Filip: Sigur ţi-l aminteşti pe Ahile şi legenda Troiei.
Tânărul Alexandru: E preferatul meu.
Filip: De ce?
Tânărul Alexandru: Pentru că l-a iubit pe Patrocle, şi i-a răzbunat moartea. Pentru că a dus o viaţă fără frică.
Filip: Unii spun că a fost un prost impulsiv, care lupta pentru sine şi nu pentru Grecia.
Tânărul Alexandru: Dar a fost un erou! Cel mai mare din Troia.
Filip: Şi destinul care i-a fost?
Tânărul Alexandru: Să moară tânăr, în plină glorie.
Filip: A avut de ales?
Tânărul Alexandru: Oh, da. Ar fi putut avea o viaţă lungă, dar lipsită de glorie.

replici din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filip (către tânărul Alexandru): Alexandru, nu te naşti rege, ci devii rege. Prin călire şi suferinţă. Un rege trebuie să ştie cum să îi rănească pe cei dragi. O viaţă stingheră. Întreabă pe oricine. Pe Heracle. Pe oricare dintre ei. Soarta e crudă. Niciun bărbat şi nicio femeie n-au cum fi foarte puternici sau frumoşi fără ca haosul să apară. Râd atunci când ajungi prea sus. Şi zdrobesc tot ce ai clădit cu un simplu moft. Gloria de care te bucurai ţi se ia imediat. Şi le devenim sclavi.

replică din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce ai citit într-o lucrare de inspiraţie psihanalistă că tânărul Aristotel fusese cu siguranţă gelos pe Filip, tatăl lui Alexandru, viitorul său elev, fără să vrei te gândeşti că un sistem cu pretenţie de terapeutică şi în care se născocesc asemenea ipoteze nu poate fi decât suspect, căci inventează secrete din plăcerea de a inventa explicaţii şi vindecări.

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul are nevoie de un povăţuitor duhovnicesc, care să-l sfătuiască şi de care să asculte, ca să călătorească cu siguranţă duhovnicească, fără primejdii, fără frică şi fără să se împotmolească. Fiecare om, cu cât creşte, cu cât înaintează în vârstă, cu atât dobândeşte experienţă şi de la sine, şi de la alţii. Un tânăr nu are această experienţă. Unul în vârstă foloseşte experienţa dobândită de la sine şi de la alţii pentru a-l ajuta pe tânărul neexperimentat să nu facă gafe. Atunci când tânărul nu ascultă, face experienţe cu sine însuşi. În timp ce, dacă ascultă, va avea câştig.

Paisie Aghioritul în Cuvinte duhovniceşti, vol. I - Cu durere şi cu dragoste pentru omul contemporan (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul Sam: Dar tata a spus că monştrii de sub patul meu nu există cu adevărat.
Tânărul Dean: Asta pentru că el chiar s-a uitat sub patul tău. Dar, da, există cu adevărat. Aproape totul este adevărat.
Tânărul Sam: Moş Crăciun există?
Tânărul Dean: Nu.

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul deputat

E deştept şi fără hibă,
Combativ şi competent,
Dar în sală îl inhibă
Gradele din Parlament.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul Nearh: Învăţătorule? Învăţătorule?
Aristotel: Da?
Tânărul Nearh: Învăţătorule?
Aristotel: Da, spune, spune.
Tânărul Nearh: De ce sunt persanii atât de cruzi?
Aristotel: Nearh, nu despre asta vom vorbi astăzi. Dar e adevărat, rasele orientale sunt cunoscute pentru sălbăticia şi iubirea slugarnică faţă de plăcerile simţurilor. Excesul distruge omul. De aceea grecii sunt superiori, deoarece ne controlăm simţurile. Deoarece suntem moderaţi. (Râsete.) Sperăm.

replici din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul ka

să fie pace în lume! spune tânărul kamikaze
cu privirile îndreptate spre un spital de copii
ce n-ar fi trebuit să se nască – puntea de aer
puţin viciat pe care păşeşte îl saltă ca pe o min

ge de gumă cu focosul inclus (?!) – gemenii nou

păscuţi de zebrele clar derulate sub tânărul ka
mikaze nu pricep ce se-ntâmplă: au renunţat
încă-nainte de mica explozie... pacifistă la o
cazare şi-un meniu de campanie uşor ofensivă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucători de-a baba-oarba

[Pentru amintirea unui tânăr care a plecat...]

cândva, frate Alexandru,

şi pe noi

or să ne arate-ntr-o fotografie

plină de amprentele copiilor,

bărbieriţi, liniştiţi, cu un zâmbet neşters

pe faţă,

când din noi vor fi crescut demult

narcise şi ghiocei pentru albine.

