Certitudine
Când a apărut și unde
Vorbirea în poezie,
Până acum nu se știe,
Antichitatea ascunde...
Însă este neîndoios
Că se vorbea mai frumos...
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Poezie, poezie
Poezie, poezie,
Deși sunt femei o mie
Eu îți dau iubirea ție
Ca pe o bijuterie.
Poezie, poezie,
Ești frumoasă și zglobie
Te sărut cu bucurie,
Cea mai bună terapie!
Poezie, poezie,
Este limpede, se știe
Am face-o mare prostie
Să nu fim soț și soție.
Poezie, poezie,
Nu ne leagă o hârtie,
Când iubești cu-așa tărie
Ești unit pe veșnicie.
poezie de Octavian Cocoș (29 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu-l știam epigramist
Pe bravul economist,
Însă acum bag de seamă
Că e bun de... epigramă.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idealistă
Am visat o lume castă
Poezie, flori, castani,
Însă viața-i proză proastă
Și depinde doar de bani.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secretul toamnei
S-a întors toamna de unde
Nouă luni a petrecut,
Însă ceva grav ascunde:
Nu-i cea de anul trecut.
Asta e c-un an mai mică,
Și mai tânără apare,
Mai frumoasă, vasăzică...
Sau eu sunt c-un an mai mare,
Mai bătrân și mai urât,
Ostenit de poezie...
Sper că nu voi fi pârât,
De voi, toamnei, că nu știe.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbirea interioară se coace în întuneric. Din întuneric iese la lumină. Vorbirea interioară corectă este vorbirea ce ți-ar aparține de ți-ai fi realizat deja idealul. Cu alte cuvinte, este vorbirea dorinței împlinite.
citat din Neville Goddard
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curiozitate
Vorbind despre poezie
Ne dăm părerea rea sau bună,
Numai poetul nu știe
Să spună... ce-a vrut să spună.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plictisiți de poezie
Am stat aici printre voi,
și n-ați știut,
sau n-ați putut.
Pe cine să cerți?
orbii, nepricepuții, armele și bagajele mercenarilor,
sau visul poetului.
De unde să știe, ei plictisiții, ce este poezia?
când n-au scris vreun poem
când nu știu cum se face
cum se trăiește
cum inundă și cotropește
cum sfințește.
Ei sunt doar niște bieți critici!
Cu simțul estetic te naști,
școlile și anturajele te duc,
departe de poezie,
de esență, de frumos.
Am fost aici, printre voi,
un anonim,
noroc cu cititorii,
ați ales și voi anonimatul,
celor înregimentați,
dintr-un plicis de poezie,
din trufie,
din nerozie,
cu profesionalism.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie despre "Nimic",
"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Și, înainte de explozie,
Ce a explodat?
Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)
Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Și dacă e "gol"
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?
Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârșit,
Doar "suspendată clipă" infinit?
Și dacă Nimicul e pur și simplu nimic
Din care a apărut acest infinit?
Nu sunt savant, și nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu știe și nici n-a știut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Știu că nu știu nimic".
poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din amintiri...
Scriu acum ceva pe foaie
Că să nu mă fac de oaie,
N-am mai scos o poezie
De când am murit, se știe.
Scriu orice îmi vine-n minte,
Mă joc cu orice cuvinte,
Afară e frumos tare,
Dar nu ies, mă fac de oaie.
N-am mai scos o poezie
De când vremea de beție
Mă luase într-un val
De-am ajuns și la spital.
Poezia nu e bună,
Parcă e scrisă pe lună,
Scriu odată la un an,
Dar va scriu, nu sunt mârlan.
poezie de Vlăduț Matei (19 aprilie 2013)
Adăugat de Vlăduț Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confuzie
La un spital, spre consultare,
Venise un flăcău frumos,
Și deprimat, puțin sfios,
Se văicărea c-o are mare
Monica cea devoratoare
De sex, a încercat folos
Să tragă, ea neîndoios,
Vru lămuriri suplimentare
Și a cuprins-o frenezia,
Trei sute când află-ntr-o doară
C-o are; însă veselia
Făcu flăcăul să îi "moară":
- De când duduie, glicemia,
În milimetri se măsoară?
