Poezii

Toate in viata sunt intamplari,
Corabii ce trec peste-ale apelor mari,
Tarziul oprindu-l sa-l lege de dig,
Cand tie ti-e cald si cand mie mi-e frig,

Te-nchid in fiinta, prin tine respir,
Si-n inima plansa tu cresti trandafir,
Si-n apa tacerea apoi ti-o prefaci,
Sa ude speranta pierduta-ntre maci.

Si chiar daca-n mine, prezenta ta doare,
Si toamna isi scutura noptile-n floare,
Orasul se duce prin ape ce curg
Si tu ma saruti printre plopi in amurg,

Tainic deschizi catre noapte iar usa,
Din cerul cu stele sa intre cenusa,
Si eu intuneric la piept te cuprind,
Sarutul sa ploua pe chipul tau bland.

poezie de Ion Vanghele (25 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Esti perla ce-a adus-o marea,
Pe plaja care joac-acum in foc,
Si simti in palme dulce exaltarea,
Cand te sarut si-n dorul meu te-ngrop.

Ma pierd in ochi ca-ntr-un senin de ape,
Si-n glasul tau, ca ingerii in cer,
Si vreau mereu ca sa te simt aproape,
Sa nu mai trec prin vesnicii stingher,

Si iar te chem cu sunete de flaut,
In zorii zilei si in asfintit,
Cu dorul cand ma pierd ca sa te caut,
Si-n jur, orasul curge nesfarsit.

poezie de Ion Vanghele (15 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul singuratatii

Sunt singur in noapte, iubito,
sunt singur ca tine, in noapte;
Iar noaptea-i facuta ca mine,
din soapte.

Iti zaresc chipul bland prin neguri de frig,
Alerg catre tine iubito, te strig,
tu dispari, te topesti, cand in brate te strang;
Tu dispari iar eu plang.

Petale albastre de crin curg din nori
si trestii uscate suiera-n vant;
Iar soarele-i luna in zori
Si-n vie graurii cant.

Paduri de faget, lumina primesc
si lacuri se unduie-n noapte
si strazile-s goi si orele trec
si noaptea-i facuta din soapte.

Un cuplu se plimba usor brat-la-brat,
Umbrela cea neagra le-ascunde sarutul;
Prinsi in al amorului laţ, nici pentru ei nu au sens,
viitorul, prezentul, trecutul.

Vom fi impreuna iubito mereu,
pe veci ne va prinde iubirea;
Ea este, a fost si va fi in noi,
ea ne este menirea.

Privesc in oglinda ferestrei si tac,
nu stiu cine sunt!
Da-mi umerii tai, iubito,
pe ei vreau sa plang!

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Franturi de ape

mai ploua din cand
in cand
iar stropii ploii
coboara
cadentand secundele
inseland timpul,
vulgari
pacatosi
plini de noi

cand ploua
lumea se sparge
in bucati
diforme
cautandu-se
intre ele

cand ploua
stelele nu mai palpaie
felinarele cerului

pic pic
tradeaza inima
nu mai bate
pentru tine
e una cu ploaia

ce perdea ti-au
asternut ochii
nici macar
pe tine
nu te mai vezi

cand ploua
totul se scurge
chiar si pacatul

clipeste
printre picurii
genelor tale
n-au trecut
inca
atatea brazde
pe obrajii tai
cat sa te acopere

traieste
chiar si viata
ta
s-a scurs un
pic
pic pic
se va intoarce...

poezie de Elena Enache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis

O umbra de ceata captiva
Intr-o oglinda de vant
Cu moartea in suflet alege
Din mii de stele un mormant.

Un vis printre nori ratacit
O minte pentru ultima oara
Ca va imbratisa un infinit
Ce o s-o invie si ca n-o sa doara.

O zi de cenusa topita o rapeste
O poarta prin noaptea de foc
In care glasul putred se taraste
Spre viata lipsita de rost.

In ultimul ceas, cand moartea prin viata se aprinde
Nefericirea-i stapana si-n brate te frange
Cand din ranile a tot ce din greseala se pierde
Creste o floare uscata hranita cu sange.

poezie de Alexandra Tatiana Ciobanu (aprilie 2008)
Adăugat de Alexandra Tatiana Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de-a invinge

Sa stii sa taci cand ai dreptate
Si-apoi sa razi cand inima te doare,
Sa-ti fie mersul plin de demnitate,
Si sufletul sa poti sa-l lasi sa zboare.

