Doar fulgerul

În taină te-nchini
Cuvântului care te rosteşte
Când strigătul tău – grăunte
Purtat de vântoasele pustiului –
Caută drumul apei
Prin adâncul rănilor maturizate
Prin geometria ecoului
Care nu se mai întoarce la gura rostitoare.

Pe ţărmul cu farurile devorate de carii
Doar fulgerul mai poate călăuzi.

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul

Un strigăt dezlănţuie vântul
Ca fulgerul, nori de furtună,
Iar dorul îmi bântuie gândul
Săruturi să prind în cunună.

E strigătul, cânt de chemare
Când pieptul tresaltă de dor,
Priviri îmi aştern înspre zare
Ca şoimul prin tainicul zbor.

E strigătul, vuiet prin noapte
Pe culme de munţi, trecător,
În zori, se revarsă în şoapte
Spre altarul nestinsului dor.

E strigătul, tunet prin ceruri
Ce-alungă furtuna din nori,
Hai, vino iubito, prin neguri
S-aprinzi curcubee pe flori!

poezie de Nicuţă Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă caută, prin amintiri, trecutul

Incătuşate-n vremea destrămată,
Inchipuiri, prin care tu nu vezi,
Imi mai îndeamnă gândul, câteodată,
Sa pun un braţ pe care să te-aşezi.

Din ochi tăi, sclipiri să mă adie
Ca un ecou, din magicul zefir...
Mirific zbor, cu fulgi de păpădie.
Din părul tău, o toamnă, să respir.

Să desenez, pe gura ta, sărutul,
C-o altă-nchipuire să te-alint,
Prin nostalgii să caut începutul,
Cu clipele frumoase să mă mint.

Doar sufletul mai are azi, scânteia,
Unui copil, prea greu de părăsit.
Prin ochii lui mai adorăm femeia
Şi gândul ne mai poartă spre iubit.

Mă caută, prin amintiri, trecutul,
Ca un răsfăţ... în temere cuprins.
Un alt trecut îşi caută debutul
In părul meu, de-atâtea stele nins.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ingenuu -I-

Întotdeauna când vreau să vorbesc despre tine
se stârneşte aşa, din senin,
o furtună, o vijelie
spulberându-mi cuvintele
pentru că nu pot vorbi despre tine altfel
pentru că trupul tău de trestie unduitoare
e doar un trup
pe care nisipul curgând
lasă incurabile urme
pentru că în privirea ta
văd doar grija grijilor
de-a nu te putea îngriji.

Întotdeauna, TU
eşti deasupra cuvintelor,
undeva sus
în misterioase ceruri
şi-n abia perceptibila taină
- Dragoste –

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul cu ochii închişi pe aerul aripii lipsă

de boala scrisului
se îmbolnăvesc cei mai sensibili
şi cei mai aroganţi
care este unul şi acelaşi lucru
privit prin ochiul celui ce vede tot
şi înţelege tot

de boala scrisului
se îmbolnăvesc cei ce cred
dar care nu o spun
şi cei ce se opun, chiar dacă şi ei
acceptă curgerea cuvântului precum
lacrima şi picătura de sânge

de boala scrisului nu te poţi vindeca
prin beţia cuvintelor celorlalţi
ca să uiţi cine eşti
de unde vii şi unde trebuie să mergi
şi nici nu te poţi lega de cuvânt
ca de-un pietroi
apoi să te arunci în amontele inimii

de boala scrisului nu te poţi vindeca
prin ecoul cuvântului
şi nici prin tăcere, ţinând pasărea
închisă în colivie
doar zborul cu ochii închişi
pe aerul aripii lipsă
când aerul e sufletul tău, călătorind
între lumile cuvântului

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vivat libertatea cuvântului (sonet)

VIVAT LIBERTATEA CUVÂNTULUI
(sonet virtuţii cuvântului)

Cuvântul dă sufletului vigoare
Şi bucurie, spre a fi auzit
În adevărul ca pomul înflorit,
Când e întâmpinat la sărbătoare.

Doar în libertate este fericit
Spiritul dreptăţii revoltătoare,
Ce aniversează eliberare
Din temniţă-n care nu a amuţit.

Îşi duce ecouri în gânduri treze,
Prin vremuri de restrişte şi durere,
La soarta omenirii să vegheze.

În militanţi îşi caută repere,
Ce-n noaptea minţii pot să lumineze
Şi împreună să spargă tăcere.

