna am văzut cum mă priveşti,
Când tu credeai că eu mă uit în altă parte...
Mi-ai fost şi eşti dechis ca şi o carte,
Însă, de pagina de încheiere... mă lipseşti!

Dintotdeauna ţi-am simţit cum gânduri strigă
Şi ele mă chemau necontenit...
În miez de noapte, poate-aş fi venit,
Dar mintea, la altceva obligă...

Dintotdeauna m-ai plăcut în taină, ştiu!
Mă prefăceam că nu ştiam, zâmbindu-ţi...
Şi tot în taină te iubeam, fiindu-ţi,
Ceea ce amândoi doream să-ţi fiu.

Dintotdeauna ne-am certat de la nimicuri...
Şi tot de-atâtea ori mă împăcai...
În sine pentru mine tu ardeai,
Iar eu îmi puneam dragostea în plicuri.

Şi ne-am jucat aşa o vreme bună,
Şi tot ne-am tachinat, de a durut...
Până când ceasul a sunat... şi ne-am avut...
Şi-apoi, din cer senin, a fost furtună!

Dintotdeauna eu te-am iubit la fel.
Deşi, nu arătam... precum şi timpul,
Ce s-a jucat cu noi mult prea rebel...
Eu te-am iubit fără să stric ritmul.

Şi azi e ars ce-a fost atunci o joacă...
Ţi-a fost prea multă teamă de iubire!
Dar ce ţi-am dăruit, n-a fost dezămăgire...
Nu mai lăsa niciun minut să treacă!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vitalitatea dragostei: am fi fără îndoială nedrepţi dacă am ponegri un sentiment care a supravieţuit romantismului şi bideului.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea se întâmplă când îţi dai seama că nu era nimic de iertat şi totul a fost aşa cum trebuie să fie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e tragic. Totul e ireal.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este aşa cum este pentru că totul a fost aşa cum a fost.

citat din Jonathan Safran Foer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea asta n-a fost creată la bucurie. Se procreează totuşi în plăcere. Da, fără îndoială, dar plăcerea nu e bucurie, e şi simulacrul ei: funcţia ei este de a amăgi, de a ne face să uităm că, până în cel mai mic detaliu, creaţiunea poartă pecetea tristeţii iniţiale din care s-a ivit.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Musat Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sete de îndoială, şi nimic nu mi-o poate domoli. De-aş avea toiagul lui Moise, ca s-o fac să ţâşnească din piatră seacă!

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme umbli pe străzi parcă lucrurile tot ar mai exista. Dar când priveşti pe fereastră totul devine ireal. Oameni, arbori, animale conspiră în nefiinţă. Şi oare cum transparenţa geamului ne poate separa în aşa măsură de viaţă? Fereastra care ne deschide spre lume ne îndepărtează, în fond, mai mult decât zidul unei închisori. Uitându-te la viaţă, începi s-o uiţi.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai pierdut o parte din existenţă: frumosul. Aşa ajungi să pierzi totul.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum am pierdut totul! Si cand ma gandesc ca acum se deschid flori si canta paseri! Cat de departe sunt toate!

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi trece de la fericire la nefericire; drumul invers nu este posibil. În fericire simţi că lumea aceasta trebuie să fie aşa cum e; în nefericire, oricum afară de cum e.

Emil Cioran în Pe culmile disperării, Monopolul suferinţei (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!