Servus, Diogene!
Liniștea pe grind
Ca un lucru vechi
'mi-ntră-n urechi
Numai țiuind
Stelele pe cer
Una câte una
Se sting ca și luna
Și pe urmă pier
Patru și un sfert
Cântă iar cocoșii
Tare. Ticăloșii,
Ce să fac? Îi iert.
Cu sau fără vină
Un nesomn mă bate
Pân-la și juma'te,
C-apoi e lumină
Eh, dar între timp
Liniștea se lasă
Ca o pânză deasă
Pe orice olimp
Și n-auzi lătrând
Nicăieri vreun câine
Că e deja mâine,
Și mă scol flămând
S-a dus noaptea. Ceața
Zboară de pe gene:
- Servus, Diogene!
- Bună dimineața!
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Citate similare
Bună dimineața
Liniștea pe grind
Ca un lucru vechi
'mi-ntră-n urechi
Numai țiuind
Stelele pe cer
Una câte una
Se sting ca și luna
Și pe urmă pier
Patru și un sfert
Cântă iar cocoșii
Tare. Ticăloșii:
Ce să fac? Îi iert.
Cu sau fără vină
Un nesomn mă bate
Pân-la și juma'te,
C-apoi e lumină
Eh, dar între timp
Liniștea se lasă
Ca o pânză deasă
Pe orice olimp
Și n-auzi lătrând
Nicăieri vreun câine
Că e deja mâine,
Și mă scol flămând
S-a dus noaptea. Ceața
Zboară de pe gene:
- Servus, Diogene,
Vino cu dulceața!
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Noapte buna
Liniștea de noapte parcă e moartă,
iar stelele au furat toată ceața,
strada goală se termină pe-o poartă
care ne spune: bună dimineața!
O rază ne dă mângâieri solare,
munca neodihnită umple piua,
cu amalgam de vise planetare,
iar un clopot ne cântă: bună ziua!
Mări fără valuri, repaos trecător,
mai aud un fluier și-a plecat romanța,
îngerii cu aripi prinse de un nor
ne roagă parcă să uităm vacanța.
Dar o flașnetă sperie furtuna,
iar soarele pe-un munte-și lasă scara,
povestea de iubire ne-o dă luna
și un greier ne spune: bună seara!
Eu am pus lumini de fulger în versuri
și-am împletit naiul cu-a lirei strună,
dar două faruri ard, ne fac demersuri
să așternem somnul într-o noapte bună.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta timp cât trebuie să mergi la o întâlnire cu liniștea înseamnă că nu ești deja liniștea. Dar unde a plecat Liniștea?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o damigeană
Clondir și alcooluri vechi
S(t)urzii cu vată-n urechi
Să nu vadă, să n-audă
Cum se udă biata d-udă
-----------------------
Damigeană, damigeană
Bucuria mea de-plină
N-ai nici merit, n-ai nici vină
Când e vinul pe sprânceană
Cât aș vrea eu să te iert,
Bucuriile păgâne
Nu mai vor ca să mâne,
Impecabilul deșert
Și regretele iar scurmă
După dramul de noroc
Să te văd plină la loc
Că pe urmă, că pe urmă...
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un câine
Un câine flămând în ziua de Paște
De moarte urmărit, de oameni alungat
Stăpânul i-a murit sau nu-l mai recunoaște,
Se cântă prin biserici Hristos a înviat!
Dar de ce se cântă oare prin biserici
Sau de ce se spune și se recunoaște,
Dacă se mai lasă, de popor și clerici,
Un câine flămând în ziua de Paște.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște la Dunsinane
femeia albă
a prins ceața de mâini
și s-a rugat
pentru inima ei
ce bate în pământ
în chip de fiu
ochii ei
pumnale spălate
de întuneric
se sting încet
în răcoarea smârcului
prin care
se târăște văduvă Luna
bufnițele
trag clopotele
noaptea
ciugulește bătăi
de inimă
și mâine
și iar mâine
tot mereu
tot mai mult
spre adâncul somn
ziua parcă tace
poezie de Raoul Andreas Horn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La sfat cu liniștea
Tresare luna, de pe canapea,
Fulgii zimțuroși îmi taie timbrul,
Citesc liniștea, pe căt s-ar mai putea,
Dar nu o închid în al ei templu.