Sa poti zambi cand toata lumea plange
Chiar cand speranta, cea din urma... moare,
Cand tot ce ai si esti, incet, incet se frange
Sa poti sa te ridici si sa privesti spre Soare.

Cand prietenii, cu toti, pe rand, te-au parasit
Si intristarea te apasa zilnic, greu
Cand esti uitat si singur... necajit
Sa poti pastra Credinta vie-n Dumnezeu.

E-o alta sfanta, "arta de-a invinge"
Puterea fara margini ce-ai primit in dar,
Prin Cruce, Dragoste... prin Sange,
Prin Inviere, Viata si prin... Har!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Atunci cand esti departe
Si ratacesti prin lume,
Eu iti mai scriu o carte
Si ma visez cu tine.

Atunci cand ai tristeti
Si lacrima iti curge,
Iubirea mea chiar maine,
La tine va ajunge.

Atunci cand ai fericiri
Si viata ti-e frumoasa,
La poarta cu o floare,
Te-astept sa vii acasa.

poezie de Amelia Florentina Glava din Ochii tăi (2016)
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci...

Atunci cand esti departe
Si ratacesti prin lume
Eu iti mai scriu o carte
Si ma visez cu tine.

Atunci cand ai tristeti
Si lacrima iti curge
Iubirea mea chiar maine,
La tine va ajunge.

Atunci cand ai fericiri
Si viata ti-e frumoasa,
La poarta cu o floare
Te-astept sa vii acasa.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Zdrobit de-al nimbului curat,
Trecut prin viata cu pacat,
In clipa resemnarii-n tine,
Vei stii ce-nseamna sa faci bine.

Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca tot ce-a fost in infinit,
Va trece peste noi far'nepasare
Lasandu-si haina rece, arzatoare.

Dar tu... clipa a resemnari...
Chiar nu-ntelegi culmea dureri?
Nu lasi in om, leac de scapare,
Si vrei sa-l duci spre disperare!

Sa-i curmi a vietii-nflacarare,
Sa-l lasi pribeag ca si urmare,
Sa-i dai batai de bici cu foc,
Sa-l lasi pustiu, far'de noroc.

Si chiar de toate astea vina,
Izbindu-l de pamant cu stima,
Naltandu-l spre inaltul cer,
Tot om va fi, un om de fier.

Chiar in sfarsit de vei pali,
In biata sa fiinta... vei domolii,
Un suflet plin doar de durere,
Ducadu-l sus de sumbra-i decadere.

Si tot ce va ramane-n viata,
Patruns cu Duh si cu speranta,
Va-ntreprinde un Paradis,
Cu foc de aur de nestins,

Cu flacari ce nu vor lovi,
Decat in cei ce vor lipsi,
Si-n tot ce este nepasare,
In toti si-n toate, cu ardoare.

Si in final, tot ce a fost,
O viata simpla, dar cu rost,
Trecuta toata intr-o clipa,
Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca iadu-i cel ce ne despica...

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar am crezut

Chiar am crezut ca-n stele pot zbura,
Ca pot atinge luna si pot pasi pe ea,
Ca pot dormi pe norii dusi de vant,
Ca pot alerga cu vantul pe pamant.

Am crezut in flori si-n boabele de roua,
In zambetul senin si-n picurii de ploaie,
In racoarea noptii, cand afara ploua,
Am crezut in tine si-n iubirea vie.

Chiar am crezut in lumea creata doar de mine,
In lumea de vis, eu te-am chemat pe tine,
Credeam ca ma iubesti si ca vei ramane,
Am crezut ca vrei sa fii doar pentru mine.

Ti-am crezut iubirea si linistea promisa,
Chiar credeam ca sunt a inimii aleasa,
Ca dragostea invinge si va triumfa.
Am crezut, voi crede, nicicum nu voi ceda.

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranta in iubire

Speranta e tot ce a ramas
Dintr-o dragoste pierduta
Atunci cand a uitat de tine
Persoana mult iubita.

Ramai cu sufletu pustiu
Si inima ti-e franta
Continuand sa crezi mereu
Ca dragostea e sfanta.

Cand e furtuna-n viata ta
Si nori negri vezi mereu
Sa-ti amintesti ca dupa ploaie
Mereu apare-un curcubeu.

poezie de Marius Vintilă
Adăugat de Marius Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de "tati"

Mi-e dor de chemarea-ti duioasa
De glasu-ti de tata placut,
Mi-e dor sa ma strigi sear' acasa
Mi-e dor de tot timpul trecut.

