O mare dezamăgire pentru omenire
Firește că am să plec și eu cândva.
Dar cu ce amintiri triste voi pleca de aici
despre toți prietenii cu care am vânat lei,
despre toate femeile cu care am prelungit
la nesfârșit diminețile altora,
despre copiii care n-au plâns după mine,
despre bogații care mi-au invidiat libertatea,
despre pederaștii care mi-au dat târcoale prin gări,
despre mama și tata care nu m-au cunoscut niciodată.
Mă vor plânge locurile prin care-am trecut
mândru de mine.
Oamenii, mai puțin.
Mă vor plânge câinii vagabonzi cu care
mi-am petrecut nopțile mele-nstelate.
Oamenii, mai puțin.
În definitiv, am făcut atâtea gafe în viață
încât ar trebui să o iau de la capăt cândva,
să corijez ce se mai poate.
N-am învățat nimic toată viața
nici măcar să înot
nici măcar să dansez
nici măcar să iubesc.
Am scuipat pe stradă ca orice vagabond
și m-am târât cu toate curvele lumii.
Am fost prea liber poate și prea târziu lucid
și-am tot scrutat în zare o aripă să-mi crească
dar am ales doar tina, când cana mea de cid-
ru m-a rostogolit spre groapa care în cer se cască.
Atât am fost. O mare dezamăgire pentru omenire.
Și mi-e rușine când văd cum cimitirele
vin nesătule spre mine.
poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Citate similare
Atât am fost. O mare dezamăgire pentru omenire. Și mi-e rușine când văd cum cimitirele vin nesătule spre mine.
citat din Nicolae Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi?
viața parcă ar fi o parcare cu plată
ce-i pasă ei că uneori nu am bani să plătesc
deși pentru fiecare greșeală scot din buzunar un bănuț
atunci când te-am cunoscut era soare și bine
și ce prost eram, dar un prost fericit
cardul era pe zero
dar eu continuam să înot, să alerg în picioarele goale pe nisipul ăla fierbinte
evident aici nu-i vorba de tine
privită printr-un obiectiv imaginea este cât se poate de clară
viața în esența ei pare un colac de salvare. eu unul
asta știu cel mai bine.
am învățat de mic cum stă treaba încât
orice ar fi nu mi-e frică
de ce să vrei să ieși din mulțime dacă nu te privești în oglindă
și încă ceva, aici e vorba de mine
despre nopțile care curg
despre zilele fără de număr care se tot pierd fără niciun răspuns
dar ce răspuns să aștepți atunci când frunzele copacilor se topesc pe asfalt
hai, spune
cât ai vrea să țină ecoul într-un deșert? tu știi până unde poate să te ducă un vis?
mă trezesc dimineața și îmi vine să îmi bag
picioarele în tot și în toate
de ce?
uite, de asta
da, prietene! aici e vorba de mine
despre ratările mele
despre femeile pe care le-am avut
și care după un timp mi-au întors spatele
ce contează că am trecut printr-o o vară fierbinte
după o noapte de pomină petrecută cu prietenii într-un club, vine greața
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât mai ales
o vreme am spus
n-o să mai vorbesc despre mine
nici măcar n-o să tac despre
! dar nu avem încotro
atâta vreme
cât cireștii care nu-și aduseseră încă
florile pe lume erau
cu ochii pe mine
fără să pretindă ceva în schimb
îmi împrumutau uitătura
retragerea grabnică spre alt habitat
gesturile speciei pe cale de a se sălbătici
într-o lume scufundându-și contururile
și poate nu atât cireșii
nici florile lipsă
mult prea puțin
transferul acela cromatic
de incertitudine de spaimă
nici răsfrângerile vegetale
în ultimele rămășite
de constituție umană
nici atât
pocnetul sufletului
ca un furuncul mult prea timp
păstrat sub pielea adâncită
asemenea crimei primordiale
cât mai ales
nesupunerea întâmplării
în fața deciziei personale
de-a nu mai fi niciodată
eu.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru toate mările și toate navele
Despre căpitani de cursă lungă, tineri sau bătrâni, despre marinari,
despre ofițeri de marină, despre toți oamenii mării care-arar cuvântă,
despre cei puțini la număr, de stirpe-aleasă, temerari
pe care niciodată soarta nu-i surprinde, nici moartea înspăimântă...
poezie de Walt Witman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duios Anastasia trecea
nu e despre filme sau actori, e despre viață și despre cuvânt
cuvânt ce intră-n lume gol. lepădat de buze umede sau uscate de teamă
și care se chinuie să înțeleagă viața cu toate rătăcirile ei
dar nimic nu o poate cuprinde în toate ale sale
și-atunci cuvântul se retrage
și intră în ilegalitate
ca și genul.
