Colinda Miorita

Intorcu-se-ntorc,

Iai Domnului Doamne,
Trei cioporti de oi,
Si trei pacurari.
Doi sunt veri primari
Unu-i streinel.
Cei doi veri primari,
Ei se vorovira,
Pe cel streinel,
Ca sa il omoara,
Joi de catre seara.
Iar se vorovira,
Unde sa-l ingroape?
Strunga oilor,
Glasul mieilor
Toporelul lui,
Unde sa il puna?
In mana cea dreapta
Fluierita lui,
Unde sa o puna?
In mana cea stanga
Cand ploai-o ploua,
Toporu-o taia,
Cand neaua o ninge,
Fluierit-a o zice,
Oile s-or strange,
La mormant si-or plange
Cu lacrimi de sange.
-Si te veseleste
Acest streinel
Noi s-o inchinam
D-albai sanatate.

folclor românesc
Adăugat de vanghelis007
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ţi s-a întâmplat să ai nevoie de sprijin
şi sa te sprijini cu mana dreapta
pe mana ta stanga?
în momentul acela, cuprinsa de importanta,
mana ta stanga devine o persoana,
ca un om ezita, trage concluzii
despre mâna dreapta.
îşi pune întrebari rapide
la care raspunde singura, gresit.
adopta un punct eronat de vedere,
apeleaza la idei preconcepute.
îşi zice, daca mana asta dreapta
are vreun interes ascuns
şi nici nu a cerut sa o ajut,
numai s-a intins ca o mana
fara discernamant.
pot si eu sa ma intind
dar n-o fac.
astept o cerere politicoasa
sau macar un help
scris in podul palmei mainii acesteia obraznice.
ma intorc totusi la mine,
dezechilibrat pentru o vreme,
ma intreb unde am gresit
de aceste doua maini ale mele
au dezvoltat personalitati diferite
si in caz de nevoie
refuza sa se ajute una pe cealalta
ca si cand ar fi crescute
de o straina.
straina sunt eu.
ele, dupa atata tatonare,
au început să se cunoască.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristete

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Oameni reci, inchisi in case,
Stau plangand acest greu an,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sub gigantii de otel,
Cate-un trecator stingher,
Insotit de-un biet catel,
Dardaie cuprins de ger,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Feţe-ntunecoase, oameni
parca scosi dintr-un roman,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sunt lipsiti de-mbratisari,
Si de-o strangere de mana,
Nu se mai aud cantari,
Iar tristetea e stapana,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Norii gri domnesc pe boltă,
Parca totul e in van,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Inimile-s inghetate,
Sufletele gem de dor,
Lacrimi mari cad cadentate,
Cand pe rand oamenii mor,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

poezie de Marius Alexandru (6 februarie 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antimioriţa

1.
Eu nu ştiu din care motive, acum mi-a ajuns la urechi
Ciudata ediţie nouă a unei balade stravechi.
O ştiti dumneavoastră mai bine, e-aceeaşi de-o mie de ani,
Balada cu oi năzdrăvane si-n turmă mereu trei ciobani.

Ref:
Poţi cum vrei ciobane, turma s-o insulti,
Asta-i vremea luptei contra celor multi.
Poţi cum vrei ciobane, turma s-o insulti,
Asta-i vremea luptei contra celor multi.

2.
Dar alta-i acum varianta in care e vorba de noi,
Cand doi il omoară pe unul şi unu-i omoara pe doi.
Degeaba oiţa le spune si pica din ceruri lumini,
Cei mulţi prea suportă capriciul si poftele celor putini.

Ref:

3.
Cand doi il omoară pe unul, e trist si e injositor,
Dar cum e atunci când puţinii omoara treptat un popor?!
Putinii se-nfruptă din toate, c-aşa este legea la hoţi,
Balada straveche se schimbă, puţinii-i omoara pe toţi.

Ref:

cântec interpretat de Cristian Buica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plange plange-ma

Si de-ti va fi dor,
Minte-te ca-mi este usor,
Si de plec incet pe nor,
Plec cu al tau dor,
Astept clipa cand se rupe ziua-ndoua
Si ceru doar ma planga, sa ploua,

Nu mai plange
Ce-ai frant nu mai poti frange
Si de lacrimi vei strange
Presarele pe chipul celor ce nu ma vor plange

poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vara si inca una

Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine ca-ntr-o gara.
Mai stii peronul de-odinioara
din vara fara de sfarsit?

