Din creştet până în vintre eram sfâşiat în două şi de data asta nu mi-am mai reţinut sămânţa, ştiind că nu mai simţeam numai momentul plăcerii supreme, ci veşnicia însăşi.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi jur că nu am minţit niciodată o femeie ca s-o cunosc. Pentru mine plăcerea nu a izvorât din minciună, ci din adevărul gol-goluţ. Numai atunci când femeia îşi deschidea de bună voie braţele simţeam plăcerea adevărată.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dorinţa unei femei este Creaţia însăşi. A o cunoaşte înseamnă a cunoaşte chipul, coapsa şi pieptul Domnului.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gemetele de plăcere ale unei femei sunt cel mai puternic afrodisiac din lume.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un libertin desfrânat, mânat de căutarea cu sânge rece a plăcerii. Poate că marchizul şi cu mine nu ne deosebim prea mult când este vorba de planurile noastre viclene. La urma urmelor, generoasele lui învăţături decadentiste au făcut din mine ceea ce sunt.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul unei prostituate are mulţi taţi.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durabilitatea matrimonială înseamnă nici mai mult, nici mai puţin decât să iubeşti şi să cunoşti toate femeile pritr-una singură.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul nu are parfumul florilor, el are aroma vieţii în care asudă şi ţipă bucuria creaţiei

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te culci cu o femeie şi te gândeşti la alta, încalci Codul Libertinilor pe care-l învăţasem de la marchiz.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te numesc pe tine, Don Juan Tenorio, Duce al Aleanului şi Cuceritor al Fecioarelor, Nevestelor şi Văduvelor, Cel Mai Înfocat Amant din Toate Regatele Spaniei şi din Toate Provinciile Imperiului Spaniol.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făcusem un legământ închinat libertăţii femeilor şi nu puteam s-o las pe infantă închisă în turnul singurătăţii ei.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu inima femeii încerc s-o fac să se deschidă. Vorbesc mai întâi minţii ei, atât de luată în râs de cei mai mulţi bărbaţi, şi, prin mintea ei, vintrelor ei, care au propria lor voinţă, la fel ca ale bărbaţilor.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dona Ana este o femeie care ar putea face un bărbat să le uite pe toate celelalte, aşa că pentru un galeanteador ca tine ar fi bine să o dea uitării.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău că nu pot să-ţi dăruiesc decât plăcerea unei singure nopţi, dar atât pot oferi eu oricărei femei.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruzimea numită dragoste foloseşte aceleaşi credinţe cucernice şi torturi nemiloase ca cele ale Inchiziţiei, interogând întruna inima căreia îi cere credinţă şi devoţiune desăvârşită, cu neputinţă de atins.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au umblat luni de zile zvonuri că Don Juan a fost văzut în viaţă; ca şi Sfânta Fecioară el a fost zărit în marele nostru regat de atâţia oameni şi în atâtea locuri, încât nu se poate să se fi înşelat cu toţii.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înconjurat de măicuţe şi iubit de ele, am învăţat să venerez femeia, tandreţea, frumuseţea şi harul ei. Ele venerau un bărbat care era Fiul lui Dumnezeu, dar eu le veneram pe aceste femei care erau îngerii Lui.

Douglas Carlton Abrams în Jurnalul pierdut al lui Don Juan
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe 10 mai 1996, eram în "Zona morţii", pe Muntele Everest şi îmi aduc aminte că muream. Frigul mă anesteziase şi simţeam cum îmi pierd cunoştinţa. A doua zi, când a răsărit soarele, m-am întors din morţi şi am deschis ochii. Acesta este un mister pe care nu-l voi înţelege niciodată. Aveam mâinile îngheţate, nu puteam să deschid ochii, eram aproape orb, picioarele nu mi le mai simţeam şi nu mai mâncasem de trei zile şi nici apă nu mai aveam de două zile. Mă rugam să se întâmple ceva, voiam un semn divin, dar încet, încet, mi-am dat seama că nu voi scăpa cu viaţă din asta. În timp ce se apropia seara, mă resemnasem, şi tot ce mai puteam să fac era să îngenunchez şi să aştept să mor.

Beck Weathers în Ziua în care am murit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu am avut răbdare să mă ascult

întotdeauna am fugit de mine, de acuzele pe care puteam să mi le aduc
şi ori de câte ori mă certam, un ocean de furie se isca în mine
de aceea nu puteam să mă aud eram prea multă gălăgie

până când, ceva în mine s-a rupt. nu mai vedeam şi nu mai auzeam
eram tot mai departe de acel eu gălăgios şi în sfârşit
puteam să mă aud. puteam să mă tac. puteam să mă ascult

gălăgia din mine încerca să se caţere, să mă ajungă
mă ridicam, aşa ţintuit cum eram, mă ridicam pe marginea tăcerii
şi în sfârşit simţeam că sunt liber. mă simţeam curat

m-am aplecat şi mi-am sărutat ghizdurile sufletului
şi buzele mele au simţit gustul lacrimilor
cât de însetat eram. cât de îndepărtat am fost. cât de ostenit sunt

acum pot să-mi trag sufletul. să-l ajut să urce la lumină. Hai suflete!

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori şi eu eram vesel şi plin de nădejdi, însă acum mă simţeam ca un butoi gol şi dogit şi îmi lipsea până şi gustul vieţii. Văzduhul fierbinte mă scălda în sudoare. Soarele, cu ciocanele lui de foc, mă izbea drept în creştet.

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveam printre gene timpul trecând, dar mă simţeam evadată din acest timp. Eram doar martora trecerii lui, inofensivă, indiferentă, eram martora însăşi existenţei mele, examinându-mi suferinţele sufletului, eram martora durerii ce se cerea ca ofrandă fericirii promise.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!