Soledad
Bate ploaia în fereastră
Vin corsarii de mă prad'
În chilia mea albastră,
Te quiero Soledad
Și ascult cum cântă-ntruna
Doru-n mine de nomad
Ploile curgând ca runa
Te quiero Soledad
Noaptea viscolul cum sapă
Apele ce nu mai scad
Că s-a-nchis ultima trapă,
Te quiero Soledad
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre viscol, poezii despre piraterie, poezii despre noapte, poezii despre apă sau poezii despre albastru
Citate similare
Te quiero Soledad
Bate ploaia în fereastră
Vin corsarii de mă prad'
În chilia mea albastră,
Te quiero Soledad
Și ascult cum cântă-ntruna
Doru-n mine de nomad
Ploile curgând ca runa
Te quiero Soledad
Noaptea viscolul cum sapă
Apele ce nu mai scad
Că s-a-nchis ultima trapă,
Te quiero Soledad
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soledad
Bate ploaia în fereastră
Vin corsarii de mă prad'
În chilia mea albastră,
Te quiero Soledad
Și ascult cum cântă-ntruna
Doru-n mine de nomad
Ploile curgând ca runa
Te quiero Soledad
Noaptea viscolul cum sapă
Apele ce nu mai scad
Că s-a-nchis ultima trapă,
Te quiero Soleda
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roberto: Ai cui sunt ochii ăștia, ai mamei sau ai tatălui tău?
Soledad: Ai mei... cred.
replici din romanul Aripile zorilor de Cezar Cătălin Viziniuck (2007)
Adăugat de Cezar Cătălin Viziniuck
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre ochi sau citate despre mamă
Cele două verbe ale iubirii: "Te quiero!" și "Te iubesc!" par să nu traducă același sentiment. În timp ce primul se pregătește să strige: "Al abordaje!"; al doilea-i gata să ridice steagul alb.
aforism de Cornel Stelian Popa (23 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre iubire, aforisme despre verb, aforisme despre timp, aforisme despre drapel, aforisme despre declarații de dragoste, aforisme despre alb sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Bacoviană
Privește iubito cum plouă
În munți, printre brazi, pe poteci
Cu boabe și struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci
De-o mie de ani plouă-ntruna
Și mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut
Și gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase
Privește iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre struguri, poezii despre rouă sau poezii despre plâns
Ascult ploaia
Ascult ploaia cum cântă și tac
Mă închipui singur în univers
Și mă cuprind fiorii;
Mă simt bătrân ca un copac
Pe coaja căruia s-au iscălit,
Toți trecătorii
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ion Untaru despre ploaie, poezii despre muzică, citate de Ion Untaru despre muzică, poezii despre copaci, citate de Ion Untaru despre copaci, poezii despre bătrânețe sau citate de Ion Untaru despre bătrânețe
Dor de vacanță
Câte doruri de vacanță
Îmi cutreieră prin fibre
Că mă scad din echilibre
Vag, în fiecare stanță
Și când nu mai pot să mi le
Cenzurez și le reprim,
Ploi subtile mă deprim
Multe nopți întregi și zile
O vacanță plânsă-ntruna
Cum tânjești dup-o iubire
Ce-a trecut în amintire
Și se pierde-ncet ca runa
Când vă văd cu sacu-n spate
Și cu bronzul pe obraz
Moare-n mine de necaz,
Un dușman, de sănătate
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre zile, poezii despre vacanță, poezii despre sănătate, poezii despre iubire sau poezii despre dușmănie
Oră matinală
Oră matinală
aripile-mi cresc
gânduri dau năvală
in șuvoi firesc
Noaptea jumătate
robul lui Morfeu
când se bat armate,
pentru leșul meu
Cealaltă, de vise
care mi le prad
și când, pare-mi-se
că adun și scad,
Bat tobele garda
un domeniu umblu-l
sunt legat cu zgarda
de pământ, ca plumbul
Fiecare zbor
s-a născut în gând
și când ele mor,
mor numai arzând
Parfumează ora
florile din glastră
cântă aurora
vesel în fereastră
Setea de ambiții
neguri vin pe ape
lipsa de muniții
bate pe aproape
Arme și rugină
soclurile cad
vină peste vină
Dinspre Galaad
Oră matinală
aripi la-ndemână
dor de-o triumfală,
ce se tot amână
Mi-am ajuns rival
Duc lipsă de zel
S-ajungi la un țel,
Pui șaua pe cal
poezie de Ion Untaru din Autorportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre ore, poezii despre gânduri, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre sclavie sau poezii despre plumb
La Luna
"este atâta singurătate în acest aur"
Jorge Luis Borges
Luna ca o candelă în noapte
cu raze reci
însingurate
în amprente de priviri furate
visuri de o umbră rezemate
timpul picurând destine
în eternitate...
spada care taie nodul sacru
și surâsul de madonă
într-o pânză prizonier
miraje albastre plutind peste Shamo
"Hai tanta soledad en ese oro"
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre aur sau poezii despre Jorge Luis Borges
Simțuri comune
partea mea de ciocan...
partea ta de ciocan...
secera mea, secera ta, secera noastră...
să batem
la calm adversarii prolifici (?!) cum bate
vântul nomad cuiele așteptării-n fereastră
cum gândul străbate
spațiul în
gust de sânge frappe
tăiat cu un deget în ascuțire. a
simțurilor comune
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre vânt, poezii despre sânge sau poezii despre degete
Scad câte o zi
Scad câte o zi cu fiecare filă scrisă pe fața ei,
pune cuvintele să-ți spună adevărul
înainte de a privi pe fereastră cum se răzbună cerul
pentru a înlătura durerea la timp.