Si ploua des, marunt si rece
prin mintea mea fiorul trece
si lasa sant adanc, profund.
M-ascult gemand,
ma vad plangand
cum trec.

In paru-mi ploaia-si face drum
si lasa-n urma mari regrete.
Stau pe peronul unde atunci
noi ne dictam porunci
cu sete:

- tu sa m-astepti ca am sa vin,
cand vara va lasa in urma
seninul si-o sa-ncepi sa-ngani
al nostru cant, o doina.

Ajung spre seara, sa m-astepti,
cobor din mers si-o sa te iau
in brate si-o sa-ti spun glumet:
prostuto, credeai ca te las?

Eu iti spuneam cu glas de jar
c-am sa te-astept iara si iar.
Ma voi uita in zare fredonand
al nostru cant, o doina

Trecut-au doua veri sau trei,
poate sunt zece de atunci,
cand vara lasa-n urma tei
si doine dulci, si urme adanci

Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine cantr-o gara.
Sunt cantece ce nu se-aud,
in zare trenul suierand
ma cheama.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de-a invinge

Sa stii sa taci cand ai dreptate
Si-apoi sa razi cand inima te doare,
Sa-ti fie mersul plin de demnitate,
Si sufletul sa poti sa-l lasi sa zboare.

Sa poti zambi cand toata lumea plange
Chiar cand speranta, cea din urma... moare,
Cand tot ce ai si esti, incet, incet se frange
Sa poti sa te ridici si sa privesti spre Soare.

Cand prietenii, cu toti, pe rand, te-au parasit
Si intristarea te apasa zilnic, greu
Cand esti uitat si singur... necajit
Sa poti pastra Credinta vie-n Dumnezeu.

E-o alta sfanta, "arta de-a invinge"
Puterea fara margini ce-ai primit in dar,
Prin Cruce, Dragoste... prin Sange,
Prin Inviere, Viata si prin... Har!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor viitori primari

Se bat că-i vorba de-a lor pungă
Nu pentru că doresc binele urbei,
De-ar şti unde dorim noi să ajungă,
Ar prefera să se aleagă între ei.

epigramă de Paul Constantin (31 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Unde te duci frumoasa doamna?
Ai stat trei luni, acum te duci,
In urma ta miros de Toamna,
creta, cerneala, si de nuci.

Mai stai o zi si ne-ncalzeste,
Soarele tine-l peste noi,
Caci sora ta totul raceste,
Si-aduce doar zile cu ploi.

Marea e trista, cerul te plange,
De dorul tau frunze-or sa cada,
Azi toti la pieptul lor te-or strange,
Si-or astepta sa te revada.

Unde te duci frumoasa doamna?
E trist si -n casa si afara,
O-ntampinam maine pe Toamna,
Dar ne e gandul tot la Vara.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Stau toţi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să întoarne oile.
Oile le-o înturnat,
Lui grea lege i-o picat:
Să-l împuşte, ori să-l taie,
Or să-l puie-n trei fârtaie;
Să-l taie, or să-l împuşte,
Or să-l pue-n trei ţăpuşte.
Da el numa ce-o strigat:

- Hei, măi, frăţiorii mei,
De s-o-ntâmpla şi-oi muri
Pe mine mă dă-ngropaţi
În strunguţa oilor,
În locul găleţilor,
În ţărcuţul mieilor.
- Da` cine mi-o fi popa?
- Graurul când a cânta.
- Şi-apoi cine m-a jeli?
- Codrul când s-a veşteji.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inapoi Moldova rusa

Hai Stefane, te ridica,
Fiii iti calcara slova,
Vino sa vezi ce mica
Ne-a ramas Moldova.

Ca decand pe lume santem noi
Tara noastra la rascruci e pusa,
Insa astazi cerem inapoi,
Inapoi Moldova rusa.

Fratii mei moldavi din Chisinau
Eu cu lacrimi si cu sange va scriu voua,
Despre tara noastra-mi pare foarte rau
Ca se-mparte astazi in doua.