Mi-e dor de-al tau sfat parintesc
De-nteleptele tale cuvinte,
Mi-e dor sa imi spui sa m-opresc
Dar si sa imi spui "Inainte!"

Mi-e dor sa imi spui c-am gresit
Dar si ca greseala-i... normala
Mi-e dor de curajul oferit
Mi-e dor sa ma duci iar la scoala.

Mi-e dor sa imi spui "ai dreptate"
Dar totusi copile... invata
(Caci nimeni nu stie chiar toate)
Sa lasi de la tine in viata!

Mi-e dor cand veneai seara, din tura
Si-n noapte faceam..."Adunare"
Mi-e dor sa citesti din scriptura
Si-apoi sa cantam o cantare.

Cu mine sa te rogi, mi-e dor
Mana-n mana pe genunchi, amandoi
Sa simt binecuvantarea.... Izvor,
Ce curge din ceruri suvoi.

Mi-e dor cand radeam impreuna
Mi-e dor si de lacrima ta
Mi-e dor de ziua... cea buna
Mi-e dor si de ziua mai grea.

Mi-e dor si de vorbe ades' nerostite
De priviri ce-nghetau totul in mine
Mi-e dor de povesti povestite
Mi-e dor, mi-asa dor "tati" de tine.

poezie de Marius Alexandru din Scaldati in Susurul Bland al Harului (20 iunie 2015)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catre mama

Suflet bland din care m-am nascut,
Apa curata ce mi-ai dat, eu am baut,
Iar gandul tau mereu spre mine indreptat,
M-a ocrotit, m-ai protejat.

Catre mama indrept fiecare rand.
Cand va citi, sa-i vad chipul luminand.
Scumpa mea fiinta, din care m-am nascut copil,
Esti totul pentru mine, iti ingenunchiez umil.

La bine si la rau, cu mine ca un juramant;
Plansetele mele, in bratele tale obosind
Si fiecare suras al meu, in inima ta traind,
Intrept catre mama fiecare cuvant.

Curate sa iti fie clipele din viata,
Caci le meriti din plin.
Sa nu uiti nicioadata a mea recunostinta,
Pentru ca din tine sunt darul divin.

Iti voi multumi de-a pururi
Pentru tot ce imi daruiesti!
Dragostea mamei mereu voi sti
Ca va dainui si sus in Ceruri...

poezie de Anca Todor
Adăugat de Anca Todor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Pe ce Te-am cunoscut? Nu Te-am vazut
Si nu Te-am auzit; dar am stiut
Ca Tu erai Acela… N-am simtit
Nici falfairea hainei; neclintit
Era in casa totul si inecat
In bezna, cand deodata s-a miscat
Ceva, dar n-am stiut: in mine fu
Miscare, sau in juru-mi. Stiu ca Tu
Ai fost Acela. Nu, n-ai stralucit
In slava mare, nici nu Te-ai ivit
Sa-mi dai sa-ti pipai urmele de cuiu.
Dar Te-am simtit si n-as putea sa spuiu,
Cum ai venit si iarasi, cum Te-ai dus.
Simteam ca o putere de nespus
Ma-nvaluie, rapindu-mi suflul tot
Al vietii in varteju-i. Cum nu pot
Sa scriu, pe ce Te-am cunoscut? Orbit,
Tot sufletul imi tace ca un schit…
Pe ce cunosti ca-i zi, chiar de nu vezi,
Si stii ca-i noapte, chiar daca veghezi?
Putea-voi sa gasesc vreun de-al Tau,
Cand gandul, ametit, se pierde-n hau,
Si-n minte-abia de pot sa-l mai cuprind?
Ce punte pana la Tine voi sa-ntind,
Pe care Tu sa vii, senin in jos?
Eu te-am simtit asa de luminos
Ca n-am putut sa vad. O vreme-am stat
Cu ochii-nchisi ca moarta. Nemiscat
Ai stat si Tu in mine, undeva,
Si eu in Tine. Dragostea era
Aceasta neclintire? Nu mai stiu…
Dar mi se pare lumea un pustiu
Si ziua, intuneric nesfarsit,
De cand in noapte, Doamne, Te-am simtit,
Atat de-aproape. Dragostea era?
Stateam pierduta-n Tine, undeva,
Invaluita cald in Dumnezeu …
Si Tu erai in mine, Doamne-al meu!

poezie de Zorica Zlatcu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bradul...