cândva eram și eu cuvânt
aveam valoare, aveam greutate
și lumea mă credea
dar acum
nimic nu poate ține istoria în loc
nici măcar eu...
fără cuvinte. fără epitaf
mai bine un sms
lma
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constelații
ar trebui să-ți vorbesc
despre oamenii din ziua de azi
cu ură și brutalitate
astfel încât la despărțirea ta
de acest pământ
să nu regreți nimic
să stai cu ochii ațintiți
spre constelațiile în care
ai visat mereu să ajungi
să nu mai privești
niciodată înapoi
în spatele tău nici măcar mormintele
celor dragi n-au rezistat
nici măcar mormintele
ultimilor înțelepți
să nu te mire ce s-a întâmplat
cu noi în această vreme
întreaga planetă a fost profanată
clipă de clipă
de noii zei ai distrugerii
iar din cenușa cărților
niciun imn închinat vieții
nu s-a mai ridicat
privește așadar constelațiile
fărâme de amintiri
din lumea unui Dumnezeu
care a coborât pe pământ
și a devenit om
pentru a cunoaște
sentimentul sfârșitului
oh, suflet al meu
zburdalnic printre atâtea făgăduințe
te-am rostogolit prin cuvânt
peste văile timpului
doar pentru a cunoaște sfârșitul?
pentru cine mai curge
ultima lacrimă?
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să-mi amintesc totul, despre vremurile bune și vremurile rele, despre nopțile târzii, despre bețiile la care am luat parte, despre dansuri și despre toți oamenii minunați sau nu atât de minunați pe care i-am întâlnit și iubit în acei ani...
citat din Ava Gardner
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar voiam să ajung în spațiu când eram mică, dar nu mă descurcam prea bine la matematică și la științele exacte atunci când eram la școală, așadar nu puteam nici măcar să visez la posibilitatea de a face într-adevăr o astfel de călătorie. Apoi, când am devenit ceva mai mare, am început să vizionez multe documentare despre natură, care m-au făcut să văd apoi documentare despre știință, despre fizică și despre Univers.
citat din Anne Hathaway
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu scriu despre o inimă locuită
pentru că poezia mea
nu se îngrămădește
cu femeile ocazionale...
pe care le urmărești
nu scriu despre un suflet nehotărât
sau despre o carne străină
nici măcar despre ce te ține
între prăpastia trecutului
și prezentul pe care te încăpățânezi să nu-l guști
pentru că poezia mea nu e o păpușă de cârpă
ce trebuie aruncată în cutia cu vechituri
poezia mea e vie
respiră aerul nefericirilor
de care nu vrei să scapi
nu scriu despre o inimă locuită
și nici despre un suflet hoinar
eu scriu despre tine
că suntem legați
să trecem din război în război
până când
vom fi unul
deci
dragul meu
poezia te vrea așa cum ești
cuvânt al palmelor plânse
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce nu am scris niciodată
gândurile despre cum drumul poate fi atât de
periculos încât să nu mă întorc
despre cum părul mariei antoinette ar fi arătat
mai bine tuns bob
melodiile de rahat fredonate în drum spre liceu la 6 dimineața când
ar trebui să fii normal
cine e normal în clasa a IX-a
despre șoferii care nu opresc la semafor
sau cei care opresc și zâmbesc ca niște drogați
nimeni nu știe despre
dragostea pe care mama i-o poartă lui dan
nici despre cum a rămas gravidă la 45 de ani
fata din stație își încheie fermoarul se
holbează la mine nu știu răspunsurile pe care
le caută
nu știu cât e o bere din aia la care se uită de cinșpe minute
cerul se desprinde ca un tapet peste autobuzele galbene peste
selfie-urile mesajele prin care i-ai spune că încă îl iubești peste mâna
care tremură ca dracu pe butonul send
mă opresc pe o terasă în geam mă văd mai
înaltă și urâtă ca de obicei
mă gândesc la toate astea de parcă ar prinde sens
dacă le-aș băga într-o cafea apoi mă
prefac că
de fapt le-am scos dintr-un pachet de țigări
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminți
dumnezeiești
neîncepute
chiar
ca fructele date în pârg
uneori taci să nu le zdrobești culoarea
cu un cuvânt
poate că greșești
sau poate că nu
și eu te ispitesc
aruncându-ți în minte gânduri
despre care nu aveai habar
m-aș bucura să tresari când versurile astea
vor trece prin lentilele tale
ca mărgelele prin firul subțire
sau ca stropii de apă pe buzele arse
dar nu se va întâmpla nimic
nici măcar o așteptare
nu aștept
nici măcar o tăcere
prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminți
dumnezeiești
eu nu
eu nimic
nu pot să fiu începutul zdravăn
în care ne simțeam
minunat
și nici soldatul ucis
eu nu
eu nimic
m-aș bucura să te rogi pentru mine măcar
în miezul nopții
când îmi strâng neputința în cercul de foc
și visez că tinerețea ta
mă frământă mai mult
decât o poezie nescrisă
prin lentilele tale oamenii nu au nimic în comun
cu iluziile
sunt cuminți
eu nu
eu nimic
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre tine, despre mine... (scrisoare în rimă)
dedicată tuturor curioșilor, dar în special celor pe care i-am consiliat de-a lungul vremii, sau m-au cunoscut... atât cât au vrut a mă cunoaște...