Eu nu pot dori nici o femeie
Cum mi-e dor de tara mea,
Si deaceea n-accept o idee:
S-o imparta-n doua cineva.

Tara noastra nu e pan' la Prut
Spune al istoriei registru.
Tara noastra, Doamne, in trecut
Era de la Tisa pan' la Nistru.

Ce dovada sa va dam la mana
Cand Soroca, Balti si Cernauti
Vorbesc ca si noi limba romana,
Storojinet, Dorohoi si Radauti.

Vom mai bea o cupa cu venin
Pan' istoria s-o lumina,
Tara noastra-i si-n Cahul, si in Hotin,
Si-n Lapusna, si-n Tighina.

Spune lumii pe unde treci,
Tu soldat si tu civil,
Tara noastra va dura in veci
Si-n Cetatea Alba, si in Izmail.

("Hai sa dam mana cu mana"
Pe hotarul strabunilor.
Nu uitati: Tara romana
E si-n Caliacra, si-n Durostor.)

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de fior

Dac-ar fi sa-nteleg, cand e clipa sa mor,
M-as ruga la ninsori pentr-un ultim fior,
M-as ruga de ninsori sa ma ninga fatal
Si sa pot sa ajung acest fel de final.

Tot mai dor mi-e, acum, de esente de frig,
Peste-un rau inghetat, catre lume sa strig
Si sa cad in zapezi ca-ntr-o moara de foc
Si nemernicul ger sa ma arda pe loc.

Desentatele veri sunt prea triste si dulci,
Am nevoie de frig, am nevoie de fulgi,
Am nevoie sa pot potoli cu ceva,
Un incendiu pornit dinspre inima mea.

Ma-nsotesc, prin oras, c-un ghetar invalid
Si calduri vor veni sa ne puna la zid,
Dar eu nu mai suport nici femele fierbinti,
Nici pavaje ce duc la iesirea din minti.

Am vazut despartiri, decorate urat,
Cu satanice ploi ce plangeau si atat
Si-am vazut si caderi pe o panta de schi,
Unde totu-i frumos si se poatte muri.

Despre mine nu stiu, cand o fi sa si mor,
Dar ma rog de ninsori, pentr-un ultim fior,
Sa-ti dea dreptul sa stii, sa n-ai cum sa ma vezi
Si sa mor arogant in eterne zapezi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

CAND INIMII II CRESTE-O MANA

Cand inimii ii creste-un brat,
Intaiul semn pe care-l face
E-o cruce sfanta peste cupa
Ce raspandeste-n lume pace.

Dar mana inimii din piept
Nu este-o mana oarecare,
Ea e nascuta din speranta
Si suferinta de-ncercare.

Si e mosita de un Inger
Ce-aduce cupa pe Pamant
Si-n fata inimii o pune
Cu leacul de iertare sfant.
💛

Agenor Crisan în Toiagul de fier, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna seara,iubito

buna seara ,iubito, te astept ca din cer
sa-mi aduci continente de palid mister
cu trenul acesta personal si stingher
buna seara ,iubito, te-astept ca din cer

buna seara, iubito, pot sa-ti spun prin cuvinte
ca putine mai sunt pe pamant lucruri sfinte
ca intra iubiri prematur in morminte
buna seara, iubito, pot sa-ti spun prin cuvinte

buna seara, iubito, sunt destui care vor
sa ne puna la usa iubirii zavor
sa puna catuse cuvantului dor
buna seara ,iubito, sunt destui care vor

buna seara, iubito, te astept ca si cand
numai dragostea noastra ar fi pe pamant
mai presus de caderi,de mariri, de cuvant
buna seara , iubito, te astept...

poezie de Lucian Avramescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Aude-să, Doamne,-aude
De trei păcurărei la munte,
Dimineaţa lui Crăciun (refren)
Că doi au fost frăţiori
Şi unul a fost străinel.
Pe cel străin l-a mânat
La fântâna, Doamne, lină
Cu două găleţi la mână.
Până apă n-au luat
Lui legea i-o gătat:
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l pună-n trei fârtaie.

