Dezamăgire
Să știi c-ai fost luat în seamă
Atât cât ai avut de dat,
Apoi ți-au adresat sudalmă
Și răni în suflet ți-au săpat.
De munca ta s-au folosit,
Te-au dus cu preșul, binișor,
Cu meritul, te-au păcălit,
Îl trec grăbiți în contul lor.
Prin tine vor doar ei să crească
Și-ți exploatează-al tău talent,
Dar când le ceri s-o recunoască
Îți spun că ești impertinent.
Te pun la colț că n-ai obraz,
C-ai îndrăznit să ai păreri,
Te trec pe listă, după caz,
Dușman de azi, nu bun ca ieri.
Ei și-au atins cu tine scopul,
Acum te-aruncă la gunoi,
Tu suflet mult ai pus în totul,
Îar de la ei primești noroi.
E jocul lor, tu nu ai loc
În măsluitele lor cărți,
N-ai cum să intri-n acest joc
Și bați la ferecate porți.
Sunt multe cruci de dus în viață.
Să nu te lași de ele-nfrânt,
Chiar dacă răni îți fac pe față,
E și lumină pe pământ!
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre talent
- poezii despre suflet
- poezii despre păcăleli
- poezii despre prezent
- poezii despre obrăznicie
- poezii despre lumină
- poezii despre dușmănie
Citate similare
N-ai luat învățătură decât de la cei care te-au admirat și au fost îngăduitori față de tine și de la cei care ți-au făcut loc, pentru a-ți putea continua drumul? N-ai luat învățătură și de la aceia care ți-au stat împotrivă și s-au așternut de-a curmezișul drumului tău, pentru a te împiedica să mergi înainte?
citat celebru din Walt Whitman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre învățătură, citate despre toleranță sau citate despre admirație
Poeții nu mor niciodată - In memoriam Adrian Păunescu (mentorul generației în blugi)
Cât ai fost printre noi, prea mulți pigmei grăbiți,
Te-au umilit profund și ți-au sărit în spate,
Îți aminteau prea des de vechile păcate,
Dar noi știam prea bine că mulți erau mânjiți.
În loc s-aleagă-atent doar grâul de neghină
Și pulberea de stele cu cinste s-o păstreze,
S-o pună-n fața noastră și să ne lumineze,
Au scormonit adânc și ți-au găsit doar vină.
Puteau să-ți stea alături și chiar să te urmeze
Pe drumul de rubine clădit în poezie,
Nu să urzească planuri cu-atâta fantezie
Ș-oricare pas al tău doreau să-l anuleze.
Ba că vorbeai cam mult ș-ades plictisitor,
Ba c-ai scris kilograme și e maculatură,
Ba că tupeul tău a fost făr' de măsură
Când te-ai vrut și tribun... ai fost un profitor.
Ș-acum și înainte ai dat cu barda-n lună,
Toți caii nărăvași ți-ai alergat cu spor,
Jucând un rol perfect''plângând'' pentru popor,
Când, în realitate, tu semănai furtună.
Dar cu rebelu-ți geniu la mulți le-ai dat răspuns
În fluviul tău de versuri ce greu l-au inghițit
Și sufletu-ți sensibil ades ți-au ciopârțit,
Te-au așteptat la colțuri, cu sete te-au împuns.
La căpatâiul tău acum e-nghesuială,
Vin chiar și-acei " prieteni" ce crunt te-au sfârtecat
Cu-aceeași limbă aspră cu care te-au spurcat
Se ploconesc, maestre, și cu mult zel te spală.
Tu pentru noi ai ars, o flacără ai fost,
Ai vrut să ne vezi liberi și pentru pace-ai plâns,
Oștirile de tineri în jurul tău ai strâns
Ș-atâtea generații găseau în tine-un rost.
Istoria și timpul te-or cântări mai bine,
Vor înclina balanța spre adevăr și-atunci
Cu toți vom respecta mai dreptele porunci
Și limpede vom ști povestea despre tine.
Chiar dacă n-or vrea unii de tin' să se mai știe,
Să nu fi mânios, nu te-om uita în veci,
În fruntea poeziei tu mândru o să treci
Și în literatură vei fi prezență vie.
poezie de Mariana Dobrin (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre timp
- poezii despre vinovăție
- poezii despre versuri
- poezii despre tinerețe
- poezii despre realitate
- poezii despre prietenie
- poezii despre plâns
- poezii despre perfecțiune
Fii larg la inimă
Fii larg la inimă și darnic,
fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.
Ascultă sfatul și-ndrumarea,
îndreaptă-te când ești mustrat.
Că nu asculți, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai ascultat.
Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Isus.
Că nu te-ai dus, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi că prea te-ai dus.
Fii răbdător până la moarte,
oricât de-adânc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat.
Iubește cald întotdeauna,
chiar și pe-acei ce te-au zdrobit.
Că n-ai iubit, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iubit.
Și iartă plin de bunătate
tot răul pe nedrept purtat.
Că n-ai iertat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iertat.
Din ce-ai văzut să ai credință
și pentru tot ce n-ai văzut.
Că n-ai crezut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea crezut.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre iertare, poezii despre tăcere, poezii despre sfaturi, poezii despre moarte, poezii despre inimă, poezii despre generozitate, poezii despre fericire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
I: Chiar vreau să-l descopăr pe Dumnezeu, dar îmi fac mari griji cu părinții. Sunt totuși copilul lor. A: M: Tu nu ești copilul nimănui, părinții ți-au dat doar rahatul-corpul, dar viața ți-a dat-o Viața sau Dumnezeu. Așadar, cât de corect este să spui că "Părinții ți-au dat viața", când de fapt, Dumnezeu ți-a dat Viață - asta ca să nu spun că tu ești Viața - iar părinții te-au făcut prizonier într-un corp. Chiar și a spune că părinții ti-au dat corpul, este fals, pentru că, fără hrană, corpul tău nu ar fi fost. Deci, pământul ți-a dat corpul. În concluzie, poți pune părinții pe primul loc sau îl poți pune pe Dumnezeu.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre corp, citate despre religie, citate despre copilărie, citate despre clasamente, citate despre Pământ sau citate despre Dumnezeu
Lângă crucea părăsită
La o margine de codru, pe-o colina însorită,
Lângă potecuța-ngustă, stă o cruce părăsită.
Răstignit in patru cuie, prăfuit de ani și vreme,
Stă Hristos uitat și singur, peste El timpul se cerne!
Doar un biet copil ce zilnic paste turma de mioare
Se oprește să se-nchine, și se-ntreabă cu mirare:
"- Cât mai poți să rabzi, Hristoase, cuiul și singurătatea,
Nu Ți-e frica de-ntuneric când se-așterne-n codru noaptea?
Nu Ți-e foame, nu Ți-e sete, n-ai pe nimeni lângă Tine,
Ești și Tu la fel de singur, ești orfan la fel ca mine?
Eu pasc turma de mioare ca să-mi dea un colț de pâine,
Cel ce e stăpân pe turmă... azi îmi dă... dar nu știu, mâine!
Ți-am adus un colț de pâine, e mai veche, dar e bună,
Sunt prea mic... nu pot ajunge, să-ți dau jos acea cunună
Și să-Ți scot din frunte spinii, care pielea Ți-au străpuns.
Cum sa fac, că-s mic, Hristoase, și n-ajung așa de sus?
Ți-am adus și apă rece, că Ți-o fi amar și sete,
Ei Ți-au dat oțet și fiere, da' zic: Dumnezeu să-i ierte!
Că și astăzi trec grăbiți și nu vor să se oprească,
Chinul să Ți-l ușureze, setea să Ți-o ostoiască!
N-ai nici haină, n-ai nici cușmă, pentru când o fi mai rece,
Dar îți las a mea cămașă, că nu știu când 'oi mai trece.
N-am mai multe, că aș vrea să-ți mai las, să ai de schimb,
Dar ce văd?! Sau mi se pare? Ai în jurul Tău un nimb?
Ooo... nu pot să cred, Hristoase, că-ntinzi mâna către mine,
Că nici cuiul nu mai poate, răstignit a Te mai ține!"
"-Drag copil, grăiește Domnul, Crucea mea n-ar mai fi grea,
Dacă ar veni cu toții, cu iubire lângă ea.
Și eu sunt Păstor la oi, mi-am dat viața pentru ele,
Multe au plecat din staul, eu le caut cu durere
Și le-aștept sa se întoarcă, să le mân către pășune
Cu iubirea mea cea sfântă, eu le strig ca să se-adune!
Tu ești mic, da-n suflet mare și bogat cum alții nu-s,
C-ai întins un colț de pâine și-ai dat apă lui Iisus
Și-ți voi da, când va fi vremea, apă vie și merinde,
Viață veșnică și Raiul, pentru dragostea-ți fierbinte!"
Și i-a pus Hristos, pe creștet, mâna Sa cu răni de cui
Și-a mâncat din pâinea tare, pusă înaintea Lui.
Binecuvântând orfanul și gustând din apa rece,
S-a urcat din nou pe Cruce, pentru cei ce vor mai trece!
poezie de Eliana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre pâine, poezii despre cruce, poezii despre creștinism sau poezii despre apă
Mama și tata ți-au spus că te iubesc și că vor avea grijă de tine. Acum sunt pensionari sau nu mai sunt deloc și tu încă aștepți ca cineva să aibă grijă de tine. Guvernul ți-a promis un job, un nivel de trai și guvernul nu e în stare de nimic. Te încălzește asta când vezi că nu îți permiți mai nimic? Iubita sau iubitul ți-au jurat dragoste eternă și acum te-au părăsit. Te-au trădat. Te simți mai bine știind că ești îngerul neprihănit și că celălalt e vinovat pentru suferința ta? Vezi? La asta mă refer când spun că să nu îți asumi responsabilitatea te face sclav. Cineva trebuie să fie responsabil. Și când nu ești tu și e altul, nu mai ai nicio putere pentru a face ceva bun în viața ta. Cum ai putea să schimbi ceva ce nu e responsabilitatea ta? În același timp, să fii o persoană responsabilă cere un preț. Ai sau nu ai chef, de tine depinde totul. Ai obosit? Nu e nimeni care să îți ia locul și să îți facă treaba.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre responsabilitate, citate despre îngeri, citate despre vinovăție, citate despre trădare, citate despre timp, citate despre tată sau citate despre suferință
Lamentație
Vai ție, popor român!
Zeul tău e un păgân.
...........................
Stând la pândă ca dulăii,
Mafioții și lingăii
Puși pe cruntă răfuială,
Huzur și căpătuială
S-au cocoțat pe prăjină
Și-ți bagă ție de vină
Că nu ști... și n-ai talent
Să vorbești în Parlament.
... Ai votat, român popor,
Și ești sortit la omor.
... Ai visat să vezi în zare
Noul Soare, cum răsare,
Dar Ei te duc la pierzare
Și rămâi ca altădată:
"sărac în țară bogată".
Ți-au luat sarea și petrolul,
Ți-au terfelit Tricolorul
Și acum, drept mulțumire,
Te condamnă la pieire;
Îți zdrobește sănătatea
Și-ți curmă natalitatea.
Numai bunul Dumnezeu
Știe cât îți e de greu.
..............................
Doar cu limba și credința
Îți mai arăți biruința.
poezie de Victor Becheanu (26 iunie 2011)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre sărăcie, poezii despre sănătate sau poezii despre petrol
Și dincolo de suflet... mai e loc
Nu judeca... o lume, după tine,
Când ești cuprins de griji și de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Și peste rău... nu mai încape bine.
Când pe altarul vieții arde foc
Și te-a cuprins, puțin câte puțin,
Iar sufletul îți pare că e plin...
Și dincolo de suflet... mai e loc.
Și dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânța lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Și zâmbetul, tăcut, de trandafiri.
Și dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire și tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.
Și dincolo de suflet... multe flori,
Mai pun culori pe umbrele din noi,
Oricât am fi de rătăciți... și goi.