3 mai, 2021 - Ziua Mondială a Libertăţii Presei

Maria FILIPOIU

sonet de Maria Filipoiu din Sonete (3 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sportul e pasiunea democratică prin excelenţă: totul se poate întoarce în orice moment.

citat din Pascal Bruckner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descătuşarea

străpung liniştea sângelui şi curge cu întuneric
trece prin haos
nu se întoarce nimic înapoi
întră pe porţile iadului

nu mai stăpânesc dâra luminii
totul se strânge-n valuri
apele nu mă găsesc şi caută focul
mă dor încheieturile anchilozate-ntre oase
prin care aerul fluieră descătuşarea

miroase a cenuşă risipită-n vânt
încep să bată clopotele-n dungă
ca la o moarte ruptă din cer
şi lăsată-n drumul altei lumi

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

Câteodată întunericul
E în afara mea,
Fulgerul nu se mai dezdoaie.
Se văd prin el, ca printr-o ţeavă
De telescop.

Vreo stâncă poate pe undeva
Nu vrea să se mistuie,
Vreo scorbură opune rezistenţă
Cariului deznădăjduit.

N-a mai căzut de mult
Nici o stea:
Circulă greu materia pe cer.
Cuiva i s-a întâmplat o nenorocire
Şi nu vrea să plângă:
Se îngreunează circulaţia apei
În natură.

Şi eu prind această stare
Direct în suflet,
Ca oglinda apei norul de sus
Bolovan în ochi.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un războinic doarme pe deal...

Un războinic doarme pe deal
îngropat cu cal cu tot.

Sub cerul pal,
sub stelele coapte,
năvălitorii se vor opri o noapte
şi-şi vor opri ura.
Animalele lor au să pască prin iarba pân′ la bot.

Pe urmă streinii au să-şi urmeze, mări!
drumul,
genunea sau aventura.

Câinii pustiului amuşină fumul.

Câinii pustiului sau ai pierzării.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

În părul tău de frunze am prins un trandafir
să ţină loc de suflu când nu mă regăseşti,
chiar de mă cauţi seara în pagini de poveşti,
sorbind dintr-o privire ca dintr-un vechi potir.

Nu mai privi în sus, căci gâtul tău mă doare,
şi-mi vor fi aripile adânc înfipte-n noi
ca un răsad de aur sau ca un greu altoi
cu vocea-mi ce prin tine păleşte muritoare.

Finalul poate azi sau poate mâine-şi cere
dreptul suprem asupra tuturor, de viaţă,
dar n-am să te mai văd, pe cer senin, la faţă,
ci noaptea-mi va pătrunde în joc de emisfere.

O flacără se-apleacă de-atâta vânt şi ploi
ce ne îngroapă, seara, în litere prin aer;
pustiului i-am pus pe umeri un giuvaer
să nu ne plece trupul prin oase şi noroi.

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp al panzei de paianjen

îmi plac serile acelea în care
uşile se deschid singure dinspre înafara înspre-năuntru
ca şi cum drumul s-ar întoarce amintindu-şi de noi

îmi plac asfinţiturile uitate de toamnă
atât de simplu tu vorbeşti despre cerul căzut dintre stele
cu ferestrele strânse prin case oamenii pictează-n culori şterse
undeva praful s-a ridicat deja ca-n urma paşilor mei

n-ai fi crezut că se mai poate începe un anotimp cu sandale pe umăr
toate trec doar prin ape şi-apoi luminile caută un loc nepătruns
şi-ţi spuneam astă seară am zâmbit
cât poţi privi un drum înainte să-l ţeşi?

poezie de Bianca Goean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi învia, prin Cruce, pe pământ!

Poate sunt doar o stea care cuvântă,
Sub chip de om vremelnic pe pământ,
Poate-s ecou dintr-o iubire sfântă
Ce n-a putut a se-ntrupa-ntr-un sfânt.

Poate c-a vrut, în taină, Creatorul
Să-şi modeleze dragostea-ntr-un chip,
Care să-i poarte doar spre El tot dorul,
Când o clepsidră-l curge din nisip.

Nu ştiu ce sunt, când dragostea mi-e chinul
Dar nu pentru o Evă de la Cer,
Ci pentru Crucea-n care mi-e destinul
Şi de pe care la-nviere sper,

E sigur însă că-ntr-o zi anume,
Eu, lutul dintr-o stea care mai sunt,
Chiar dispărut, cum e firesc, din lume
Voi învia, prin Cruce, pe pământ!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă prin ploaie

Mersul tău prin ploaie
Rai sau iad văpaie?
Mersu-ţi ca prin vis
Iad sau paradis?

Mersul tău pe drum
Flacără sau scrum?
Drumul tău prin mine
Pleacă sau mai vine?

Pasul tău prin sânge
Râde sau se plânge?
Ochiul meu privindu-l
Sufletu-i sau gândul?