Ea e mult mai slabă: se ascunde,
O stropesc, și - i cer mereu iertare,
Geamătul ei haric, cu mai multe unde,
Scade, geme, scade, și geamătul dispare.
Iar tresare luna, stele sting curentul
Liniștii, ce zumzăie, ca o albină,
Cineva la cer și- a regăsit versetul
Biblic, precum biblică e liniștea divină...
poezie de Lilia Manole (29 aprilie 2017)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă cocoșii
Cântă cocoșii în miez de noapte,
Vestind că vine o nouă zi
Și ca un rege falnic,
Soarele din nou va răsări.
Cântă cocoșii în miez de noapte
Ca să alunge întunericul din noi
Și să lase loc luminii
Care ne va scăpa de păcate și nevoi.
Cântă cocoșii în miez de noapte
Cântecul lor sonor.
El trezește nu numai oamenii,
Ci și natura din somnul ei ușor.
poezie de Vladimir Potlog (12 februarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea
Cobor pe câmp o dată cu-nnoptarea,
Sunt pretutindeni și nu-s nicăieri,
Mă prinde pitulată nemișcarea;
Dar pier, cu glasul tare de mă ceri.
Mă sfâșie cocoșii, câinii mă latră,
La iaz mă joc cu luna plină-n stuf,
În jurul lămpii ațipesc pe vatră,
Și satul doarme-n mine ca-ntr-un puf.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul meu e fără vină...
Când noaptea-nvăluie zenitul
În liniștea de nepătruns,
Sub bolta lunii iar ascuns,
Se-ntrevede răsăritul.
Raze nalte de lumină
Le întâmpin pe balcon.
Dorul meu e fără vină,
Somnul meu a fost un zvon.
Se trezește dar pământul,
Toamna este mai domol.
Frunza-i ceară, bate vântul,
Lacrima îmi dă ocol.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri
Adăugat de Dobrin Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt cum se ridică ceața
patru treizeci și unu dimineața
simt cum se ridică ceața
din străfunduri înspre ape
și te simt din nou aproape
numai dacă întind mâna
azi și mâine, toată săptămâna
simt golul dintr-un burduf
de parcă totul ar fi fost un bluff;
am trăit dar parcă nu,
și m-aș fi trezit acu'
încărcat de ani dar gol
suferința e un pol
bine e că nu se vede
că sărmanul Arhimede
a simțit ca nimeni altul
ce contează e înaltul!
într-o lume de termite,
ce e omul, ce e pomul
uite-l cum se compromite
și nu știe ce e ohmul!
poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
De fapt, încercarea de a repera Liniștea, nu face altceva decât să creeze și mai mult zgomot. Orice tactică și metodă se dizolvă de la Sine, în clipele de conectare conștientă la Liniște. Conceptele sau cuvintele pot aproxima Liniștea însă, cu adevărat, Liniștea nu poate fi găsită sau cuprinsă la nivelul de existență al minții. Liniștea nu are nimic de-a face cu gândurile, așadar Liniștea nu poate fi găsită în tărâmul gândurilor. Dincolo de gânduri, există o realitate lină, neinfluențată de mișcările alerte ale procesului mental. Această realitate este o adiere a Liniștii, o adiere care anunță Prezența Intrinsecă a Liniștii. Pentru că Liniștea nu depinde de sunet. Liniștea precede sunetul, sunetul provine din Liniște și se întoarce în Liniște, însă Liniștea poate exista și fără sunet, în timp ce sunetul nu poate exista fără Liniștea din care provine. Iar Liniștea este constantă și persistentă, este de Sine Existentă, neinfluențabilă și lipsită de orice nevoi, dorințe sau pretenții.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ciudat cât de tare doare plecarea unui prieten și liniștea pe care o lasă în urmă.
citat din Pam Brown
Adăugat de Irina Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin
În noaptea, când luna e plină
Pânză de păianjen Țes în lumină,
Cu fiecare tăcere
De gând,
Cu fiecare lacrimă
Curgând.