Lumina care trece prin tăcerea umbrei
taie cu dinții iarba odată cu mierea pâinii,
de nu mai știu de ce vin repede ploile
ori bate vântul înainte să ne rugăm
și dulcea pace devine hrană bogată
pentru toți ce-i ce mângâie cu ochii câmpia
și înalță faptele deasupra de vorbe.
Cercurile prin care arborii cresc
și înaltul respiră alcătuirea pădurii
în țara cu vânatul nesupus morții,
cei ce stau la pândă sunt prădători.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre țări, poezii despre vânătoare, poezii despre tăcere, poezii despre păduri sau poezii despre pâine
Nimeni până la viscol
Nu mai e nimeni
Între mine și viscol,
Numai eventuala bunăvoință
A celor ce păzesc și asmut ninsorile,
În rest, vârsta prăbușindu-se
Asupră-mi, fără logică.
Nici tata, nici mama
Nu mai sunt aici,
Să preia șocul,
Să elibereze drumul din față,
Acum, între mine și viscol,
E numai viscolul.
Nici măcar eu nu mai sunt,
Eu am murit azi noapte
Odată cu mama,
Ultima mea pavăză,
Ultima mea redută,
Înainte de capitulare,
Înainte de blocaj,
Înainte de viscol,
Bunăvoința paznicilor de ninsori
Poate însemna un popas
La un ceai fierbinte.
Apoi, viscolul lovindu-mă-n piept
Și eu ducând grija
Copiilor care vin după mine
Și care, încă, nu știu
Ce e viscolul
În toate ninsorile lui
Asmuțite încoace.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre vârstă, poezii despre tată, poezii despre prezent, poezii despre mamă, poezii despre logică sau poezii despre copilărie
Și iar vin toamne
Și iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi și mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site
cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc
cu fragede întrebări la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad
după amiezile precaut
mi te iar aduc în față
ca un eșec ce se răsfață
și nu știu unde să te caut
că de la faptă la voroavă
neștiută pururi sapă
o fântână fără apă
noaptea vieții o enclavă
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre viață, poezii despre toamnă, poezii despre seară, poezii despre răsfăț, poezii despre prudență sau poezii despre primăvară
Noaptea vieții, o enclavă
Și iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi și mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site
cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc
cu mari nedumeriri la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad
după amiezile precaut
mi te iar aduc în față
ca un eșec ce se răsfață
și nu știu unde să te caut
că de la faptă la voroavă
neștiută pururi sapă
o fântână fără apă
noaptea vieții o enclavă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de Crăciun
Afară e întuneric, ninge și e ceață.
Și gerul, pe unde trece, totul îngeață,
Dar noi stăm în casă și bunelul colide ne învață.
Inimele ne sunt pline de speranță.
Privim cum arde focul în sobă,
În depărtare se aude cum bate o tobă,
Poate vin colidători și la noi să ne colinde,
Bunica o candilă la icoane aprinde.
O gutuie stă pe fereastră
Ca o lună într-o noapte albastră,
Mirosul ei pe toți ne îmbată.
Iată, se aud colindătorii pe la poartă.
Un câine să aude cum latră,
Se duc colindătorii de la a noastră poartă,
Noi ne uităm cum pe cer se arată
Steaua cea de toți așteptată.
poezie de Vladimir Potlog (22 decembrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre ger, poezii despre câini, poezii despre învățătură sau poezii despre stele
Speranțe
Ascult, privesc și iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să știe de-al meu gând
care îmi spune că se poate.
Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu știu unde mi-e locul.
Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.
Ascult, privesc și iar ascult
lumea cu ea necruțătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum crește-o floare
și văd pământul numai ars
de pașii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu știu unde-i zarea.
Și totuși merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
știu că pot să prind iernări
și toamnele râzând plecându-mi.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre minciună sau poezii despre flori
Ascult...
Incerc sa ascult cum creste iarba,
Ascult cum canta pasarile,
Ascult muzica de afara.
Ascult clopotele care rasuna,
Incerc sa ascult cum zboara un fluture,
Dar nu ascult ce spui Tu...
poezie de Andreea Brigitte Erdei (8 aprilie 2009)
Adăugat de Andreea Brigitte Erdei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi
Ahoe!
Privesc pe geam cum bate ploaia
Și mă închipui dincolo de nori
Plimbându-mă de-atâtea ori
După capriciul ei, odaia
Tristețile din nou mă-ncearcă
Și totuși nu vreau să cobor
Las locul liber în obor
Și-mi iau doar visele în arcă
Și cum plutesc de bunăvoie
De restul lumii mă despart
Atâtea albe nopți de cart
Că strig la cei de jos: - Ahoe!
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre nori, poezii despre libertate, poezii despre capricii sau poezii despre alb
Poem alb
Motto:
Te quiero
(Dintr-un cântec popular spaniol)
Poate că spre tine-ndreptasem acest gând
devenit cuvânt
Poate că spre tine-ndreptasem acest cuvânt
devenit sânge
Poate că spre tine-ndreptasem acest sânge
devenit făptură
Poate că spre tine-ndreptasem
această iubire și ură
Poate că spre tine-ndreptasem
această neființă
pe care tu ai primit-o
și tăcând zâmbind și privind
ai învățat-o să tacă
(deci să strige)
să zâmbească
(deci să plângă)
să privească
(deci să uite)
poate că tu ești viața ei
(de vreme ce-i ești
moartea uitării).
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Ultimele (1971)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre poezie
Albastru infinit
Tu ești iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineața albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viața mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri