Chirurgului dr. Tzaicu
Noi, amândoi, avem destul talent,
Dar știi ce-mi spune Muza speriată?
Ca dumneata să-mi fii mereu client,
Iar eu al dumitale, niciodată!
epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Doctorului Argetoianu
Amândoi avem talentul
Să ucidem biata lume.
Eu cu stihuri și cu glume,
Dumneata... cu tratamentul!
epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumneata zici "un om cu tact". Fie. Nu vei răcni niciodată, nu vei sparge niciodată nimic, nu vei îmbrânci pe nimeni. Politețea este metafizica dumitale. Te supraveghezi ca pe un edificiu public. Poliția este vocația dumitale. Ai etaje și apartamente interioare pentru fiecare sentiment sau gând, ai scări și ascensoare care te duc precis de la o gândire la alta. Ești portarul acestei clădiri: controlezi cine intră și cine pleacă, închizi ușile, stingi lumina, faci ordine. Îți crești cu atenție plantele de apartament, le tai ramurile care îndrăznesc să crească neregulat, proptești tulpinile care se îndoaie, retezi coroanele ce se ridică prea înalt. Nu suporți pădurile, te simți bine numai în parcuri. Iar dumneata ești propriul dumitale parc. Aș vrea să știu dacă n-ai întrezărit niciodată umbra morții dincolo de micile certitudini pe care le cultivi...
Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
În creația dumitale există ceva, n-aș putea spune ciudat, dar ceva surprinzător, ceva neobișnut. Se înțelege, lucrurile dumitale sunt frumoase, ba chiar minunate, însă, pe ici pe colo, se găsește în ele ceva straniu, întunecat, după cum dumneata însuți ești întru câtva sumbru și bizar. Iar stilul unui muzician este întotdeauna el însuși.
Joseph Haydn în conversație cu Ludwig van Beethoven
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mult nu mai știu ce se petrece în lume, nici în Rusia, nici aici. Uite, am străbătut Dresda și nu-mi amintesc cum arată Dresda. Știi și dumneata ce mă absoarbe. Întrucât n-am nici o speranță și în ochii dumitale sunt un zero, ți-o spun deschis: pretutindeni nu te văd decât pe dumneata, de rest nu-mi pasă. De ce și cum te iubesc, nu știu.
Dostoievski în Jucătorul (1867)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi scrie doar ca mine...
Nu am să scriu ca dumneata
Maestre Gârbea, niciodată,
Pentru că țin la viața mea
Și-a dumitale, totodată!...
epigramă de Mihail Soare (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știi vorba românească
De la moși-strămoși lăsată,
Că un câine care latră
Nu te mușcă niciodată?
catren de George Topîrceanu din Cânele ovreiului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nigrim lui Cincinat
Suspinând pe la ferestre
Întristate madrigale,
Luna-i veselă, maestre,
Ca... chelia dumitale!
epigramă de George Topîrceanu din Parodii originale
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
EU MUZA VREAU SĂ-MI VĂD...
Eu muza vreau să-mi văd o dată-n zori!
Putea-va, oare, Ceru-a nu dori,
Să-i las deschisă poarta mea de flori
Prin care trece versul zi de zi?
În fața muzei mele vreau să-nchin
Paharu-n care-am pus iubiri de vis
Cu mierea lor dar și cu mult venin
În care Iad a fost și Paradis,
Eu muza vreau să-mi văd cu gând păgân
Și s-o iubesc așa cum n-am iubit,
S-o-nvăț a ști că-i sunt pe veci stăpân
Prin versu-n care-i sunt mereu robit;
Cum muza mea himeră-n veci va fi
Și versul meu va fi topit de timp,
Visând că, totuși, o să fie-o zi
Când voi vedea și muza mea-n Olimp!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriitorului Titus Hotnog, autorul "Vrăbioiului alb"
N-aș vrea să te iau la vale,
Dar un lucru vreau să-mi spui:
Vrăbioiul dumitale
Pentru ce nu scoate pui?!
epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Muze
N-are rost să o mai scald,
Nici să mint nu-i manieră;
Eu prefer muza la cald,
Păstorel la frapieră!
epigramă de George Topîrceanu din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
El, Făt-Frumos, călare pe un cal alb, care merge și învinge răul, în numele meu, al dumitale, al dumitale, al tuturor. Este o credință. Avem nevoie de credință? Da. Avem nevoie de basm? Da.
citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui pseudocritic literar
Eu, pietrele ce-arunci în mine,
Le-adun mereu, să știi, cretine,
Și, cu răbdare și talent,
Din ele-mi fac un monument.
pamflet de George Budoi din Critică și critici (12 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrene improvizate
Ca o cometă fără coadă
Ai apărut pe firmament
Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă, -
Dar n-ai talent.
Ai tot ce-ți trebuie: hârtie,
Cerneală, public indulgent,
Parale și tipografie, -
Dar n-ai talent.
Te-ai instalat în Capitală
Ca să creezi și tu curent.
Vrei să te-afirmi ca cap de școală, -
Dar n-ai talent.
La cafenea când vii alene
Îți iei un aer grav, absent...
Satisfăcut te umfli-n pene, -
Dar n-ai talent.
Iar când te duci să scrii acasă
Un nou articol vehement,
Te strâmbi urât, te-așezi la masă...
Dar n-ai talent.
Avântul tău și idealul
Plasat în țară cu procent
Îți saltă-ntruna capitalul, -
Dar n-ai talent.
Constați de două ori pe lună
Că-ți dă bilanțul excedent.
Negustoria merge strună, -
Dar n-ai talent!
Ești fără scrupul și măsură
Când vrei să scapi de-un concurent.
Îți fierbe sufletul de ură, -
Dar n-ai talent.
Nu ne distruge dintr-o dată,
Catone, fii mai indulgent!
Tu ai o mutră indignată, -
Dar n-ai talent...
(în onoarea ilustrului Tăslăoanu)
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumneata
Tu, liniștea mea
Pierdută cândva
La margini de vis,
Zidită în scris,
În rime zurlii
Pe care le știi,
Frânturi alergând
Cu lacrimi de gând.
Să-ți spun "dumneata"
Ar fi un ceva
Plecat de pe loc
Și fără noroc.
Uitări argintii
Sunt zorii pustii,
Ajunși undeva,
Tu pari "dumneata".
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza rătăcitoare
Ce-i mai de preț și-mi mângâie simțirea,
E muza mea mereu rătăcitoare
Purtând un nume de albastră floare
Ce-o caut prin grădini doar cu privirea.
Ea mi-a adus idei încântătoare
Și mi-a cerut s- așez în vers iubirea,
Să răsădesc în inimi fericirea
Și să mai scriu cât voi trăi sub Soare...
Am s-o invoc și va veni la mine,
Ce-mi va spune, voi scrie pe hârtie;
Nesomnul meu va naște poezie.
Am s- o invoc și dincolo de moarte,
Altminteri mi se rupe pana-n mână
Că nu doresc ca muză altă zână!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei dudui
Trec zâmbete pe la ferestre...
Eu stau aici de-o zi întreagă
Și toți îmi spun mereu "maestre"
Și nimenea nu-mi spune "dragă"!...
epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început și viciul de care te plângi nu a fost decât un mic gând, dar l-ai întreținut, l-ai alimentat, l-ai "rostogolit" și acum te simți strivit de el. Ei bine, eu mă minunez de forța dumitale, dumneata ți-ai construit acest viciu, ești tatăl lui, este fiul dumitale și este atât de zdravăn că nu mai reușești să-l pui la pământ.
citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul și Muza
E supărat poet' Ilie,
Că Muza lui, un pic zurlie,
Deodată și cu nonșalanță,
Și-a luat o lună de vacanță,
Și a uitat ca să mai vie...
E de-nțeles, chiar dumnezeie,
Și Muza este... tot femeie.
pamflet de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (18 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata care nu e...
Nu-mi spune că râzi
Dacă nu știi să plângi
Nu-mi spune că iubesti
Dacă nu știi să urăști
Nu-mi spune că pleci
Dacă nu știi să revii
Nu-mi spune că ți-e dor
Dacă nu știi să uiți
Nu-mi spune că trăiești
Dacă nu știi să mori
Nu-mi spune că înțelegi
Dacă nu știi...
Nu-mi spune că simți
Dacă...
Nu-mi spune că exiști
....
poezie de Eugen Lovin (6 iulie 2008)
Adăugat de Eugen Lovin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asupra dumitale nu mi se ridică mâna
Asupra dumitale nu mi se ridică mâna.
Și abia de îndrăznesc a spune-presupune
cu ce străfulgerare de păcate aș cuteza
să luminez amurgul zilei care apune.
Însă din zi în zi pe mine tot mai mult
pe mine eu mă acuz, dar presimțind ce va urma,
îmi iau iubirea, pentru că-n altă țară dumneata
îmi vei întoarce spatele, ca unui necunoscut.
poezie de Iosif Aleksandrovici Brodsk (24 mai 1962)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!