Idilă

Student. Proprietăreasă.
El înalt. Ea durdulie...
Mai la urmă ce ne pasă
Dacă-l iartă din chirie?

epigramă de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mormântul unui avar

Mai groaznic decât Mărunţelu,
În marea-i arghirofilie,
Şi-a cumpărat un loc la Bellu
Şi-i trist că nu-l dă cu chirie!

epigramă de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Gh. Ranetti

Ranetti dragă, nu mai lua la vale
Pe fostul tău prieten Cincinat.
Ce strică el că merge la Palat?
Nu eşti şi tu arbitru-n mahalale?

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine înceteză să fie student, nu a fost niciodată student.

citat din George Iles
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă durdulie

Durdulie toamnă!
Hoţii de cai au împletit coşuri din copite
în care femeile să ducă ştergarele
la tăiat.
Mi-am pus candele în ochi
să îmi ţină de iarnă.
Printre prune afumate îţi dau zâmbetul
de-o parte
să-ţi văd peştera cum cască
un liliachiu căscat
când cu ochii
toropiţi de fructe
pari o durdulie toamnă...
Doamnă!
Caii hoţi mi te-ai furat!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui student

Doarme-aici, adânc, sub glie
Un student de meserie,
Ce l-a prins prin seminare
Vârsta de pensionare!

epitaf epigramatic de George Zarafu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui student

Pe-un student l-întreb odată:
- Care-i limba preferată?
El se-nvioră de-ndată:
- Cea de bou, dar… afumată!

epigramă de Loghin Alexeev-Martin din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea

E o faptă omenească,
Chiar mai mult: e creştinească.
Iartă fără-a ezita,
Iartă, însă nu uita!

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (13 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţea, căreia i se iartă totul nu îşi iartă nimic, bătrâneţii, care îşi iartă totul, nu i se iartă nimic.

citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai iartă şi tu

Mai iartă şi tu... mai iartă şi tu
Nu-l lăsa definitiv din viaţa ta să plece
Chiar de ţi-a făcut bucăţi sufletu'
Într-un final fiecare rană îţi va trece.

Mai iartă şi tu. Nu fă de timp risipă,
Glasul lui şi-acum se-aude din surdină
Rememorezi printre lacrimi fiecare clipă,
Nu lăsa răceala între voi să intervină.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 iulie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

Se poate-o lege mai stupidă:
Să iasă fluturi din omidă?!
Din spin urât, roze şarmante!
Dintr-un cărbune - diamante,
Şi dintr-o soacră - ce ruşine!
Să iasă-un îngeraş ca tine!

hexagramă de George Ranetti din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorul este un om care vorbeşte despre alt om. Până la urmă, Hamlet nu este Prinţul Danemarcei, ci un student care se întoarce acasă şi i se întâmplă acel necaz.

George Ivaşcu în emisiunea "Ieri-Azi-Mâine” de la TVR (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Student valutist

Desigur are ca student,
Comportamentul exemplar,
La cursuri e mereu atent,
Dar, mai ales, cel... valutar

epigramă de Nicolae Peiu din revista "Scârţ" din Iaşi, nr. 14 (august 2013)
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet-Fabulă

A ars în mahala o băcănie,
Jupânul cu nevasta-i stau în drum,
Privind sinistrele grămezi de scrum,
Pierduta lor pe veci gospodărie.
Pe când ei plâng, o mare bucurie
Simte un porc din curtea lor acum,
Căci scormonind maidanul plin de fum,
Descoperi cu râtul o scrumbie.
Ce-i pasă de-a stăpânilor avere?
Imundul morfoleşte cu plăcere
Cadavrul din funingeni şi gunoi.

Morală:
A ars în mahala o băcănie,
Şi-i tot aşa în marea Românie
Cu-mbogăţiţii noştri de război.

fabulă de George Ranetti
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piesa "Fluturii" de Corneliu Moldoveanu

S-a zis mai an că-i plagiată
O piesă, nu mai ştiu a cui.
Dar "Fluturii" sunt, de-astă dată,
Originali - din capul lui.

epigramă de George Ranetti din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui student mereu restanţier

După cum învaţă el
Pare că-i student model.
Nu mai are nici vacanţă,
Şi cu ea e în restanţă.

epigramă de Eugenia Pavel din De la croşetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o piatră

Pe o piatră, subt un pom,
Îmbuca pâine un om,
Şi din pom un titirez
Cerea fărâme de miez.
Acum, după-nvăţătură,
Vine şi le ia din gură.

