Ρrostul cere şi deşteptul adună.

proverbe româneşti
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat carieristului

E necesar să-ţi umpli pieptul,
Şi să o faci că ăsta-i rostul,
Cu subalternii pe deşteptul,
Cu şeful, însă, tot pe prostul!...

epigramă de Ion Cuzuioc din revista "Lumea epigramei" (2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul cărţii

O carte este precum casa
În care rostul e aşa:
Un scriitor... aşterne masa
Să aibă-un critic ce mânca.

epigramă de Gheorghe Mincă din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care adună numai amintiri de care să nu-i fie nicicând ruşine, a înţeles rostul vieţii.

aforism de George Geafir din Strigătul tăcerii
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O englezoaică cere petreceri cu lăutari, un salahor cere un Van Gogh, un paşoptist cere pantofi cu toc înalt, un ţârcovnic cere lapte praf, un academician cere acadele.

aforism de Mircea Horia Simionescu din Dicţionar onomastic (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regizorală

Actorule, deci ia aminte,
Cum orice rol îşi are rostul,
Se cere mult talent şi minte
Ca să o faci – deştept! – pe prostul.

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În tine zac comori fără de număr.
Se tot adună încă multe, mult.
Eşti apogeu în timp ce eşti un umăr.
Eşti rostul ploii cu al ei tumult.

poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iordache (şade pe un scaun şi dă un brici la piatră, fredonând): "Şi mă cere, mamă, cere. — Cine dracul te mai cere? — Şi mă cere d-un bărbier..."

replica de început din piesa de teatru D'ale Carnavalului, Actul I, Scena 1, scenariu de Ion Luca Caragiale (1885)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate

Dac-acesta este rostul
Ce democraţia-l cere,
De ce n-ar avea şi prostul
Punctul propriu de vedere.

epigramă de Gheorghe Lungoci din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cere sau a nu cere

Îşi întreabă Hamlet amicii la o bere

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (16 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul care face pe deşteptul este lipsit de bun-simţ! Deşteptul care face pe prostul este lipsit de caracter! Amândoi sunt la fel de nocivi societăţii!

Nicolae Pasare (9 februarie 2018)
Adăugat de Nicolae Pasare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii se plimbă fără rost, ca să-şi facă un rost. Din păcate, îşi fac rostul pe rostul altuia.

Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul în viaţă

Orice om are un rost
Pe pământ, chiar şi un prost.
El vă face (fiţi corecţi)
Să vă credeţi mai deştepţi.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul înţelepciunii

Înţelepciunea o slăvim pe drept
Dar în zadar îi căutăm vreun rost:
E greu să fii atât de înţelept
Încât să nu se vadă că eşti prost.

epigramă de Ion Diviza (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pânză de Pallady – oricare din ele – este un suflet. Ca să te pătrunzi de el, până la identificare, trebuie să te apropii cucernic şi să aştepţi. Ascultă concentrat simfonia sufletului acestuia – în tăcere mare şi în singurătate - şi nu vei întârzia să te simţi furat de o înaltă şi pură armonie în care vei prinde rostul pânzelor şi disonanţelor cromatice, vei sesiza candoarea unei forme şi vei dibui tâlcul ritmurilor liniare care, cu o clipă mai înainte, îţi violentase retina. Nu-i cere însă lui Pallady să-ţi cânte la ocarină valsul dumitale de operetă! Nu-i cere lui Pallady să se coboare, ci fă efortul de a te înălţa până la el.

citat clasic din Nicolae Tonitza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de ţară

Adună din doină jalea dacilor,
Strânge în suflet
lacrimile lui Brâncoveanu,
care-şi priveşte
fiii sfâşiaţi!
Culege lacrimile morţilor
din ultimul măcel
(care nu-şi află rostul de fel)!
Pune-le bloc peste bloc
şi ai să te minunezi
de columna sufletului nostru.
Pe treapta cea mai de sus,
aşează-ţi sufletul tău!

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile se adună pentru a purta pălării fanteziste, a mânca specialităţi delicate şi a uita de iresponsabilitatea soţilor lor. Bărbaţii se adună pentru a vorbi despre sport, a se îndopa cu mâncare săţioasă şi a uita cât de pretenţioase sunt nevestele lor. Numai copiii se adună pentru a se amuza cu adevărat.

citat din Mignon McLaughlin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul durerii

(la un eveniment nefericit)

Rostul nu mi-l mai găsesc,
Timpul trece în neştire,
De-oi fi mort sau mai trăiesc,
Nu ştiu cum să dau de ştire.

Zile grele, nopţi doresc
Să petrec întru murire,
Rostul nu mi-l mai găsesc
Timpul trece în neştire.

Cu aşa trai, omenesc,
Simt că nu-mi mai sunt în fire,
Sufletul mi-l chinuiesc
Cu dureri şi-n pătimire,

Rostul nu mi-l mai găsesc.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ţară, babele se adună la o mică bârfă pe marginea şanţului; la oraş se adună pe Internet.

aforism de George Budoi din Dicţionarul bârfei (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume de ce tu eşti rea

Lume de ce tu eşti rea,
Căci n-ai fost făcută-aşa;
Dumnezeu te-a făcut bună,
Dar tu, astăzi, eşti nebună.

Iute uiţi de-ţi fac un bine,
Crezi că tot ţi se cuvine,
Dar de îţi fac rău o dată,
Tu nu mă uiţi niciodată.

Fie răul mic sau mare,
Tu nu-mi dai în veci iertare.
Lume, lume eşti ingrată
Şi de draci eşti posedată.

Altul este rostul tău,
Rostul dat de Dumnezău;
Rostul tău e să fii bună,
Schimbă-te, nu fi nebună!

pamflet de George Budoi din Lumea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (17 iunie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar îi este truda

Omul face treabă bună,
dar şi mult greşeşte.
Cât trăieşte tot adună,
dar şi risipeşte.

Adună lucruri fel de fel.
Adună şi fapte bune.
Dar nimic nu ia cu el,
când pleacă din astă lume.

În zadar îi este truda.
În zadar a adunat.
Când îşi bagă coada Iuda,
timpul lui a expirat,

poezie de Dumitru Delcă (12 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!