Vis

Picioarele îmi înverzesc a primăvară. Mă dor.
Prin piele fire crude îmi răsar întâia oară.
Mă umplu prima dată cu acelaşi decor
Durerea soarelui mă obsedează ca o povară.

Strig dintr-o fântână, ca un înecat, să mă scape!
De suferinţă nu pot nici să dorm, nici să visez.
Îmi smulg pielea de pe picioare şi las să încape
Peste carne împletite rădăcini dese şi verzi.

Ca o coajă de ou copt pielea îmi crapă şi smulg
De pe piciorul drept lianele care mă strâng.
Cresc aripi crude şi calc suferind peste pământ
Încărcat de ierburi în care greu e pasul stâng.

Sub talpa mea îmbumbesc crini şi păsări aiurea.
Calc peste ele vesel la suflet şi tânăr la trup.
Port durerea colţului ierbii ce îmi sparge pielea
Şi simt lama ierbii tăind adânc în verdele crud.

poezie de Mircea Lucian Nincu (2009)
Adăugat de Mircea Lucian Nincu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi pielea îmi miroase a cafea.
Primăvara îmi spune că sunt la fel de frumoasă,
iar timpul s-a grăbit cu cei 50 de ani,
pe care i-a aşezat într-o vaza de lut
şi eu îi privesc ca pe nişte cireşi încăpăţânaţi,
ce încă ţin la florile lor.

50 de file se aud foşnind prin mine,
toate trecute prin mâna lui Dumnezeu...
50 de ani fărămiţaţi şi prelinşi
printre dinţii firavi ai ierbii.

Azi pielea îmi miroase a flori de salcâm...
Eşti îngerul lipit de inima mea,
Iar timpul râde în mine
ca o fâşie de soare în fereastră...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi pielea îmi miroase a cafea.
Primăvara îmi spune că sunt la fel de frumoasă,
iar timpul s-a grăbit cu cei 54 de ani,
pe care i-a aşezat într-o vază de lut...
şi eu îi privesc ca pe nişte cireşi încăpăţânaţi,
ce încă ţin la florile lor.

54 de file se aud foşnind prin mine,
toate trecute prin mâna lui Dumnezeu...
54 de ani fărămiţaţi şi prelinşi
printre dinţii firavi ai ierbii.

Azi pielea îmi miroase a flori de salcâm...
Eşti îngerul lipit de inima mea,
Iar timpul râde în mine
ca o fâşie de soare în fereastră...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor să-ţi respir iubirea, să simt gustul atingerilor tale fierbinţi peste trupul gol si însetat de fiori. Mă săruţi uşor şi trecutul se topeşte într-un suflet firav. Suntem doar noi doi. Îmi mângâi simţurile cu şoapte şi pielea ta umedă îmi acoperă visele copleşindu-mă tandru, stârnind furtuni într-o noapte de februarie. Doar tu poţi să-mi picuri fericire în sânge, dor şi dependenţă în inima. Eşti al meu dintotdeauna. Eşti al meu de când nici nu îndrăzneam să visez la tine. Te strâng în braţe, dar nu vreau să adorm. Te iubesc atât de mult, încât de câte ori închid ochii îţi simt lipsa.

Andreea Palasescu (13 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inexprimabilă

Îmi dezvelesc sufletul
Şi îngheţ durerea din el,
În aceste cuvinte,
Ce nu mai sunt ale mele,
Ci, ale întregii lumi,
Care nu ştie să îmi spună,
Şi nici eu să întreb,
În deşertăciunea vremii,
Iubirea, cum să-ţi pot arăta.
Ce axiome sau postulate,
Ori emoţii complicate,
Să pot exprima,
Ca tu să-mi înţelegi simţirea?
Intră în pielea mea,
Trieste ce trăieşte sub ea!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de viaţă

Mi-e dor de viaţă ca pământului de ploaie.
Mi-e dor de viaţă ca cerului de soare.
Mi-e dor de viaţă ca poetului de poezie.
Mi-e dor de viaţă ca sufletului de o frumoasă melodie.
Dar nu îmi este dor de ceaţa care se lasă peste noi.
Nu îmi este dor de omul care îmi vorbeşte de pace,
Dar în suflet poartă un război.
Nu îmi este dor de străinul care mă numeşte frate,
Dar în gând plănuieşte să mă lovească pe la spate.
Nu îmi este dor de tot ce pare frumos, dar este fals.
Nu îmi este dor de lumânarea care a ars.
Îmi este dor de o lumină lină care vine,
Dintr-o inimă de om bună şi creştină.
îmi este dor de tot ce trebuie să aibă omul mai sfânt,
De viaţă, limbă şi de al său pământ.

poezie de Vladimir Potlog (15 martie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golul dintre respiraţii