Și după nopți... se mai ivesc și zori.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre zâmbet, poezii despre trandafiri sau poezii despre seară
Poetul
Toată viața scrii, gândești,
Apoi în cărți tipărești,
Trece viața, îți trec anii,
Nu ai timp să-ți mai iei banii,
Ori să-ți câștgi ce ți-au luat tiranii,
Ce folos! Cât trăiești,
Zi și noapte tot muncești,
Nu te bucuri de nimic,
Să ai parte doar un pic...
După moarte toți se uită,
Apoi scrisul ți-l aruncă.
Mulți nu știu aprecia,
Zic că nu e munca ta.
N-ai simțit cât ai trăit,
Că ești apreciat un pic.
Cine nu simte, nu știe,
Poate avea cărți o mie...
De-ar citi, s-ar îmbogăți
Și alții l-ar pomeni.
Cine-i bogat de cultură,
Crește verde în natură
Și nu-l uită lumea bună.
Pe mormânt cresc floricele,
Îngerii cu luminele;
Te conduc în Rai cu ele...
Să te odihnești puțin,
Că viața ți-a fost un chin.
Nu te-ai bucurat în viață,
Dumnezeu îți dă speranță,
Te are în grija Lui,
În grădina Raiului.
Acolo e loc pentru tine,
De n-ai avut noroc în lume.
Mulțumesc lu Dumnezeu,
Că trăiesc și n-o duc rău,
Am fost om fără noroc,
A mea știință n-a avut loc.
La cei răi le-a stat pe spate,
Să le-ajungă mai departe.
Îmi doresc doar sănătate,
Dumnezeu mi-o face parte,
Să trăiesc, să am de toate.
La nime nu cer nimic,
Doar dreptul meu lucru mic.
poezie de Valeria Calma Pleșu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre creștere, poezii despre îngeri, poezii despre știință, poezii despre verde sau poezii despre tipografie
Tu, femeie!
Te-au zămislit din spuma mării Zei,
să-ți fie tenul fin, catifelat,
culoare roz din trandafir ți-au dat
și te-au înmiresmat cu flori de tei.
Ca de gazelă trup ți-au modelat
să fie suplu și în șold ți-au pus
mici unduiri din valul nesupus,
la țărm când se întoarce înspumat.
Pentru-abanosu-ți păr, fără de știre,
un caier au furat din miez de noapte,
fir lung au tors și împletind în șoapte
din stele-au strâns puțină strălucire.
În iris ți-au pus verde-n tonuri blânde,
dar și mister dintr-un străfund de lac,
drept gene sunt doi fluturi ce-și desfac
aripile cu gesturi tremurânde.
În suflet ți-au sădit piersici în floare
și-au cuibărit în ei un pitpalac
ce cântă ne-ncetat, privind buimac
cum din nimic știi să zidești altare.
Din cupe de cleștar ți-au dat să bei
iubire pură, cu parfum de mosc
de-atunci, poeții toți te recunosc
și te îmbracă-n versuri, din condei.
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre știri, poezii despre trup și suflet, poezii despre tei sau poezii despre roz
Sa mergi cu fruntea sus
Să mergi mereu cu fruntea sus, femeie
Să nu-ți pleci capu-n fața nimănui
Chiar dacă suferi viața nu se încheie
Ești unică ca tine alta nu-i!
Și sufletul să nu ți-l lași călcat
De nimeni niciodată, în picioare
Respectă-te mai mult căci e păcat
Să ai un suflet sfărâmat, care te doare!
Învață-te să ai grijă de tine
Iubește-te așa... așa cum ești
Tu ești frumoasă știi asta prea bine
Și altceva nicicând să nu gândești!
Femeie, fii mereu pretențioasă
Să nu te mulțumești doar cu puțin
Fă nazuri dacă vrei, fii mofturoasă
Cu sentimentele care îți aparțin!
Și dacă vor dori să te doboare
Să nu îți pleci privirea-n fața lor
Păstrează-ți frumusețea și a ta candoare
Chiar dacă simți durerea rănilor!
Să nu te rogi de ei să te iubească
Nu te-njosi și nu te întrista
Și nu-i ruga să nu te părăsească
Să plece... chiar de suferi, tu vei rezista!
