În orice umbră adastă şi pândeşte, atotcuprinzător, întunericul luminii.

Petru Creţia în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu inima bolnavă de verde

mergi ca acrobatul pe sârmă
într-o inegală întrecere
cu soarele

treptat
o umbră – copil al luminii –
subţire ca un ac
de abia se mai strecoară
printre norii opaci
ai cataractei

şoarecele pândeşte de la distanţă
ieslea
plină de fân

poezie de Mihaela Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţinătatea spiritului naşte monştri.

citat clasic din Petru Creţia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa e ceva ce dă şi ia cu acelaşi gest.

Petru Creţia în Norii (1996)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bucium sună departe

O umbră în faţa uşii mele adastă,
Îi văd chipul în seara albastră,
Cu degetul pe buze cum adastă.

Încerc să strig – vocea mi se-neacă-n piept,
Încerc să strig. Aş vrea să mă deştept.
Deşi nu visez, parcă aş vrea să mă deştept.

Liniştea e atât de cumplită peste tot,
Aş striga, m-aş ridica, dar nu pot,
Aş izgoni cumplita umbră, dar nu pot.

Şi ochii mei se pătrund de trista-i faţă,
Şi ochii mei se îneacă în trista-i faţă,
Şi încetul cu încetul mă înfăşoară ca-ntr-o ceaţă.

poezie de Dan Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce dulce mor şi fără suferinţă zăpada, norii, zilele şi umbrele.

citat clasic din Petru Creţia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa iadului nu este sub pământ, ci sub anume ceruri otrăvite, blestemate.

Petru Creţia în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să cumpărăm atunci oglinzi în care să ne putem vedea cum arătăm visaţi de alţii...

citat clasic din Petru Creţia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul nu numai că ne însoţeşte pretutindeni, ci face parte tot mai mult din noi.

Petru Creţia în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar adevărat îndurători nu sunt decât aceia a căror mare putere îi face neîndurători.

citat clasic din Petru Creţia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ce minune se desface, albă, înstelată şi uşoară neaua din asuprirea bolţii de cenuşă sură.

Petru Creţia în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul pândeşte pe la colţuri. Numai lumina se propagă.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lache Sorina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte îndeajuns?

Dar acea umbră ţi-a fost de folos!
Ceea ce te răneşte, te binecuvântează.
Întunericul este lumânarea ta.
În lipsa barierelor încercările tale n-ar exista.
Tu trebuie să cunoşti şi umbra şi sursa luminii.
Ascultă... aşează-ţi capul sub copacul mirărilor.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e aproape-un veac, mereu la fel, mereu altfel, de zile şi de nopţi.

Petru Creţia în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Părinte, am o mare vină
(Şi Dumnezeu nu mă adastă),
Că stau cu ochii la vecină
Şi cu salariu la nevastă!

epigramă de Petru Chira din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum bântuie sfioasă soarta printre stânele sălbatice ale cerului, mereu căutând sălaşul străvechii lumini şi răsadniţa viselor mari.

Petru Creţia în Norii (1996)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără de nori lumina n-ar avea nici taine, nici şovăieli, nici biruinţe.

Petru Creţia în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

să-i caut urma

în urma Lui
se prelinge întunericul

două mii de ani, milioane
de răstigniri pe secundă
aşteptând
refracţia luminii
măcar să-i dăm pasului
verb nou

aşa, încep golgotele…
ne era bine în necredinţă
suişul este sudoare, sânge
umilire
…………………….
dacă întunericul
este absenţa luminii, orbii
n-au nevoie de felinar
mă pot lipsi
de toate lucrurile
aparent indispensabile
şi să-I caut urma

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica luminii

Ce este lumina? De alungă
Frica de intuneric, intr-o umbră!
Suntem opaci oare?
De am fii.. ar mai curge sudoare!
Părem de carne când ne atingem,
In plăceri de umbre...
Când iubim, ne intrepătrundem
Sufletele, intr-un fuior de sânge
Ridicându-ne din corpuri străvezii,
Contopiţi intr-o singură
Fiintă curcubeu sferă,
Unde inimile cântă sublime,
Iubirea ce o auzim in ochii
In muzica luminii!
Fără timp şi umbrele fricii de noi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din umbră

sub nemişcarea obiectului umbra îi aleargă împrejur
de fiecare dată când îţi neclinteam sărutul
dragostea alerga împrejurul clipei
către ziuă îmi luam sărutul de acolo
să poţi rosti,
în jurul vorbelor stingeai umbre
ochii cerului tău se mai umbreau cu puţin de ploaie
îţi rostogoleam atunci în auz o umbră a pietrei de haz
eram un sisif negociindu-şi preţul nimicului de iubire
amestecându-ni-se umbrele pietrelor noastre iubeam
iscălind tăcerea din crepuscul de noapte
într-o rouă atât de ciudată
că ne cădeau căciulile de pe cuget

în calea luminii obiectul naşte întunericul minim
cum adus în calea ta mă nasc în iubire,
dragoste, umbră...

dimineaţă, ploaia ne plânge în ochi
şi pe-afară

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Thor
Comentează! | Votează! | Copiază!

În absenţa luminii, întunericul câştigă.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Flavia Cernestean
Comentează! | Votează! | Copiază!