Imposibila reîntoarcere
Eu mă întorc în copilărie
de fiecare dată când îmi este
mai greu în viață
Recunosc locurile
unde am văzut lumina zilei,
și satul care acum mi se pare prea mic
Numai că aceste locuri
nu mă mai recunosc ele pe mine
Atunci plâng și revin
de două ori mai bătrân
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Recunosc că, de fiecare dată când escaladând un munte văd cum răsare soarele, simt că momentul este unul magic pe care nu reușesc să-l descifrez. Poate din cauza asta revin mereu în munți, iar și iar, pentru a încerca să descopăr forța aceea necunoscută care scoate din adâncul inimii mele aceste sentimente de plenitudine...
citat din Kilian Jornet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Frontiera invizibila" de Kilian Jornet este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Nu vreau să recunosc...
Nu vreau să recunosc că sunt bătrân
Să dau morții apă la moară,
Mai bine un hectar de fân
Am să cosesc ca-ntâiași oară.
Apoi am să mă urc în prun
Să strâng la prune-n gărnicioară,
Nu vreau să recunosc că sunt bătrân,
Să dau morții apă la moară.
La foc cazanul am să-l pun
Să scot din prune acea tărie,
Ce-mi dă imbold spre-a mea Mărie,
Ce așteaptă-n prag cu mâna-n sân...
Nu vreau să recunosc că sunt bătrân!
rondel de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria
Un copil fără jucărie
Este ca un magician fără pălărie
Orice copil își dorește
Un joc atunci când se plictisește
Orice om își dorește să mai fie copil odată,
Dar atunci el se gândește
Ca dacă o jucărie privește
De copilărie își amintește
Unde ești, copilărie,
Ai plecat cu o jucărie?
Ai plecat din viața mea
Și mi-ai luat și jucăria...
Te întreb, copilărie,
De ce de mine ai fugit?
Când îmi era mai greu
Tu m-ai părăsit...
Draga mea copilărie,
Ai venit din nou la mine,
Ai venit și bine-mi pare,
Dar timpul oprire n-are
Of, copilărie dragă,
Vremea trece, vremea vine
Știu că trebuie să pleci,
Dar să-ți amintești de mine...
poezie de Alexandra Marinescu
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Odihna mea (două cuiburi)
Au gândurile-ți cuib la mine-n minte,
Revin în el de fiecare dată
Când aripile, înger prea cuminte,
De dor, te dor și nu mai pot să bată.
Au visurile-mi cuib la tine-n suflet,
Revin în el de câte ori mi-e greu,
Când frânte mi-s picioarele de umblet,
Odihna mea și Dumnezeul meu.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu mi-e străin
Aceste locuri nu-mi sunt străine,
aici mi-am ascuns sub pietre
toate întrebările mele
burdușite cu sâmburi.
Mă recunosc tălpile de ceară
și-mi dau binețe scrise
pe ciorchinii copți ai zilei,
iar cineva nevăzut
îmi arată dansul statuilor în ploaie.
Aceste locuri nu-mi sunt străine-
ghem de flacără sunt printre ele.
Mi-am amintit...
Cândva am închis o ușă.
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Voluptăți imperceptibile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revenire
Satul meu bătrân, satul meu cuminte.
Din nou revin la tine și sufletul mi-e plin
De o iubire curată și fierbinte.
Sărut pământul pe care m-am născut.
Îți mulțumesc cu drag, căci ca un părinte m-ai crescut
Și mă aștepți mereu pe al casei mele prag.
Când stau cu frații mei la masă și un pahar de vin închin
Și gust dintr-un fagure de miere,
Atunci viața îmi pare un vis sublim.
Satul meu frumos cu văi, dealuri și coline,
Tu ești ca soarele care luminează ziua care vine.
poezie de Vladimir Potlog (5 septembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrân
Prea târziu te-am întâlnit în viață
Ca să pot să stau de veghe până-n zori
Brațele pe sânii tăi mi-ngheață
Ars prea mult ca să nu mă omori.
Totul e așa cum se cuvine
Numai eu n-am nici un rost pe-aici
Chiar atunci când simți că-ți este bine
Înlăuntrul clipei noastre mici.
Pofta mea te ține-n ea întreagă
De lumina ta marcat rămân
Doar un fel de-avertisment mă leagă
De obsesia că sunt bătrân.