Mergi mai departe... iartă, uită
Și viața-n continuare să-ți trăiești
Lângă cei care tu te simți iubită
Și-ți dau iubirea, fără să cerșești!
Trăiește-ți viața, dar cu demnitate
Mereu, mereu să ai respect de sine
Învață să spui "NU" cu fermitate
Când simți că vor să profite de tine!
Vor profita și-ți vor lua bunătatea
De vor vedea că mereu sovăiești
Din suflet îți vor lua naivitatea
Și niciodată n-ai să mai zâmbești!
Femeie meriți mai mult de la viață
Nu te agăța de cei ce te rănesc
Tu meriți zâmbet, nu lacrimi pe față
Și oameni care sincer te iubesc!|"
Georgiana Niță
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre frumusețe, poezii despre învățătură, poezii despre tristețe sau poezii despre sinceritate
Ziua bună la țară
Țară dulce și frumoasă,
Tu, ce-ai fost gloria mea,
Eu mă duc, fii sănătoasă!
Nu știu de te-oi revedea.
Dar ce-mi pasă oare mie
Dacă pe pământ străin,
Dacă în călătorie
Moartea îmi va zice: vin'!
Vai! în sânu-ți dulce, oare
Sunt eu mai puțin străin
Când pe toată ziua moare
Visul sufletului lin?
Iară se ridică norul.
Vasul tău nu este-n port,
Vânturi rele ca și dorul
Către negre stânci te port.
Mâine va veni străinul
Să te prade, țara mea!
Mâine îți vor smulge sânul,
Mâine te-or îngenuchea.
Și tu n-ai nici mângâierea
Apărându-te, să mori.
Ei ți-au degradat durerea!
Și mormântu-ți n-are flori!
Ți-au făcut cununi de spine
Ca iudeii lui Isus,
Și râzând amar de tine,
"Ai unirea!" ei ți-au spus!
Dar ei ți-au luat din mână
Armele ce ai avut.
Dragă patrie română,
Ce rău oare le-ai făcut?
La străini te-or da-n prădare,
Vai! și pe cămașa ta
Fiii vitregi cu turbare
Sorții lor vor arunca.
Te-au lăsat în slăbiciune,
Fără legi, să putrezești
Și prin dulce moliciune
Te-au lăsat să te slăbești!
Când chiar fiii-ți te ucide,
Ce blestemi pe cel străin?
Țara mea se sinucide!
Moartea este-n al ei sân!
Fiii tăi nu vor dreptatea,
S-a văzut atâția ani!
Ei invoacă libertatea
Ca să fie ei tirani!
Către-acestea, dragă țară,
Tu poți încă a trăi,
Numai cei ce te-ncărcară,
Numai ei vor veștezi.
Astfel toamna când sosește
Frunzele în pomi pălesc,
Vântul aspru le răpește,
Putrede se risipesc.
Dar când primăvara vine
Pomul a reînverzit,
Paseri cu cântări sublime
Nouă viață i-a vestit.
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din volumul: Reverii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre patrie, poezii despre copaci, poezii despre viitor, poezii despre unire sau poezii despre toamnă
Te văd înviat
Privind spre Tine prin credință
Te văd, Isuse, înviat
Noianu-ntreg de neputință
Bine-nțeles, s-a dărâmat.
Te văd... și știu evenimentul
Când ai ieșit din noaptea grea
Cu Tine biruim torentul
Și împliniri putem avea.
Privirea Ta cuceritoare
Îmi spune că, în veci, ești viu
Din răni Tu faci o sărbătoare
Și-așezi verdeață în pustiu.
Te văd acum nu pe o cruce
Și nici în grotă-nmormântat
Ci-ntr-o grădină ce produce
Un rod atât de savurat.
Au vrut să fii-n eternitate
În acel vid nemărginit
N-au procedat după dreptate
Atunci când ei Te-au răstignit...
Dar planul conceput în Slavă
Se împlinea sub ochii lor
Trei zile stat-ai în epavă
Dar ai ieșit, biruitor.
Îți văd, desigur, și cununa
Dar nu din spini ce-nțeapă greu
Mă fericești întotdeauna,
Nu mă lași singur pe traseu.