Despre mine?...
Sunt mult prea multe de spus...
Am colindat de la răsărit înspre apus,
Nu sunt ce apar, nici măcar ce scriu,
Sunt cu mult mai mult... și am murit să fiu.
Nu sunt măritată,
Nu scriu poezii...
Scriu doar despre suflet,
Să ți-l poți citi...
Să privești acolo, unde nu privești,
Grădina să ți-o uzi
Să-ncepi să ți-o sădești...
Nu sunt profesoară,
Nu te-nvăț ce vreau...
Sunt briza cea ușoară,
Care-am venit să-ți dau...
Ce tot îți refuzi
Să vezi, să fii, s-accepți...
Calea către tine
Să ți-o stăpânești.
De vrei să mă ai...
Trebuie s-asculți!
Și mândrii sordide... la ele să renunți!
Sufletul să-ți cânte...
Lasă-mă să-ți fiu...
Ce mi s-a dat a fi... prin cuvinte vii
Să renaști acum, să redevii ce-ai fost
Scris sus într-o Carte, cu un mare rost...
Lasă-te condus... spre tine, să devii
Dintre cei morți... în oamenii cei vii,
Cu suflet împăcat și veșnic salvat
Un om fericit... zâmbindu-mi împlinit...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ți-aș spune
Ți-ar spune ceva
ți-aș spune orice
despre luna din geam
despre nopțile albe
și despre visele din zori...
despre zilele negre...
despre cerul cu soare
sau chiar despre cel cu nori...
despre ciorile ce-l străbat
la ore fixe
dimineața și seara...
despre cafeaua amară
sau despre ceaiurile dulci
sorbite cu înghițituri mici
din aceeași ceașcă...
despre grădina
în care aștept mai întâi ghioceii...
apoi păsările
și fluturii...
despre ticăitul ceasului
ce mă-nsoțește
și despre alte ceasuri
ce au trecut
sau despre cele care au ruginit
și între timp s-au oprit...
despre oameni
ce erau dar au plecat...
despre alte nimicuri
despre nimic...
doar să nu las zăpada
din anotimpul în care-am ajuns
să se-aștearnă între noi
poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul nu e nici ironic, nici experimental. Marile cărți ale lumii sunt cărți întunecate și grave, care folosesc inclusiv ironia și experimentul în sensul acestei seriozități esențiale, acestei responsabilități în lipsa căreia ești un simplu literator. Privesc cum cohorte de autori aleargă după subiecte cât mai trident "interesante". Cum au succes cărți care sunt în mod evident inutile, care țin un sezon, care nu spun nimic nici despre autorul lor, nici despre mine, nici despre lume.
Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În puțină vreme, am căpătat, prin această metodă primejdioasă, nu numai o mare ușurință de a citi și de a mă înțelege, dar și o cunoaștere a pasiunilor, unică la vârsta mea. N-aveam nicio idee despre lucruri, când toate simțămintele îmi erau deja cunoscute. Nu făptuisem nimic, dar simțeam totul. Aceste emoții încâlcite, pe care le încercam una după alta, nu tulburau cu nimic rațiunea pe care n-o aveam încă; dar ele mi-au format una de alt soi și mi-au dat despre viața omenească niște noțiuni bizare, smulse din cărți, și de care experiența și cugetarea n-au putut să mă lecuiască niciodată.
Jean-Jacques Rousseau în Confesiuni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai este deloc povestea mea: oricând vorbesc acum despre trecut, mă simt ca și cum aș vorbi despre ceva care nu are nimic de a face cu mine. Tot ce rămâne în prezent este vocea, prezența și importanța de a-mi îndeplini misiunea. Nu regret experiențele prin care am trecut; cred că ele m-au ajutat să devin persoana care sunt acum, să mă simt în felul care se simte un războinic după ani de pregătire; el nu-și mai amintește detalii despre ce a învățat, dar știe cum să lovească atunci când este momentul potrivit.