Sunt bătrân și te iubesc, pierduto
Și mă tem de stilul tău perdant
Calendarul ziua ți-a făcut-o
Din aceste clipe de neant.
Sunt bătrân, iubirea mea-i prea nouă
Și nu-i cale să întineresc
În zadar o înfășor în rouă
Totu-i un capriciu pământesc.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
UNEI RIVALE
Recunosc, e talentată
Și nu pot să o înfrâng,
Căci de fiecare dată
O citesc și-ncep să plâng.
epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești viață?
Unde ești tu viață,
Prin care am trecut?
Întrebarea e isteață,
Iar răspunsul e știut.
Viața care a-nceput,
Tu nu știai ce este,
Atunci cândva demult,
Credeai că e poveste.
Acum bătrân fiind,
Când ai văzut ce-a fost
Observi că doar trăind,
Viața are rost.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ma recunosc,ma regasesc
Ma recunosc, caci nu ma pot cunoaste
Si nu-nteleg, cind Mi-esti necunoscut,
Cind nu Te vad, m-am cufundat in noapte,
Cind Te gasesc, gasesc un inceput.
Ma recunosc in leaganul din casa,
Ma recunosc si-n plins si-n gingurit,
Ma recunosc si-n cel plecat din casa,
Ma recunosc si-n toate m-am gasit.
Dar cine sint, de unde vin si unde,
Spre ce ma-ndrept, spre ce liman m-avint,
Eu nu cunosc si nici nu pot patrunde,
Iar truda mea e goana dupa vint.
Sint fiul ratacit ce-a fost departe,
Fara parinti, far-casa, doar cu chin.
Sint cel ce se pierduse fara moarte,
Strin de toti si siesi tot strain.
Ma-ntorc acum-napoi si-mi caut dorul.
Te caut iar, si iar ma las gasit.
Iar Te cunosc si-mi recunosc izvorul;
Ma recunosc in Cel ce m-a gasit.
Ma recunosc in trecatorul astazi,
Dar sint flamind de timpul infinit.
Nu stiu ce sknt, dar recunosc in mine
Un Dumnezeu ce-n fine m-a gasit.
Ma recunoasc, caci nu ma pot cunoaste
Si nu-nteleg, cind mi-esti necunoscut;
Cind nu-mi vorbesti, cind negura ma paste
Nu sint nimic, dar SUNT cind Te-am vazut.
poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da,recunosc, iubesc !
Da, recunosc, iubesc!
Da,
recunosc,
am iubit-o!
E ăsta un păcat?
Să arunce cu piatra
cel care nu a iubit niciodată.
Cred că m-am născut
îndrăgostit de ea.
Am căutat-o în sânul mamei,
în primul pas.
Când am pronunțat primul cuvânt
a fost numele ei.
De câte ori deschideam o carte
îi auzeam chemarea.
Cuvintele jucau ca ielele
un joc al seducției.
Nu a fost acolo la primul sărut,
dar l-a simțit,
vântul adia ușor,
zgomotele produse de frunzele
copacilor din noi
erau șoapte de iubire.
Da,
recunosc,
o iubesc!
O iubesc pur și simplu.
Este chimia aceea invocată mereu.
Se pare ca Mendeleev ne este protector.
E dragostea supremă dintre mare și țărm,
dintre vultur și zbor,
iubirea unică a unui lup.
E ceea ce unii nu își permit să viseze.
Trăiesc din zâmbetul ei,
mai frumos,
mai seducător decât orice
din acest univers.
O respir în fiecare secundă a vieții.
O iubesc fiindcă s-a născut pentru mine,
m-a așteptat cuminte în povestea noastră, chiar dacă am scris milioane de cuvinte până am ajuns la ea.
Da,
recunosc,
o voi iubi!
Nu știu să trăiesc dincolo de privirea ei,
de glasul ei,
de râsul ei,
toate balsam pentru sufletul meu.
Nici nu aș avea ce să trăiesc,
totul ar fi tern,
m-ar înghiți întunericul din mine.
Recunosc,
am iubit-o,
o iubesc
și o voi iubi.
Condamnați-mă!
poezie de Mihail Coandă din Umbre pe asfalt (1 iunie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un poem din cealaltă extremă a vieții
Mă uit la mine și nu mă mai recunosc; totul e nou si necunoscut.