Pentru prima si prima oara,
Cand am simtit gustul rece de fier
intre radacini, era tare ger.
Tin minte ca se facuse seara.

Noi eram inca mici si boldei,
Abia ajungeam la genunchii bunului,
Si ne-au smuls din matca pamantului,
Cand ne-au luat de langa ai mei.

Apoi am crezut ca am murit,
Ne-am trezit mai dinspre amurg,
Mirosea a strugure-n parg,
Eram asezati tustrei lang-un dud vestejit.

Am crescut ceva vreme la geamul bunicii,
Pana ce, pe frate-miu l-au luat batui-ar aleanul,
L-au impodobit frumos, sarmanul,
La Nunta sa-l bata voinicii.

Dupa ceva timp apoi, pe soru-mea,
Au luat-o in casa, de Sarbatori,
Nu stiau copiii deh, ca la flori,
Frunza le pica de n-au apa din nori.

Iar Eu, pentru ultima si ultima oara,
Cand am simtit gustul rece de fier,
A fost cand un tamplar numit Soarta,
M-a luat si m-a facut Poarta.

Acum dau umbra drumetilor insetati,
Si-i apar de ploaie cand ploua,
Si-n noptile calde cu luna noua,
Ascund saruturi june de-amorezati.

Pe sub mine trec si cei
Ce se duc sa se-astearna,
Si tot mie, Colinde imi canta din drum,
Colindatorii in iarna.

Pe sub mine trec petrecand nuntasii,
Plecati cu-n sarman nepot de-al meu, dupa mireasa,
Si tot pe sub mine aduc pruncul in Casa,
Nepotii, bunicii, finii si Nasii.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferenta...

Cum sa privesc in ochii tai, pradati de un fior ce trece?
Si cum s-ascult tacerea lor cand ma privesc atat de rece...
Cat sa pasesc in urma ta, cand tu mereu te-ndepartezi?
Si oare cum sa cred in noi, cand tu nu crezi...

Dar cum sa plang la pieptul tau cand sunt doar singura si trista
Si tu ai vrea sa sper, mereu ce nu exista
Cum sa pastrez in sinea mea atatea rani ce urme lasa
Cand tu te-afunzi in viata grea si nici nu-ti pasa...

Cat sa astept sa ma iubesti si sa tot iert greseli ce vin
Cand tu mereu te ratacesti lasandu-mi dulce chin
Si cum sa-nvat sa mai zambesc cand au ramas la tine toate
Tu ai plecat pe drumul tau... si le-ai facut uitate

Dar astazi toate sunt trecute si focul meu domol s-a stins
Cum am putut cu-atatea lacrimi sa-l tin aprins?
Si tu oftezi in sinea ta caci nu mai sunt sa te ador
Decat sa ma-njosesc din nou... mai bine mor...
De ce ma lasi in visul greu? m-ai intrebat candva in soapte
Caci nu mai esti in drumul meu cand eu merg mai departe!

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Cuvintele frumoase sunt frunze care cad,
O ploaie de matase, ce ne mangaie seara,
Cand peste strada goala, infiorat, vioara
Ne scalda cu iubirea dorintelor ce ard,

Nu-mi multumi, doar cerul in noapte iti saruta
Adancii ochi de patimi si pielea ta de jad,
Si gura ta de floare, inca nedesfacuta,
Si pleoapa ce tresare, pe perina ta, cald.

Vartej de intuneric din galaxia oarba
Ma zamisleste iata dintr-o tacuta stea,
Ca cerul sa ma cheme si dorul sa ma soarba,
In ploaia care cade pe frumusetea ta.

Ne asteptam de-un secol, si ne sfarama veacul,
Ne-amesteca tacerea in umedul nisip,
Singuratatea trage in inime cu arcul,
Pe strada unde inca nu s-a-ntamplat nimic.

poezie de Ion Vanghele (3 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada vantului nebun

De unde ai venit si incotro te-ndrepti
Cu pasii tai prea repezi in inimi de poeti?...

