Destin

Te-au legat de cămile,
ca să guşti deşertul,
Vodă Ioane...

Încercau străinii
să te smulgă din
istorie...

Încercau!

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (15 mai 2008)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Oamenii te-au uitat, eroule!" "Din inimi de piatră nu se fac monumente".

N. Petrescu-Redi în Cerneala din lacrima istoriei (2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După testarea bombei atomice, oamenii au schimbat deşertul.

aforism de N. Petrescu-Redi (2011)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâştele de pe Capitoliu au intrat în istorie. Ajutându-i pe romani să nu iasă din ea.

aforism de N. Petrescu-Redi din Nopţi albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi scria Octavian lui Antonio: ''Tibrul e mai mic decât Nilul, dar nu trece prin deşertul Cleopatrei."

aforism de N. Petrescu-Redi (16 iunie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În istorie, cutea de coasă ascute mai întâi sabia.

aforism de N. Petrescu-Redi (decembrie 2016)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decădere

Când stele-mi arătau cărarea
Pândit eram de legiuni
Ce încercau să-mi intre-n gânduri
Tot încercau.

Toţi se temeau când mă vedeau
La gât cu crucea Domnului
Nici un cuvânt nu mai scoteau
Nici un cuvânt.

Sfioşi toţi pomii îmi şopteau
Să nu-i privesc că voi pieri
Voiam să pier să scap de tot
Pe veci să pier.

Fiorii reci mă cuprindeau
Făcându-mă să-mi pierd gândirea
Vedeam doar zâmbete de demoni
Zâmbete seci.

Privind spre luna observăm
Zburând armatele de îngeri
Dar am ales să fiu un demon
Captiv în plângeri.

poezie de Alin Ojog (17 ianuarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau vremuri disperate, când femeile, la fel ca bărbaţii, încercau orice şiretlic ca să-şi asigure o slujbă şi nişte favoruri.

Leila Meacham în Trandafiri
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din mitologie aflăm că Zeus s-a îndrăgostit de Europa; din istorie - că Europa s-a îndrăgostit de Ares.

N. Petrescu-Redi (16 iunie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

'"Pe-aici nu se trece!", strigau ostaşii români la Mărăşeşti. "Pe-aici se trece în istorie", le răspundea ecoul.

N. Petrescu-Redi (iulie 2016)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe deasupra capetelor lor, plutea un balon gigantic umplut cu lucruri care trebuiau spuse şi amândoi încercau să-l ignore privind în jos.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Că are cancer şi-i pe moarte
Degeaba încercau să-i spună -
Fumă, bău mult, ca la carte,
Şi a murit... de moarte bună.

epigramă de Valentin Vişinescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un profesor de istorie - şef la sport

Istorie, de nu mă-nşel, predai
Şi te întreb amabil, fără ton,
În 'nalta funcţie, ce azi o ai,
Unde te-au promovat, la Maraton?

epigramă de Constantin Voinescu (1975)
Adăugat de Constantin Voinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Unirii

HORA UNIRII

Bat orologii, cântă
cea Horă a Unirii
în mândra cetăţuie,

cu sceptru-i, Cuza Vodă
începe să salute
din bronzul de statuie.

În dans se prind
românii,

un nimb al înfrăţirii
rotunda horă pare,

sub foc de artificii,
aur de vine bronzul
în inimi mişcătoare.

Se bucură urmaşii
de a Unirii zi,

zâmbeşte Flechtenmacher,
zâmbeşte-Alecsandri.

Cu inimă lăută,
cu pană de arcuş,
pieptiş ei sprijinit-au
al neamului urcuş.

poezie de N. Petrescu-Redi (24 ianuarie 2020)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis treaz

Nu ştiu cine m-a strigat din noapte
Când mă-ntorceam prin somn
Cu stemele decapitate
Mi-a rostogolit numele
Cu stâncile fulgerate
În volutele ce şi le deschidea ecoul
Şi-a tulburat jocul mâinilor de cleştar
Încolăcite pe gâtul pădurii
Încercau să împletească
Din mătasa lunii
O cunună de valuri
Pentru umerii tăi
Sfâşiaţi de dorinţe.

poezie de Vasile Dobrian (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău, pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca s-aduni chiuind pe tăpşane
o claie de cer şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobote-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri şi funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, ca lumina din urma furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!...

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus şi nisip

atunci când eu încercam să mă împart
în lumină şi apă
ca să pot atinge
evaporarea ta pe pământ
tu voiai să te desparţi
în apus şi nisip
pentru că
valurile încercau să meargă
ca oamenii
pe urmele paşilor tăi

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pricina acelei veselii care s-a făcut remarcată în primele mele scrieri se explică printr-o anumită necesitate sufletească. Mă încercau accese de deprimare, inexplicabile chiar pentur mine însumi, care proveneau probabil din starea mea bolnăvicioasă. Ca să mă distrez, născoceam toate lucrurile comice de care eram în stare.

citat celebru din Gogol
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ultimul nor plouă cu piatră de cruce.

aforism de N. Petrescu-Redi (8 iunie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşind din muzeu

am dat peste un feliator
de fum acvamarin
holul era dezbrăcat
de inhibiţiile adormite prematur
visam că ies în stradă
în tăria nopţii
ieşind pe bulevardul lenin
auzeam câinii cum sfâşiau clipa
nu se opreau din lătrat
urlau tot mai răguşit şi înverşunat
încercau să smulgă luna
din pieptul unei musulman
m-am ridicat din pat
în pijamalele abuzate de sudoare
am trecut prin casa adormită
cu diazepam şi whisky contrafăcut
haina găurită de cuţite
am tras-o din mers peste cap
în stradă era femeia
cu trăsături de nefertiti
îmbrăcată într-o rochie de mireasă
şiroind de lacrimi dulci
ne-am intersectat de trei ori
la rând pe străzile unde câinii urlau
neobişnuiţi cu ploaia acidă
buzele noastre miroseau a gunoi
dar eram eleganţi ca o noapte de noiembrie
balele câinilor se scurgeau
pe trena ei de voal plină
de tifoane mânjite cu sânge şi iod
simţeam că visele nu erau la locul lor
cerul era înfricoşător de înstelat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe uliţa copilăriei - un Pinocchio din lemn de troiţă.

aforism de N. Petrescu-Redi (17 februarie 2015)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!