Nu stiu ce s-a întamplat cu mine... nu mă mai trezesc din visul acesta;
Uitat de lume și de viață pașesc prin trecutul fără sfarșit, încărcat cu amintiri frumoase, însa prea dureroase.
Of, viață, cu ce ți-am greșit?
Of, lume, chiar ți-am greșit!?
Doamne, unde esti tu, cel care esti lumina pământească? M-ai lăsat și tu? Te strig, dar nu mă auzi; Te caut, însă nu te găsesc!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revin
Revin cu gândul nerostit
Si-ncerc ca să te am aproape
Când ziua este spre sfârșit
Si picura a noapte
Revin dar niciodată-n faptă
De ce e oare atât de greu?
Afară primăvara-nalță
Culorile de curcubeu
Revin in gândul nerostit
Si nici nu ști ce rău imi pare
Acum când totul s-a sfârșit
Simt că sunt ruptă ca o floare.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De fiecare dată când, escaladând un munte, văd cum soarele răsare, cu tot procesul său imperturbabil de la tonuri de negru la tonuri de verde, apoi roșietice, până la primele raze ce apar pe cer și tot coboară până îți ating chipul cu acel strop de căldură care transformă totul, care te luminează și te fac să te simți viu, o clipă trecătoare, dar de neprețuit, trebuie să recunosc că întotdeauna simt că momentul este unul special, magic, că în acest proces e ceva ce nu reușesc să descifrez și care mă face să-mi ies din minți, și -poate și din cauza asta- să revin mereu în munți, iar și iar, pentru a încerca să descopăr forța aceea necunoscută care scoate din adâncul inimii mele aceste sentimente de plenitudine.
citat din Kilian Jornet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu că e greu...
Prea repede te-ai stins ca o lumânare,
Pe mine acum sufletul mă doare,
Așa cum zilele au trecut cu soare,
În această zi durerea apare.
Uneori simt că nu mai am putere,
Când simt din nou acea durere,
Oare mă mai ridic vreodată
În viață să fiu veselă, o dată.
Când plâng inima mea slăbește,
Mă uit în sus și domnul mă-ntărește.
Pe toți să ne ajute Dumnezeu,
S-avem sănătate și să trecem de greu.
poezie de Eugenia Calancea (8 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În succese îl recunosc pe Dumnezeu, în eșecuri mă recunosc pe mine.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești tu!
Te recunosc:
ziua aceasta însorită
este surâsul tău
care prevestește primăvara!
Nu-i chip să mă amăgești:
Tu ești steaua polară!
Stai neclintită
în inima mea.
Te recunosc după cum sclipești
prin norii de sticlă
risipiți pe cer,
după cum strălucești
din fundul adânc al mării...
Sunt hotărât
să mă afund în mare
printre rechini
și printre scafandri
să culeg de la fund
steaua polară.
Te recunosc
în desenele pe care norii
le desăvârșesc pe cer:
ești tu!
Te recunosc
după umbrela
sub care stai
când plouă...
poezie clasică de Constantin Nisipeanu din Cartea cu oglinzi (1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De fiecare dată
Adorm de fiecare dată
Pe plaja sufletului meu,
O adiere să răzbată,
Căci plâng și plâng... și plâng mereu...
Cad anotimpuri de speranță
Și ploi de lacrimi peste noi...
Te-am așteptat o-ntragă viață,
Dar azi suntem în suflet goi.
Azi lacrima uitată-n mână
Ascunde pagina tristeții.
Mă tem de clipa de furtună
Ce-mi va fura lumina vieții.
Adorm de fiecare dată
Pe plaja sufletului meu.
E toamnă-n suflet. Lacrimi-frunze
Se strâng de-acum în pumnul meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să recunosc că am avut două sau trei locuri de muncă doar pentru bani.
citat din Jessica Walter
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuri dragi
Mă întorc astăzi cu drag,
Unde am copilărit...
Nimeni nu m-așteaptă-n prag.
Pare totul adormit...
Doar cireșul din livadă,
Nucii, prunii și cu merii,
Iarba verde din ogradă
Mă așteptă-n toiul verii.
Iar căsuța noastră mică
pare că e-o jucărie
aruncată când se strică.
Jocuri din copilărie!
Ulițele-s ca-n povești:
Mici o simplă cărăruie.
Car cu boi nu mai găsești...
Amintire-i încă vie.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!