Vin din al lumii Rasarit si ma afund in zare
Asemeni lui Hyperion ce s-a nascut din mare.
Ma-ndrept spre cele patru zari, din ele ma intorc
Astfel cum mie mi-este scris de al meu proroc.
Colind oriunde eu as vrea, mai lin sau mai vioi,
Ma pot opri putin pe loc si pot vorbi cu voi.
Voi santeti simpli muritori cu limitat noroc,
Eu intru mine ma cufund si viata mea o joc.
Caci a mea viata nu exista, e-un termen ce nu-l stiu
Nu pot prin moarte sa ma-nalt si nici nu pot sa-nviu.
Caci tot mergand nu obosesc, iar daca m-as opri,
Nu pot sa mor, si daca mor eu tot as bantui.
In lumea voastra-n care sant actual calator
Nu ma simtiti cum va simt eu: va simt nemuritor.
In vesnicia mea de sus va simt mereu dorinta,
Si-n ciuda zambetelor moi va patrund suferinta.
Patrund in roua cea din iarba si-n cea care v-apasa,
Patrund in gandul cel hoinar si-n linistea de-acasa.
Va sant icoana atunci cand santeti indragostiti
Si mergeti, valul marii vesnic, boarea sa ii simtiti.
Va trec prin vine cum prin voi va trece-al vostru sange,
Si sant in aerul ce-n toti va inunda si fuge.
Petrec cu voi orice minut ce bucurosi petreceti
Si va conduc cu flori si cant pe-ultimul drum ce treceti.
Sant melodia in care radeti si suspinati,
Si ma aflu in voi ce suflul mi-l marcati.
Si rad si cant si strig si joc, nimeni nu ma-ntelege
Voi santeti toti un simplu tot, eu pana-n cer sant rege.

Adii atunci cand adiati, ma-nfurii cand tipati,
Si bat cumplit, nebun eu bat, ma curm intre Carpati.
Sant eu in atmosfera ce-i si tot eu imi sant lege,
Sant puf de papadie-s vantul ce nu il poti culege.
Mi-e drumul liber si senin, de vreau sa galopez
Din si-n ruinele grecesti eu ma inapoiez.
Iubesc si eu, de vreti sa stiti, mult mai intens ca voi,
Iubesc, iubesc ca un nebun, nu mi-i inima sloi.
Si ma strapung pe mine-atunci cand ceva am gresit,
Si bat mai tare si mai aprig, in mine-s coplesit.
De-ar fi si eu sa fiu ca voi, simplu om intre oameni,
Cine ar bate vant prin voi cu patima-ntre patemi.
Eu sant cel care sufla frunzele ruginii,
Sant eu cel ce strabat parcurile pustii.
Sant eu cel care plec pentru a ma intoarce
Ma confund cu durerea care in mine zace.
Ma doare adierea-mi si singur ma sufoc
In nerozia lumii, in cercul ei de foc.
Colind, colind pamantul de mii si mii de ori,
Si urasc, urasc moartea cu negrele ei ciori.
M-adancesc uneori intr-un al marii val
La ruga-i imploranda si-n malul sau din mal.
Ma-nfirip printre stele, cu luna pot vorbi,
Patrund in toate cele unde puteti privi.
Sant in privirea voastra, nu ma puteti vedea,
Cuprind tot paradisul si necuprinderea.
Cronologic ma-nclin istoriei in veci,
Si rascolesc si visele si mormintele reci.
Ma plec in fata voastra si voua va inchin
Vuietul meu cel vesnic, intregul meu declin.
Citesc ai vostri ochi si crugul cerului,
Ma aflu intre voi, ontologie-onixului.
Sant eu meditativ, paradox e-al meu patos,
Opac sant eu in mine, eu intreg sant un haos.

Mi-i inima redusa-n acelasi suflu cald,
Si-n noptile racoroase in racoare ma scald.
Sant in frunzele toate pe care le culeg
Si mie-mi sant mister, de mine ma dezleg.
Si ma preschimb in ciuta, in paduri zabovesc,
Mi-i sufletul himera in trupu-mi fecioresc.
Sant un lama tibetan, un adept in budism,
Sant lacuna lacustra, cortegiu-n paseism.
Si circumscris fericirii, in tinutul ei viu,
Revelatiei sale eu capul mi-l inclin.
Sant in caverna lumii cu galerii-n pastel,
Eu paznic sever, aspru, m-aseman cu-n cerber.
Nu va mirati deci oameni de existenta mea,
Caci fara mine oare, cine-ar mai adia?!?...

poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare?

In lanurile de grau ratacita
privesc cerul senin ca prin sita.
Cand soarele arde-n fasii
inchid ochii si stii
ca traiesc?

