Nu ştia de ea însăşi nimic. Nici despre oameni nu ştia mult. Dar purta în ea neliniştea unei alte meniri, turburătoare şi inconştientă: îşi purta "femeia".

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aparţin acum unei grupări literare. Acei ce nu cunosc gustul izolării, nu cunosc nici preţul unei ambianţe...

citat celebru din Hortensia Papadat-Bengescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum, viteza nu se mai precipita în Elena. Din adâncul ei voinţa urca fermă, sigură de ea însăşi.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am locuit apoi ani mulţi şi buni în oraşul Constanţa. Aproape fiecare zi, la un ceas al ei, mă purta spre port, spre dig şi far, spre mare, ca spre un minunat oficiu... cerul căpăta o ceaţă violetă de o nuanţă unică, vapoarele calme, sigure pe destinul lor, intrau şi ieşeau din radă.

Hortensia Papadat-Bengescu în ziarul România liberă (4 mai 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşi din han pe jos, mergând alături de cal. Nu ştia să călărească, aşa cum nu ştia nici să mânuiască nici sabia. Aşa cum nu ştia să fie cavaler. Cum nu ştia să fie Păzitor. Trebuia însă să treacă peste toate astea. Acolo, în depărtare Tărâmurile îl aşteptau...

Aurel Cărăşel în Poveştile Paznicului de Tărâmuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre cei de-aproape e bine să te informezi de departe.

citat celebru din Hortensia Papadat-Bengescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre cei de aproape e bine să te informezi de departe.

citat celebru din Hortensia Papadat-Bengescu
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

În coapsa noastră purtăm fiecare, neştiutor, sămânţa unui monstru posibil, dar mai înfricoşătoare încă putinţa de a naşte un Dumnezeu şi stăm astfel cu inconştientă naivitate uimiţi în faţa noastră înşine.

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Lică îi dase semnal, Sia fericită — atât cât ştia să fie — luase din fugă un şal şi alergase la poartă. Se aşezase întâi amândoi în dreptul ferestrelor, apoi se trăsese mai la o parte, lângă perete. Şi unul şi altul se simţeau mai bine afară. Lică era un plein-airist nărăvit. Nu putea suferi adăpostul. I se părea că în casă e prizonier, spionat.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantomele trecutului masculin sunt trupuri îmbălsămate într-o criptă sacră. Femeia le arde şi le spulberă cenuşa în vânt şi forţa fiinţei ei, alimentată de incendii, luminează un singur chip viu, al celui de acum. Părinţii, strămoşii, fraţii, logodnicii, amanţii îi incinerează cu o cruzime senină şi inconştientă şi întinde aceluia - unul - urna ei proaspătă, şi dacă fantomele ridică umbre cumva, le urăşte, le tăgăduieşte, le îndepărtează sincer şi violent ca pe nişte duşmani necunoscuţi. Aşa e femeia! Poate ca nu şi.. femeile.

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul are congenital convingerea că el valorează mai mult ca un continent.

Hortensia Papadat-Bengescu în Autobiografie
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să mă ajute nepoţica mea... Nu mai pot să scriu. Nici de văzut nu prea văd...

citat celebru din Hortensia Papadat-Bengescu (1953)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gestul poartă în el tăria concretă a mişcării ce l-a pornit. Nimic nu desluşeşte, nimic nu explică. Faptul hotărăşte că el trebuia făcut.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoismul e însăşi plămada noastră firească; cu o elasticitate imediată transpunem tot interesul, toată bucuria, tot idealul pe dorinţa noastră capricioasă.

Hortensia Papadat-Bengescu în Femei, între ele (Ochii)
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic mai frumos ca idealul - cui i se potriveşte. Nimic mai urât decât să denaturezi un om care are norocul să aibă o natură, aruncându-i o haină străină pe umeri.

Hortensia Papadat-Bengescu în Lui Don Juan, în eternitate, îi scrie Bianca Porporata
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie poate crede, dar înţelege bine, nu. Femeia iubeşte toată viaţa pe cel de "acum" şi are ca circumstanţă atenuantă că e prin natura ei înclinată fidelităţii.

Hortensia Papadat-Bengescu în Autobiografie
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de zapada

Omul de zăpadă nu ştia nimic
Despre cioburile de gheaţă ale dimineţilor mele.
Eu aruncam cu bulgării zăpezilor lui,
Şi-l admiram îngrijindu-şi câmpurile cu bambus
Sau privind cerul culcat în poala ierbii.

Omul de zăpadă nu ştia nimic,
Despre stelele care-l vorbesc printre şoapte
Şi nici despre zborurile prea aproape de soare,
Ori despre inimi, în general,
El ştia doar să se joace.

-You make my heart melt!
A spus ascunzându-se după soare,
ultima dată când l-am văzut.
De-atunci, beau curcubeul culoare după culoare,
Şi rătacesc prin oraş, invocând o ninsoare.

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia adună oamenii fără nici o legătură între ei, pentru un scop comun: existenţa...

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluziile sunt singura pomană ce putem risipi în treacăt... şi vise trecătoare. Numai ele nu înşală. Ele nu promit nimic.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt mânjite de alte buze şi au slujit altor iubiri, pe când tăcerile sunt totdeauna noi şi sunt ale fiecăruia.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea aceasta era specială, era ca ultima femeie, care-şi lăsa urma de parfum acolo unde începuse amorul – în gând. Scurtă, fugară şi, ca orice iubită de împrumut, era carnală. Nu-mi cerea să-i ofer iubire, jurăminte şi cuvinte dulci. Ştia de ce fel de resurse dispunea, ştia ce trebuia să facă şi ştia în cât timp să dispară până-n zori. Noaptea aceasta purta ceas la mână. Nu voia nimic de la mine şi îmi era atât de dragă, pentru că, astfel, îmi aparţineam mie însumi mai mult. Delicat, îmi atinse pielea rece şi îşi lipi buzele fierbinţi de vis, cu patosul unei nebunii trecătoare. Mă sărută-n gând, furându-mi respiraţia şi m-am trezit rostind două cuvinte de somnambul, nu "te iubesc!", ci... "noapte bună!" Ştiam amândoi că se va sfârşi. Ea nu era fidelă, în caz contrar nu şi-ar împărţi trupul între duminică şi luni. O îmbrăţişam cu drag, căci nu o voi revedea nicicând. I-am păstrat, în gând, urma de ruj şi parfumul.

citat din romanul Din octombrie până în martie de Carmen Stoian (octombrie 2018)
Adăugat de Carmen Stoian
Comentează! | Votează! | Copiază!