Când liniștea e deplină
Țes fuioare
Din aripi de lună.
Suflet-mi suspină
Când gândul fuge,
Se așează
Pe raze de lună.
poezie de Netty Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea nu se schimbă, doar zgomotul aparent neîntrerupt al minții diferă, dar "A-Fi" privește chiar și zgomotul minții și râde. Râde pentru că într-o fracțiune de secundă îl dizolvă. Chiar o fracțiune de secundă este infinit prea mult pentru Sine să facă asta.... Doar se întâmplă să fii antrenat să vezi zgomotul și uiți că tu ești deja liniștea, că orice zgomot al minții apare în liniștea care deja este. Doar nu privim unde trebuie! noi privim în zgomotul minții după liniște și așa ea pare în veci de negăsit, în loc să vedem că noi suntem deja liniștea care privește în zgomotul minții căutând liniștea.
Atmaji Maharaj în Liniștea este mereu aceeași
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea fără de stare
Liniștea-i înălțătoare
Cât ne-nveselim sub soare,
Cât udăm la rădăcină
Orice clipă cu lumină
Găsind sensul ei curat
Prin credințele din sat,
Puse-n crucea învechită
Fără urme de ispită.
Aduc din iubiri iubire,
Clipe lungi de fericire,
Tu vopsești cu-ndemânare
Liniștea fără de stare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Soare veșted, soare vechi
Cât o palmă de înalt,
Îl iau plopii de urechi
Fără scară, fără salt.
E bolnav de veșnicii
Câte-a tors și-a îngropat,
Câte umbre și stihii
Între timp a destrămat.
Soare umil, saore mic
Cât o ancoră abea
Înfloritu-i-a în spic
Dulcea somnului zăbrea.
O să doarmă iar blajin
Undeva adânc și cald
Rotunjindu-ne cu chin
Pentru mâine alt smarald.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 37 (13 septembrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albă iarnă
Invoc sunetele căutând liniștea.
Inima-i surdă.
Insist a trăi iluzia.
Mintea-mi e năucită.
Vreau absurdul imposibil.
Sper inexplicabil,
un sfert de clipă,
poate de viață,
timp volatil, implacabil.
Cronos râde superior!
Tăcerea cântă jazz...
Dorința e spirală'n dans!
... am obosit.
Și iarăși ninge...
Liniștea a inghețat!
Felinarele plâng țurțuri?
Visez... a câta oară?
E doar albă iarnă afară!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-aștept
Azi nu mai cat prin amintiri
Când strălucește luna ;
Prin păr, nu ești să îmi răsfiri
Cu dor ca-ntotdeauna.
Nu mă așez la privegheat
Cum soarele răsare -
Cu bună pace șed în pat,
În piept nu mă mai doare.
Nu-mi mai trec nopți neasfințit
Când liniștea se lasă,
Mi-e focu-n vine domolit
Și gânduri nu m-apasă.
Nu lăcrimez neînțeles,
Nu mai doinesc pe cale,
Nici ciocârlia de prin șes
Nu mai tânguie-a jale.
Eu nu te mai aștept să-mi vii
În susur de izvoare...
Răsar pe cer steluțe mii
Ce n-au să mă-nfioare.
Din toate, azi a mai picat
Din deznădejde una
Și nu mă mustră vreun păcat,
Nu mă blestemă luna
Căci te-am iubit mai înadins
Cu fiece clipită
Ce nu m-a vrut în paradis
De dragoste-mplinită.
De voi sui din nou pe cer
Cu vise călătoare,
Iubirii stelelor ce pier
Nu-i voi mai da crezare.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu pliscul deschis-
puiul de rândunică
așteptând hrana.
*
Răcoarea umbrei-
pe geam prelingându-se
stropii de ploaie.
*
O lună plină-
sparge liniștea nopții
un câine lătrând.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!