Dovadă c-a fost înviere?
Te-aud, Te văd; nu mă-ndoiesc
În suflet simt o adiere,
În harul Tău mă adâncesc.
Că-mi cercetezi viața toată
E semn că n-ai rămas în vid
O, vorba Ta înmiresmată
M-ajută să dărâm un zid.
Citesc pe chipul Tău candoare
Și înțeleg ce vrei să-mi spui
Trăiești să-nving în încercare
Balsamul Tău pe răni să-l pui.
Ți-aud apelul plin de viață
Chemându-mă să Te urmez
Prin ger, prin foc, prin densa ceață
C-atunci victorii-nregistrez.
Găsesc o pace-n Înviere
Ce-n altă parte n-o găsesc
Trimite, zilnic, mângâiere
Și un elan dumnezeiesc.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sărbători, poezii despre ochi, poezii despre lectură sau poezii despre inocență
Oamenii te judecă în funcție de propriile lor filtre și percepții asupra realității. Îți vorbesc despre "cum ești tu" însă ei nu te văd pe tine, ci propriile lor preconcepții, amintiri, judecăți de valoare. De asemenea, feedback-urile pe care le primești de la cei din jur, pozitive sau negative, sunt de multe ori date de măsura și de felul în care tu corespunzi nevoilor, așteptărilor, dorințelor, viziunii și egoismului lor. Dacă le satisfaci nevoile ești un om de valoare, dacă nu... nu. Dacă corespunzi viziunii lor ești un om ok, dacă nu... nu. Știind toate acestea, cum de încă accepți să îți stabilești propria valoare în funcție de ce spun alții? Încrederea ta în tine este dată de ceea ce știi să faci și faci. Respectul de sine este rezultatul grijii pe care ți-o porți. Iubirea de sine este data de felul în care știi să te prețuiești și să îți trăiești viața, onorându-te pe tine prin tot ceea ce ești și faci. Singurul om de pe lumea asta care este în măsură să îți stabilească valoarea ești tu însuți. Nu mai permite ca vocile altora să determine cine ești și cât valorezi.
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre valoare, citate despre încredere, citate despre vorbire, citate despre voce, citate despre viziune, citate despre respectul de sine, citate despre respect sau citate despre realitate
De ce te porți urât acum cu mine?
Din ziuan care mam născut
Eu team iubit și o știi bine,
Absolut tot la tine mia plăcut,
De ce te porți acum urât cu mine?
Copil fiind am mai greșit câteodată,
Însă nicicând mai mult de se cuvine,
Răul eu nu ți lam dorit vreodată,
De ce te porți acum urât cu mine?
Țiam dat tot ceam avut mereu,
Team îngrijit cum am știut mai bine,
Și ca so fac, am tras din greu,
De ce te porți acum urât cu mine?
Team dus la sport pe stadioane,
Team dus snoți în mari piscine,
Team dus la munte, la cabane,
De ce te porți acum urât cu mine?
Tu ai băut cât pentru cinci persoane,
Team dus chiar la femei străine,
Team dus la doctor de ai avut frisoane,
De ce te porți acum urât cu mine?
Team dus în multe țări din lume,
La cinema, la teatru, chiar la balerine,
Team îmbrăcat în splendide costume,
De ce te porți acum urât cu mine?
Te miști acum cu greu și fără vlagă,
Văd că refuzi să mai asculți de mine,
Deja eu te compar cu o mârțoagă,
De ce te porți acum urât cu mine?
Tu trup nevolnic care mai trădat,
Pierzânduți verva, dinți și chiar părul,
Ținândumă mai mult culcat pe pat,
Va trebui să afli de la mine adevărul:
Vreau să fii sigur că dacă vei continua,
O să tengrop și am să renunț la tine,
Am să apuc să merg pe calea mea,
Că prea te porți acum urât cu mine.
poezie de Paul Constantin (7 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre trădare, poezii despre teatru, poezii despre sport, poezii despre păr, poezii despre naștere, poezii despre munți, poezii despre medicină sau poezii despre medici
Revedere...