În crescătoria mea de singurătăţi
am descoperit un intrus
uneori îmi ciuguleşte din palmă
apoi mă priveşte tăcut
ritualul acesta se repetă
dimineaţa
la amiază şi seara
am o poftă nebună să urlu
dar nu pot
liniştea sângerează prin mine
durerea îmi colorează pielea
în oglinda în care mă privesc
văd doar umbre

se zvoneşte că moartea a trecut malul
de partea cealaltă
Dumnezeu îmi face cu mâna

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii, nu te miri

Îmi smulg pielea de pe mine,
Mă doare, îmi lepăd trupul,
Nu simt nimic,
Intru în tunel, văd o altă lume,
Plină de lumină,
Ca o rază-n rouă.
Nu ştiam ce-i moartea,
Oricât o gândeam,
Am aflat în clipa
Altei luni, alt an,
Am trecut de parcă
Eram pe un cal,
Dincolo e bine,
Calm şi numai calm.
Nici durere, teamă,
Dor de vechi iubiri.
Cât este de simplu,
Nu ştii, nu te miri.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna ningând

Prima oară mi-a nins mâna!
Peste picioare mi-a nins!
Mi-au nins picioarele peste picioare
şi chipul în palmă mi-a nins
întâia ninsoare!

Apoi m-am întins în mine
şi-am bulgărit copacii cu priviri
cu cine oare-aveam închipuiri?
Cu cine
am trăit acoperit?
Cu cine?

Prima oară
când mi-a nins mâna peste picioare
îmi degerau afară
prima şi ultima ninsoare
cu tine!
Cu tine!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzaţie

uneori
mi se strânge inima
atât de tare
în piept
încât nu mai pot
respira

atunci îmi vine să smulg
pielea
de pe mine
să ajungă aerul
mai uşor
în suflet

poezie de Adrian Creţu
Adăugat de Adrian Creţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem liturgic

îmi exprim trăirea în poem liturgic
nobilul soare mă mângâie pe tâmple
de săptămâni aştept extazul demiurgic
în viaţa mea minuni să se întâmple.

umblu desculţă strâng rouă pe picioare
mireasma ierbii să-mi pătrundă în sânge
izvoarele credinţei îmi umplu ulcioare
un fel de agheasmă ce flăcări le stinge.

în mijlocul naturii mă simt în altar
soarele îmi ascultă confesiunea
undeva pe-o stea am un avatar
îmi îndeplineşte destinul, misiunea.

speranţa din mine are trupul vânjos
topeşte în raze sentimentul grunjos.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună... îţi e dor de mine

Unde-i lupul foarte tânăr,
Care îmi urla în vene?
Fire albe stau să-mi număr
Şi pe creştet şi pe gene

Luna strigă a urlare,
Îi e dor de glasul meu,
Unde sunteţi voi mioare,
Care îmi şopteaţi mereu?

Stau de vorbă cu năravul,
Îl simt obosit un pic,
E acelaşi, însă dragul,
Îşi doreşte mai nimic

Mă ridic, dureri de oase
Se alintă... să le simt,
Într-un zâmbet cresc grimase,
Dar încerc ca să le mint

Lângă cerul plin de stele
Apă limpede aştern,
Să adorm pe lac cu ele,
Între noapte şi etern

Ce mai sunt? Adânc de simţuri
Oglindit în ce am fost,
O poveste peste vremuri,
Altă lună... un alt rost

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile

Scrinul vestejit al zorilor
coboară pe pământ
ninge mărunt, fulgii mă ard
îmi pipăie pielea
îmi inundă ochii
îmi usucă buzele
dorm în patul meu
şi-şi iau zborul spre fereastra inimii
luminându-mi hruba sufletului

poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă în pace, zgâtie!

Pe pielea mea ca pe un palimpsest
cum face viaţa câte o năzbâtie
o notează sadic manifest
şi-o port ca pe un sac ca pe un lest
lasă-mă în pace zgâtie!

M-a pus la colţ cu bobârnace
ca pe un urs pe care-l înveţi să joace
pe tabla înroşită
pe plită
n-are principii numai capricii
şi dă tare cu zgârbaciul
că m-a adus pe mine cârpaciul
să fac nu ce vreau
ci ce-i place
degeaba îmi crapă pielea
degeaba îmi urlă ţeasta:
ce viaţă e asta?!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii supuşi

nu mă mai cred ocolit de cuvinte
ţin aproape
mă joc în tăcerea lor plină de înţeles

tu mă simţi abătut
mă laşi să privesc departe
cu ochii supuşi

îmi adun gândurile şi le las liber zborul
îmi aniversez plăcerile de care îmi aduc aminte
şi mă bucur ca un copil

port în trup durerile acumulate cu anii
încerc să nu mă plâng
rup din ele cu dinţii strânşi
mă conving singur că nu există
şi deschid larg uşa să scape în lume

angoasele vremii sunt peste tot
nici nu ştiu cum să mă feresc
acum sunt mai aproape de tine
şi nu mă vezi