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci poeme pentru ieşirea din apă (În memoria poetului Ion Stratan)

I

De multă vreme
Urmai un drum sângerând
Sângele drumului devorând
Sângele trupului întru zidire.
Prin rigole de plastic
Păpădia nu mai înfloreşte
Ora se-ntunecă vântul moare
Printre molizii uscaţi

II

Duşi sunt viii
La marele iarmaroc al iluziei
Cei lăsaţi pe la vetrele lor
Îşi aprind ultimele lumânări
În timp ce tăcerea prinde rădăcini
Printre mestecenii loviţi de trăsnet
Prin fagurii risipiţi în diaspora morţii.

III

În urma cuvântului
fitilul lumânării
face strip tease
Acvila
pândeşte privighetoarea
ascunsă-n nisip.
Timp înşurubat
în proteze translucide
ce fentă absurdă!

IV

Ay, bade,
cum în întunericul odăii
te sprijinişi de răcoarea metalului
de lucirea catranului
ca de capătul drumului.
În urma ta – pe cărări întomnate –
cuvintele târăsc şerpi fosforescenţi
şi cum trec
urma ţi-o şterg.

Ay, bade,
cum or veni paparazzi
la vreme de seară
să-ţi caute prin icoane
prin textele celeste
cum vor căuta ei să rezolve
ecuaţia morţii
pe care doar tu o ştiai.
În temniţa luminată
de-un soare nătâng
nu pe tine te plâng
ci pe necunoscutul
din nespusele jocuri.

V

Atâta puţinătate
în cuprinderea noastră
şi atâta risipire printre ierburi amare
şi cine o să spună
cât o să ţină
jocul din spatele oglinzilor
când clipa se prelinge absentă
pe lângă statuile cârpei.
O, cum îţi zdrobeşte taciturna stare
Numele tău, Stratane!

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai urci din când în când...

Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc şi verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.

Şi-mi sorb din tine focul şi vâltoarea
şi-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira şi glasuie chemarea!

Prin tine versuiesc fantasmul vieţii,
şi-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineţii

din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceţii
Şi-mi rătăceşti prin cer cu-al tău contur!

poezie de Aurel Petre (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poate îţi mai aminteşti
acea mângâiere fugară în amiaza
acelei ploi cu meteoriţi de iubire.
Poate nu îţi mai aminteşti
ora exactă când eu ţi-am purtat
cămaşa albastră
care avea iz de noi,
de clipe arzânde.
Poate tu nu,
doar gândul tău înfăşurat
de căldura atingerii mele
într-un cotlon al inimii
care arde la fiecare
aducere aminte.

Poate tu nu
dar eu
te aduc aminte
la fiecare oră exactă...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde păsări mă îngână

de ce să te întorci pe drumuri care
bătătoreau pădurile de brazi
atunci când doar în tine poţi să cazi
şi gâtul sângerând nu te mai doare

acelaşi legământ îl faci şi azi
cu frunza veştejită care moare
îţi pui mereu aceeaşi întrebare
cu pas împrumutat de la nomazi

se-aude-n depărtare un ecou
reverberând copaci în asfinţire
şi poate că pe drumul tău cel nou

te-ntrebi ce poate fi atât de rău
iubirea care nu mai e iubire
ori drumul nostru neted spre cavou

sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIN TIMP NOI TRECEM FĂRĂ A NE MAI ÎNTOARCE
Prin timp noi trecem fără a ne mai întoarce,
Şi găsim în drumul nostru mulţime de soroace
Ce ne provoacă griji şi grele lamentaţii,
În timp ce vremea nemişcată veşnic tace.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte depresia asta galactică

nu mai lăsa poeţii prin stele
nu vezi că e plin de găuri negre
pasul şi dezastrul
ceasul şi apocalipsa
miliarde de vreascuri
din vise care au uitat primăvara
nici măcar un amnar
cât să mai speri că se vor întoarce
nu vezi că au rătăcit şi ultima luminiţă
călăresc orbecăind prin întunericul din ei
se cred muritori
caută fericirea prin oase
ca şi cum nu le-ar mai ajunge durerea
să-şi boteze visele

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri pe cer

Trimite-mi cerul tău! Al meu e gol
Când nu mai văd lucirea unei stele;
Doar stau la umbra gândurilor mele
Ce dau întruna cerului ocol

Şi caută, tot caută prin hău
O ştire despre urma ta pierdută
Pe-o cale ce-i acum necunoscută,
Sperând să întâlnească gândul tău.

Nu au nici teamă, ele, nici control:
Mai vin, mai pleacă-n cerul fără stele,
Atunci când vor, căci poartă-un dor şi ele
De cerul tău. Al meu, acum, e gol.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!