Paulo Coelho în Zahir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor pe care îi iubesc
Dacă va trebui să vă părăsesc vreodată
Pe voi, cei pe care vă iubesc, pentru a călători apoi
Singur pe Drumul Tăcerii, nu mă plângeți,
Nu vorbiți despre cel care am fost cu ochii în lacrimi;
Râdeți și povestiți despre mine ca și cum aș fi lângă voi,
(Cum aș reveni.. cum aș reveni dacă s-ar afla o cărare!
Dar oare lacrimile și mâhnirea nu înalță opreliști?)
Iar când auziți cântece
Sau vedeți păsări pe care le-am iubit,
Nu lăsați, vă rog, nici un gând trist prin apropiere...
Pentru că eu vă iubesc așa cum am făcut-o întotdeuna...
Ați fost nespus de buni cu mine!
Mai erau multe lucruri pe care doream să le fac....
Multe lucruri să vă spun...
Amintiți-vă că nu mi-a fost teamă...
Doar gândul că vă părăsesc a fost greu...
Noi nu putem vedea Dincolo... Dar asta eu știu;
V-am iubit nemărginit de mult...
Am fost în rai cu voi aici cât am fost viu.
poezie de Isla Paschal Richardson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Jen: Jack, am avut iubiți, am avut prieteni, dar nu a existat un băiat care să-mi fie doar amic. Care să nu încerce să se culce cu mine sau care să nu plece în clipa în care i-am spus că nu vreau să mă culc cu el. Care să mă placă... pentru ceea ce sunt. Doar dacă nu te-ai hotărât între timp să fii bisexual? Când ai pus asta la cale a fost mai mult vorba despre tine decât despre mine.
Jack: Hai, lasă-mă. Nu sunt îndrăgostit de Henry Parker.
Jen: Nici eu, dar nu la asta mă refer. Poate că tu ai nevoie de o relație.
Jack: Poate că așa este. Dar aici nu e New York unde băieții gay se lovesc unii de alții când ies din dulap. Suntem în Capeside. Populația gay: unu. Doar eu.
Jen: Jack, o să ai o viață amoroasă. O să ai o viață amoroasă incredibilă. O să fie super și înfricoșător și o să-ți schimbe întreaga viață când o să aibă loc.
Jack: E ușor să vorbești.
Jen: Știu că e. Trebuie să ai încredere că uneori se întâmplă anumite lucruri când te aștepți mai puțin.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Totuși, nu pricep de ce s-ar fi interesat de mine...
Dora: Nu pricepi? Poate că... Te iubește. Altfel de ce s-ar fi interesat? Gândește-te, Lia! Nu-i ești deloc indiferentă. Am remarcat asta la el. Să fi văzut ce bucuros era când a aflat că n-ai nici un prieten.
Lia: Nu mai spune! Era bucuros?
Dora: Foarte. Atât de bucuros, încât m-a sărutat.
Lia: Poftim?!
Dora: Doar pe obraji, fugitiv, năroado! Cred că n-o să mai spăl niciodată locul în care buzele lui mi-au atins obrajii...
Lia: Ah... Ce tupeu pe el! S-o interogheze pe cea mai bună prietenă a mea... Ce-și închipuia că o să afle despre mine?
Dora: Nu-mi dau seama ce... Dar tu ce intenționezi să faci în legătură cu chestia asta?
Lia: Probabil că, deocamdată, nimic.
Dora: Deocamdată?!
Lia: Desigur, deocamdată. Pentru că, dacă el a îndrăznit să te interogheze pe tine, eu îi voi întreba pe prietenii lui cei mai buni despre el, iar spre deosebire de el, am avantajul că aceștia participă la misiune.
Dora: Te referi la...
Lia: Alexandru Ștefan și Nistor Harris, geneticianul și geograful. Ei sunt prietenii lui cei mai buni, de destul de mulți ani. Doar să le câștig puțin încrederea, simpatia și... 13 ani; am destul timp să aflu cât mai multe amănunte picante de la ei doi despre Don Juanul nostru. Și tot spre deosebire de el, chiar am ce afla.
Dora: Chiar vei proceda astfel?
Lia: Bineînțeles. De ce nu?
Dora: Nu știu, Lia. Nu mi se pare corect.
Lia: Ba e foarte corect. El de ce să se intereseze despre mine și eu despre el nu?
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre...
despre prea devreme și
prea târziu
despre păcatele gândului
și mersul pe marginea abisului
împovărat cu toate slăbiciunile lumii
zbătându-se și murind
deasupra unui timp care zboară
amăgiri în decor grizonat
cu ochi care sărută
și mâini care văd rebele sinapse
din adevărul brutal
și-o lună desculță venită prea târziu
un geam opac
arome violete
și-un nicăieri de viață agățat.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!