Codrule, codruțule,
Să mă ierți, drăguțule
Că de când nu ne-am văzut
Te-au tăiat cât ei au vrut...
Și de când m-am depărtat
De tine nu prea mi-a păsat...
Ia, eu fac ce fac de mult
Sunetul drujbei îl ascult
Și sunt tare supărat
Fiindcă de mine ai uitat...
Codrul parcă-ți era frate
Tu te-ai dus așa departe...
Complice ești la-acest omor
Chiar de n-ai pus mâna pe topor.
Codrule cu râuri line
Plânge sufletul în mine.
N-am oprit măcelul, am ales să tac,
Când multe pentru tine puteam eu să fac...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 noiembrie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre sunet, poezii despre râuri, poezii despre păduri sau poezii despre mâini
Viața, cu suișurile și coborâșurile ei, te poate duce pe culmi nebănuite. În tot acest timp, nu uita de cei care ți-au fost aproape - cei care ți-au dăruit un zâmbet necondiționat, cei care ți-au dat o mână de ajutor pentru a te ridica în momentele dificile și cei care te-au împins de la spate când deja tu nu mai credeai că există lumină dincolo de întuneric. Mulțumește-le și fii recunoscător pentru toate pentru că acele momente te-au transformat în persoana care ești astăzi. La rândul tău, oferă-le și tu celorlalți acel umăr pe care să se sprijine - vei vedea că prin aceasta și viața ta va primi o nouă nuanță - o nuanță a bunătății împărtășite care îți va lumina chipul și sufletul.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre întuneric, citate despre zâmbet, citate despre suflet, citate despre recunoștință, citate despre prezent sau citate despre existență
Într-un suflet
Sunt lângă poartă, doar treceam așa-ntr-o doară.
Îi văd pe-ai tăi și tot speram să ieși afară,
Că nu mă plac și tot le-am spus că țin la tine
Și te-așteptam pe unde treci, dar nimeni vine.
Pândesc la colț de strada ta, sunt de cu zori
De-atâtea griji ce îți tot port, de pețitori
Ce te-ar fi luat să-ți facă rău, doar să te-mbie...
Că nu-s ca mine, trup și suflet, să te ție.
Alerg așa că tot fac rondul meu de cursă
Și-aștept ascuns dup-un copac cu mintea strânsă
S-apari ca vis -de n-ai concediu- la servici
Și de întârzii, să îi mint c-ai copii mici.
Am și ajuns, sunt într-un suflet lângă ceas
Că știu că treci și-s mulți, ești una, nu te las;
Că-s pierde vară cu mașini și plini de bani
Și numai eu pot să te apăr de dușmani.
Nici telefon nu pot să dau, s-a dus cartelă
De-atât sunat și-s ud, mă plouă, n-am umbrelă...
Se uită lumea că-s pe bancă zgribulit
Și nu mă doare, că nu-i văd... Nu te-am zărit!
Mă uit cu jind după oricine te cunoaște,
Sfârșit întreb de te-au văzut de după Paște
Și să te sune să le spui de pleci la mare,
C-aveai bagaje... Te-au văzut din întâmplare!
Pe seară am luat toate terasele la rând,
Spunând la toți ce mă cunosc că-s doar trecând.
Și magazinele ce frecventai le-am vizitat...
Răspuns le-am dat că ne-am pierdut... de-au întrebat?!
Târziu în noapte, dup-o tură mă reîntorc
Și nu adorm, planuri am multe, gându-mi storc
Cu ce să-ncep; să fac colectă pentru pâine?...
Să fiu la chioșc, de unde cumperi... pentru mâine!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre telefon, poezii despre somn sau poezii despre sfârșit
Minciună? Sau adevăr aprins?...
Și totul a fost numai minciună?
Doar te-ai jucat cu mine și atât...?!
Doreai ca între noi să nu rămână,
Decât o aventură, minus cât...?
De ce nu m-ai lăsat totuși în pace...?
Știai că ești indisponibil și mințeai,
Ai sentimentele așa sărace,
De numai la tine te gândeai...?!