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încearcă a nu plânge...
Încearcă a nu plânge, când zorii dimineții
Nu vor putea să-mbrace în purpură poeții,
Și tu, nu plânge dacă ei nu mai pot să scrie,
De dragoste de viață o altă poezie.
E un sfârșit în toate, cum este pe pământul,
Unde o nemurire e numai în Cuvântul,
În care toți poeții au fost și-or să mai fie,
Trăind doar cu Femeia, mereu, în Poezie,
Că lor le e Femeia un vis crescut în floare
Și ea le este muză, în veci nemuritoare,
Așadar, tu, nu plânge, Femeie, când se duce,
Poetul să își pună în vers aripi de Cruce,
El știe că-i rămâne, în urmă, numai cântul
Iubirii lui, ce poate a înflori pământul,
Nu plânge, când el știe că nu-i va fi sfârșitul
Acolo unde Crucea-i așteaptă răsăritul...
poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picături de poezie
Picături de poezie
Dacă ai pune frunza
să facă poezie,
atunci frunza
cu ce oare ar scrie?
Nu știe nici ramul,
nici codrul nu știe
în freamăt și-n valmă,
cu ce oare frunza ar scrie
când iată, aproape-i de toamnă.
Dacă ai pune iarba
să facă poezie,
atunci iarba
cu ce oare ar scrie?
Nu spune cuvinte,
crește, se ofilește,
se frânge-n două,
cu ce oare iarba ar scrie
când uite, vara trece
și nu mai plouă.
Dacă ai pune steaua
să facă poezie,
atunci steaua
cu ce oare ar scrie
de acolo, din nemurirea ei?
Numai Dumnezeu știe
care-a facut-o ca pe noi din iubire
și din dor de poezie.
Dacă ai pune Fiul Lui
să facă poezie,
atunci Fiul de pe cruce
cum și-ar scrie poezia?
Nu știe nici Maica Preacurată Maria,
nu știe nici Pilat
cel pe mâini spălat,
nici Baraba cel vorbăreț,
nu știu nici oștenii romani
care fac de pază
și se-ncălzesc la foc.
Știu însă totul
cele doua cuie
bătute în palme,
dar ele nu pot scrie
din care și ani mai cad
picături de poezie.
Inviato dall'app Tiscali Mail.
poezie de Iurie Bojoncă (2021)
Adăugat de Iurie Bojoncă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiul: Tati, eu de unde am apărut?
Tatăl: Problema, fiule, nu este de unde ai apărut tu, ci de ce m-am băgat eu acolo!
replici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atlanți sub cuvinte
Când în Timaios
Platon vorbea despre Atlantida
nu mi-am imaginat că s-a scufundat
într-o poezie
un continent de poezie inundat
și secat..
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Când mă judecă pe mine
Judecătorii știu bine
Cum să-și facă... datoria,
Însă nu și... meseria.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Judecătoriada (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbirea care-mi place, e vorbirea simplă și naivă; vorbirea suculentă și nervoasă, concisă și adunată.
aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sacrificantă - variantă
De unde am să tai grăsunul
Eu am căutat o pistă,
Însă negăsind niciunul
Mi l-am tăiat de pe... listă.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoepitaf - variantă
Cât am fost cu voi în viață
M-ați privit cu ochi de gheață,
Însă acum se cuvine
Să mă vorbiți doar de bine.
epitaf epigramatic de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigrama
Apărând mai mult feeric,
Însă numa-n întuneric
Când acolo, când aici,
Epigrama-i... licurici.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai apărut în viața mea
Ai apărut în viața mea când trebuia,
când nici vântul nu mai bătea,
când nici ploaia nu mai venea,
ai apărut în viața mea
când trupul îmi era ud,
când gura îmi era caldă,
iar sufletul arid.
Ai apărut în viața mea
când nu mai credeam în iubire,
când nu mai speram o fericire,
când nici nu te așteptam pe tine.
Ai apărut în viața mea
fără să mă anunți măcar
și mi-ai umplut trăirile
cu setea ce-o aveai,
dând vântului bătaie,
ploii picături,
iar mie... dândumi-te tu.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!