Titirez ori vrabie
Zboară către albie,
Unde maica spală rufe.
Ar avea şi el o scufe
Şi-o batistă de clătit,
Care s-au cam murdărit.

Vrăbioiule vecine,
Rogu-te treci pe la mine.
Stai de-un an la noi în casă
Şi de chirie nu-ţi pasă.
Mă tot ţii într-o minciună
Şi n-ai dat măcar arvună.

Vrabia cum să plătească
La casă gospodărească?
Ea n-are în buzunar
Două parale măcar.
Toată lumea doar o ştie
Că nu plăteşte chirie
Şi stă-n pod pe datorie.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Abecedar (1940)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui student

Când îl întrebi ce carte are,
Privirea i se-ntunecă,
Dame, valeţi şi – fac prinsoare! -
Mai are-un as, în mânecă.

epigramă de Vasile Mandric din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul sufletesc

Dacă-l întrebi de sănătate,
El stă cu buzele umflate.
Dacă-l opreşti cumva la masă,
Zice că supa e prea grasă
Şi, încă de la început,
Bucatele nu i-au plăcut.
Îi dai ţigare şi-l surprinzi
C-aşteaptă să i-o şi aprinzi.
Te-ntreabă cît cîştigi din meserie
Şi cît plăteşti semestrul de chirie.
Se pare că ar fi avut
Şi gîndul la un împrumut.
La urma urmei, dacă n-ai peşin,
S-ar mulţumi cu mai puţin.
Zici “dumneata”, el zice „tu”,
Zici „ba”,
El zice „da”.
Nevastă-ta îi pare pricepută,
Dar, după faţă, cam trecută.
Nu ştie ce-ai că ai albit
Şi te găseşte mai slăbit.
Cum te-nţelegi cu socrii şi cu fata?
De unde-ai cumpărat cravata?
De mult nu se mai poartă cu dungi şi picăţele:
-“De-i trece pe la mine, ţi-arăt pe ale mele.”
-„Mai scrii la vre o carte?”
-„Ce te-ai mutat aşa departe?”
De-ai sta-n oraş, ai fi-nţeles
Că ar veni la masa ta mai des.
Ce te gîndeşti să faci la vară,
Vă el şi-o va petrece tot la ţară.
Te uiţi la ceas, că s-a făcut tîrziu.
Ce să-i mai dai să scapi? Vre un rachiu?
Dar vizita se prea lungeşte.
Să-i spui ceva răstit, mai româneşte?
S-a-ntunecat, se face unsprezece,
Şi prietenul tău tot nu vrea să plece.
Nu prea se simte bine:
La noapte poate c-ar dormi la tine.
Te scoli, te strîmbi, el stă, puţin îi pasă.
N-are măcar cei şapte ani de-acasă.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă, Maică Românie!

Mă iartă, Maică Românie,
Că nu-ţi sunt fiul cel mai bun!
Mă iartă, strămoşească glie,
Că nu mai ştiu să-ţi fiu gorun!

Mă iartă, Maică iubitoare,
Virtutea mea-i nemernicia!
N-am dat un picur de sudoare
Şi nu mai ştiu ce-i vrednicia!

Mă iartă, Maica mea cea blândă,
Că te-am vândut pe trei arginţi!
Nu ne dă Domnul nici osândă
Scârbit de capuri fără minţi!

Mă iartă, Maica mea cea bună,
Mi-e cugetul murdar şi greu!
Mă iartă, vatra mea străbună
Că sunt un jalnic fariseu!

Mă iartă, Maica mea frumoasă,
Tu, Dochie cu ochii plânşi!
Acasă nu mai e acasă
Iar Domnii nu ne mai sunt unşi!

Mă iartă, Maică, de păcate,
De lipsa mea de omenie!
Mă ceartă Prutul de-al meu frate,
Mă iartă, Maică Românie!

poezie de Ion Apostu (30 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pasă!

Nu-mi pasă de lumea din jur!
Nici lumii nu cred că îi pasă de mine.
Şuvoaie pestriţe se scurg împrejur
Şi nici nu mai ştiu de mi-e rău sau mi-e bine.

Habar nu mai am care-i anul sau luna,
De-i zi sau e noapte, ce oră-i?... Totuna!
Mi-e trupul inert. Mintea-i goala şi ea.
De-atâta pustiu mi-este inima grea.

Peste mâinile reci tâmpla-mi cade-obosită.
Niciun vis, niciun sunet nu mai pot s-o cuprindă.
Peste golul din jur se răsfrânge tăcerea.
Noapte-ntuneric lasă-n urmă durerea...

poezie de Viorel Mitea (13 noiembrie 2006)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!