De ce ai insistat să fii cu mine,
Și m-ai îndrăgostit până la nori...?
Chiar n-ai simțit nimic profund în tine,
Să te gândești la mine până-n zori...?!
De ai știut că nu ești în putere,
Să îți schimbi viața, s-o iei de la-nceput...
Nu trebuia să îmi provoci durere,
Să intri-n viață mea cum tu ai vrut!
N-a fost corect nici drept cum ai jucat,
Eu sinceră ți-am fost întotdeauna...!
M-ai sfâșiat când eu secretul ți-am aflat,
Și de atunci inima plânge ca nebuna!
Și tot tu necontenit mă căutai...!
Deși descoperit ai fost de mine!
De ce în pace oare nu mă lăsai,
De ce mi-ai dus inima în ruine?...
Ori egoist, ori nu știu ce ai fost...!
Ori parșivism a fost ascuns în tine!
Cum ai putut să-ntorci viața-mi pe dos,
Și să-mi răpești ce nu îți aparține?...
Și multe se lovesc în contradicții...
N-am înțeles nici azi ce ai făcut...!
Ori decăzut-ai tare în perdiții...
Ori m-ai iubit, și nu ai știut...!
O joacă, un capriciu, o iubire...
Atât a fost, sau ce a fost de fapt?!
Dar ce a fost, mi-a dat nemulțumire,
Când fals trăiai rolul tău din act!
Vreau să-nțelegi impactul ce-ai lăsat!
Eu nu mai pot să fiu la fel vreodată...
N-am fost eu cea care te-a chemat,
Și altceva ți-am fost eu ție toată!
De ce nu te-ai uitat atent la mine?...
N-ai remarcat că eu sunt altceva?!...
Nu ai văzut structurile-mi divine,
N-ai sesizat nimic?! Orice! Ceva!!!
Fost-ai așa de orb la mine oare...
De n-ai văzut cât pot și ce sunt eu?!
Trebuia să mă iubești tare,
Să mă ții lângă tine tot mereu!
Și la final perplexă m-ai lăsat!
Lovit-ai crunt în inimă și cuget...
Cum ai făcut, mult m-a îndurerat,
În cioburi ai lăsat un suflet...!
Minciună?!... Sau adevăr aprins?...
Ce-a fost în inima-ți vicleană?
Doar te-ai jucat până ai fost prins?
Și n-ai gândit că mi-ai lăsat o rană!...
Ce-a fost, s-a dus... dar pentru mine-i viu!
Nu pot uita și merge mai departe...
Sufletul rănit, plânge în pustiu,
Și toate rănile mi le adun în carte...
De n-ai iubit defel, doar te-ai jucat,
Mă rog să suferi mult... așa ca mine!
Nu pot să iert mai mult de am iertat,
Să mă distrugi atunci când îți convine...!
Și înțelege că nu ai fost corect!...
Și nici iertare n-ai învățat a cere!
Schimbă-ți caracterul mult infect,
Și inima amară ca o fiere...
Lumina să se-abată asupra ta...!
Să înțelegi că viața nu-i o joacă...
Nu-ți bate joc în viață... treaba ta!
Dar roata se întoarce ca o placă!
Și să înveți iubirea și iertarea...
Să le oferi cu suflet luminat,
Ascultă-ți din inimă mereu chemarea,
Că să trăiești cinstit, corect, salvat!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Trec marea, trec lacul,
Trec prin tine, prin vis
Ajung la gîndul tău
Și aflu ca nu ești tu,
Ești altă persoană
Care-n noapte s-a topit
În bestie umană
Și-ți întind o mînă
Să te salvez din nou,
Iar tu o muști continuu
Ca o bestie-n călduri
Ce sta agățată de o punte.
Ești prea plină de ură
Și multă minciună
Precum faptele tale ascunse
Ce ies la suprafață
Ca uleiul deasupra apei!
Trec râul, trec prăpastia
Și pe tine te pierd în ele
Purtată de-o larmă tristă
Culeasă de la amicii tai,
Ce te-au primit în lumea lor
Plină de trădări și dureri
Ascunse-n suflete pustii!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare sau poezii despre prăpăstii