- Fraţilor, fârtaţilor,
Pe mine nu mă-mpuşcaţi,
Numai capul mi-l luaţi
Şi pe mine mă-ngropaţi
În staurul oilor,
În jocul mieilor.
Pe mine pământ nu puneţi,
Numa dalbă gluga mea,
Flueru după cure.
Când vântuţu a sufla
Flueru meu mi-a cânta;
Când vântuţu-a dudăi,
Flueru meu m-a jeli.
Oile cele bălăi
Mândru m-or cânta pe văi;
Oile cele corunte
Mândru m-or cânta pe munte;
Pă muntele cel de piatră
Să meargă vestea la tată;
Pă muntele de uiagă
Să meargă vestea la mamă;
Pă muntele cel cu brazi
Să meargă vestea la fraţi;
Pă muntele cel de flori
Să meargă vestea la surori.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impreuna

Vara asta o petrecem impreuna
Cantand melodii sub clar de luna
Traind clipe de neuitat
La care si altii inaintea noastra au sperat

Te priveam pe malul marii, seara de seara
Amintindu-mi cum a fost intaia oara
Nu te stiam, ne priveam intamplator
Cand treceam pe langa tine, eram un simplu calator

Dar totul s-a schimbat cand am vorbit prima data
Cu fiecare cuvant, cu fiecare soapta
Simteam ca ai cucerit o parte din mine
Ceva se aprindea cand ma gandeam la tine

M-ai luat de mana si mi-ai spus
Ca orice intrebare are un raspuns
Ca orice persoana are o soarta
Iar eu iti sunt tie cea predestinata

poezie de Delia Andreea Varaticeanu (17 iulie 14)
Adăugat de Delia Andreea Varaticeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mana ta

da-mi mana ta
sa ma agat de ea
ca de un vis
sa ma legan de ea
ca intr-un vis
da-mi visul tau
sa-l cuprind ca pe o mana
sa zbor agatata de el
pana pe acoperisul norilor
da-mi mana ta.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne

Doamne tu esti bucurie
in sufletul istovit
de drum
tu esti sprijin si iubire
pentru faptura de lut
tu ne tii de mana
cand pasim pe
drumul vietii abrupt
tu ne astepti cu
bratele deschise
cand ne despartim de trup.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet gol

Nu stiu cum s-a intamplat
Timpul de ne-a furat
Tot ce aveam, nici macar n-a intrebat
Caci atunci cand m-atingi
Parca nu esti aici
Si mi-e greu
Prea usor te-ai schimbat
Poate te-am sufocat
Poate n-am spus ce voiai sa auzi
Dar nu pot sa-nteleg
Acum chiar nu mai stiu cine esti.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Nu vreau sa-ti mai explic
Nu vreau sa-mi spui nimic
N-am sa mai plang,
E deja mult prea mult
Visele am sa-mi strang
Si am sa mi le-arunc
Printre nori.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

cântec, versuri de Natalia Barbu (2009)
Adăugat de Margineanu Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parastas pentru iubirea care a murit

Sa-i facem parastas cum se cuvine
Iubirii noastre care a murit,
In apogeul ei nelamurit,
Mai lacrimand,de tine si de mine.

S-o asezam la locul de verdeata,
In care se ducea,pe cand traia,
Din cand in cand,sa trecem pe la ea,
Considerand ca inca e in viata.

Aici,acum,s-a stins iubirea noastra,
Si moarta va ramane-n veci de veci,
Te vad si-acum,parca stiind ca pleci,
Cu mana fluturand la o fereastra.

Dar hai sa dam groparilor oferte
Si sa-l rugam pe D-zeu s-o ierte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de IngridM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parastas pentru iubirea care a murit

Sa-i facem parastas cum se cuvine
Iubirii noastre care a murit,
In apogeul ei nelamurit,
Mai lacrimand, de tine si de mine.

S-o asezam la locul de verdeata,
In care se ducea, pe cand traia,
Din cand in cand, sa trecem pe la ea,
Considerand ca inca e in viata.

Aici, acum, s-a stins iubirea noastra,
Si moarta va ramane-n veci de veci,
Te vad si-acum, parca stiind ca pleci,
Cu mana fluturand la o fereastra.

Dar hai sa dam groparilor oferte
Si sa-l rugam pe D-zeu s-o ierte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!