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panaceu

las fotoliul din odaie
las şi cartea ce-o citesc
o iubire.... o văpaie
mă îndeamnă să pornesc

şi astfel mă poartă pasul
spre pădurea cu aluni
unde cerul e albastru
şi din nori îmi fac cununi

jos zăpada se topeşte
colţul ierbii a-nverzit
soare vine dinspre creste
vântul pare obosit

simt miros de primăvară
simt viaţa cum învie
îmi doresc să aud iarăşi
tril frumos de ciocârlie

asta-s eu... m-am regăsit
lângă margini de poiană
şi-mi doresc la nesfârşit
fir firav de sânziană

calc pământul desfundat
mă încarc cu energie
respir aerul curat
în natura veşnic vie

clopote se-aud la stână
mioritic versul meu
zilnic scrie şi adună
miere-n suflet... panaceu.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi hrănesc curiozitatea

şi mă uit pe gaura cheii
la vecina care-ţi trezeşte
pasiunea e frumoasă ca o poezie
o ating cu ochiul stăpân
peste formele plinuţe
mângâi pielea goală şi lucioasă
sângele curge fierbinte-n vene
pofta-mi bălteşte în nori josnici
pe furiş îmi trec limba
peste buzele care ar săruta
splendoare ce se plimbă
prin camera la fel de goală
aproape o oră-mi zâmbeşte
cu cea mai diavolească ispită

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strâng în talpa vieţii mele

Strâng în talpa vieţii mele cioburi mici, ucigătoare,
Nu le scot că nu am vreme... Ei şi ce dacă mă doare?
Nu mă plâng de suferinţă, căci doar Domnul mă alină,
Şi răzbesc prin grota sorţii când balanţa greu se-nclină.

Am strâns spini... iar guri flămânde m-au muşcat cu lăcomie,
Şi-au sperat că mă doboară, m-au lovit cu infamie,
M-au trecut prin rug de iaduri perpelindu-mă tenace,
Însă antidotu-mi este "un ignor" spre minţi sărace.

Nu mă-nclin, nu strig, nu cad, nu cer falşilor clemenţă,
Şi îi las să se frământe, buimăciţi de rezistenţă,
Nu las lacrimi să îmi curgă pe obraji, ca exponate,
Nici în faţa celor falşi, nici ascuns. Am demnitate!

Calc pe cioburi ascuţite, să mă doară pân* la sânge,
Şi-mi cert fricile în taină şi-i spun inimii nătânge,
Să nu sufere că lumea poartă petice ostile,
Cu venin... vor să sugrume cu deprinderi de reptile.

Strâng în talpa vieţii mele cioburi mici, ucigătoare,
Nu le scot, că nu am vreme... Ei şi ce dacă mă doare?

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor când îmi vei fi

Într-o zi
de dor când îmi vei fi
mă vor curta punţi de suspine
nuntindu-mă cu beznă

Într-o zi
de dor când îmi vei fi
voi bea din guri de crini peline
spatelui ierbii Lună

Într-o zi
de dor când îmi vei fi
voi scrie / un dumnezeiesc de îngeri /
cu amintirea ta pe masă.

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi erai cer indecis
eu nu ştiam dacă sărut
talpa ta
sau umbra prelinsă în iarbă
desculta
umbra mea inafara
pasilor tai descalcati
aruncati peste fantani
secate
da
umbra mea semana
cu pielea de şarpe

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce îmi doresc

Îmi doresc să fi aici,
Îmi doresc să mă-nţelegi,
Îmi doresc să te implici,
Îmi doresc să ma alegi,
Îmi doresc să-mi spui ce simţi,
Îmi doresc să îmi vorbeşti,
Îmi doresc să nu mă minţi,
Îmi doresc să îmi zâmbeşti,
Îmi doresc să mă saluţi,
Îmi doresc să nu eziţi,
Îmi doresc să mă săruţi,
Îmi doresc să fim iubiţi,
Îmi doresc să mă adori,
Îmi doresc să mă priveşti,
Îmi doresc să-mi dai fiori,
Îmi doresc să mă doreşti,
Îmi doresc ca să citeşti,
Îmi doresc să ştii ceva,
Îmi doresc să mă iubeşti,
Îmi doresc să fii a mea.

Îmi doresc să îţi vorbesc,
Nu-mi doresc să mă răneşti,
Îmi doresc ce îmi doresc,
Îmi doresc doar să citeşti.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!