Se-aude tacerea cum merge
prin lanuri si snopii-i culege.
Cu ea vantul de mana se tine,
pasesc catre mine
si-mi spun:

Un lac este viata si-o barca-i legata,
lasa in urma galbenul grau
alearga, nu stii
ca te-asteapta?

Incerc sa le spun ca raman
sub cerul senin am camin.
Sunt a soarelui bob
ma resorb
daca plec.

Tacerea si vantul de mana se tin,
cuvintele lor fara forma raman.
In mine e lacul intins,
amurgul in sange cuprins
imi striga:

E viata ce vine la tine,
desprinde barca si tine
in mana a soarelui sfera,
lumina efemera
de zi.

In lanuri de grau odihnita
inghit seninu-ntr-o clipa.
Cu noaptea calda ma-nvelesc
si-mi pare ca traiesc.
Las barca sa se duca,
zambesc cam in deruta
si-mi spun:
oare iubesc?

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi sa-ti scriu

De-ar fi sa-ti scriu din nou iubite,
as da culoare unui gand,
de-ar fi sa-ti povestesc vreo clipa
te-as scrie doar pe tine-n rand.

ti-as cere doar s-asculti tacerea
si linistea dintre noi doi,
n-as spune ca mi-e dor sau despre mine
as vrea sa-ti amintesti de noi.

sa-ntorci o foaie, poate doua
din timpul, vezi? e alb si stins
sa cauti prin rugini ramase
fiorul ce-a ramas aprins.

si sa mai rasfoiesti brosuri uitate
mai stii? ascunse-n neguri adormiti
am scris acolo despre timpul
cand nu voi fi, sa nu ma uiti.

te-oi scrie poate si pe maine
sau pe o zi oricare-ar fi
pe rataciri, poate si-n palma,
si-n ochii lunii pamantii.

sa lasi scrisoarea intr-o noapte
intre coperti de ploi tarzii
sa-ti las un semn, un rand de mine
privind spre noi de n-om mai fi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Prin ochiuri de ferestre furis mai trag cate-o privire,
"Deschid si derulez casete arhivate in baza mea de date".
Tot ce-a fost intreg s-a spart in piese decupate si forme neregulate,
Cu migala adun crampeie din filmul oglindit prin ochii mintii.

Un puzzle construiesc sa aflu misterioasa mea poveste
Si intr-un tablou virtual, nemarginit sa o recompun,
Calatorind cu doruri si cu vise prin timpul care masoara,
In ani, zile, clipe si minute viata mea pe acest taram.
Si reflectand lumina o privire scrutatoare sa arunc
Spre viitor, si -n jocul undelor sa-l sfruntez.

Balansez in leaganul timpului de-acum si cel de ieri,
O farama sunt, pe-o orbita eliptica plutesc in universul nesfarsit,
Imagini multe se succed aleator din tot ce-a fost,
Atemporala -mi este existenta intre pamant si cer!.

In zborul necenzurat al gandurilor, intalniri imi dau,
Glasuiesc fara ecou, prin slove potrivite, tainic,
Intr-un amurg portocaliu al toamnei pastelate.
Legaminte din trainice si dragastoase simtaminte ma unesc
De oameni buni, frumosi, de suflete curate
Si prin dansul astrelor se amprenteaza –n vasnicul eter.

Cand ratacita –n noapte bajbai pe drumul presarat cu fire de nisip,
Cand sovai in raspantii continuindu-mi calea, te caut,
Cu mine esti, mana-ntinsa -ti simt si inima-mi atingi,
O torta-n mine se aprinde si a ei lumina ma calauzeste,
Puteri sporite prind in zbor pe cerul fagaduintei
Unde steaua –mi inca straluceste.

Cand norii grei se-aduna si furtuna prevestesc,
Cand ploaia in ropot cade pe caldaramul cenusiu,
Ma-ndrept cu gandul catre tine, tu–mi esti refugiul
Si cu al tau car de putere, imprastii norii si previi furtuna
Si ropotul ploii se transforma in picuri, ce se preling domol
Pe steasina umbrita si incalzesc lumina celor doua scantei.

Zadarnic caut intelesuri si vrajita –n jocul vietii raman,
Ma inclin in fata Lui, a Creatorului, pentru lumina stralucitoare
Ce-mi ghideaza pasii pe cararuia serpuita ce se pierde-n zare.
Si-n palmaresul vietii mele pamantene,
Cununa din flori de camp sa-mi impletesc.

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!