dar trebuie, aşa se cade,

să râdem în fotografii.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept la şcoală pe tânărul timid. Există ceva nepreţuit în timiditate: păstrează. Mai ales la popoarele care se maturizează uşor, cum sânt popoarele acestea - latine dacă vreţi, timiditatea e un factor educativ fără pereche. Esenţialul e să prelungeşti tinereţea; cu orice mijloace, deci chiar prin timiditate. Căci toate "animalele superioare" au o tinereţe lungă. (Asta o ştiu sigur din biologie.)
De aci lupta dintre învăţătorul adevărat şi părinte. Profesorii obişnuiţi conspiră cu părinţii în a maturiza un tânăr; în a-i da cunoştinţele necesare - spun ei -, în a-l pregăti pentru viaţă, spun ceilalţi. Atunci intervine învăţătorul

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul scriitor

Insul ăsta a decis
Să trăiască doar din scris:
Când e-n pană de arginţi,
Scrie-acasă, la părinţi!

epigramă de Ioan Frenţescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filip: Nicicând nu e uşor să scăpăm de mamele noastre, Alexandru. Fereşte-te de femei toată viaţa. Sunt mult mai periculoase decât bărbaţii.

replică din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere de epitaf pentru Alexandru Clenciu

Sub lutul presărat cu flori
Să-i fie tihna necurmată!
Fu Alexandru deseori;
A fost şi "clenci" câte o dată...

epitaf epigramatic de Cornelius Enescu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul îndrăgostit

Mare-i dragoste de şcoală,
Pentru el e ca o boală
Care, sigur, l-a decis,
Să comită câte-un bis!

epigramă de Nicolae T. Mălău din ziarul "Viaţa Buzăului" (27 martie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata satisfacţie nu depinde de ceea ce avem; un butoi a fost îndeajuns pentru Diogene, dar o lume întreagă a fost prea mică pentru Alexandru cel Mare.

citat clasic din Charles Caleb Colton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parmenion (la o întâlnire cu generalii după nunta lui Alexandru cu Roxana): Tatăl tău se întoarce în mormânt, Alexandru. După atâta vreme, iei fiica unei căpetenii de deal? Îţi pare legitimă acestă uniune tribală?
Alexandru: Parmenion, uiţi că tatăl meu şi-a ales regina din rândul barbarilor.
Parmenion: Aşa e, şi puţini ar crede c-a fost o căsnicie cu adevărat fericită.

replici din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul Masbath (despre aparenta vină a Katrinei): Un fel de vrăjitoare ciudată, dar cu o inimă bună şi iubitoare. Cum puteţi gândi astfel?
Ichabod Crane: Am un raţionament corect.
Tânărul Masbath: Atunci sunteţi vrăjit de raţiune.
Ichabod Crane: Sunt cucerit de ea!

replici din filmul artistic Legenda călăreţului fără cap, scenariu de Andrew Kevin Walker, după Washington Irving
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul, plin de admiraţie pentru un erou, nu îşi dă seama că singurul lucru pe care îl admiră este o proiecţie a propriului suflet.

citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul lup de mare, care am fost, ar striga disperat la bătrânul matelot din pragul crâşmei: "Om la apă!"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mormânt îl satisface acum pe cel pentru care întreaga lume nu a fost suficientă.

citat celebru din Alexandru cel Mare
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii lui Ahile*

Privindu-l pe Patrocles mort
– cel atât de viteaz şi de viguros, atât de tânăr –
caii lui Ahile au început să lăcrimeze;
natura lor nemuritoare s-a revoltat
în faţa acelei lucrări a morţii pe care trebuiau s-o privească.
Şi-au înălţat capetele, şi-au scuturat coamele,
au bătut pământul cu copitele
şi l-au plâns pe Patrocles, văzându-l fără viaţă, ucis,
doar carne şi-atât, cu flacăra spiritului stinsă,
dezarmat, fără suflare,
întors de la viaţă la marele Nimic.

Zeus a văzut lacrimile acelor cai nemuritori şi i-a părut rău.
"N-ar fi trebuit să fim atât de necugetaţi
la nunta lui Peleus," a spus.
"Mai bine nu v-am fi dăruit, nefericiţi mei căluţi.
ce treabă aveaţi voi acolo jos,
printre pateticile fiinţe omeneşti, jucării ale destinului?
Voi nu cunoaşteţi moartea, voi nu veţi îmbătrâni niciodată,
şi, totuşi, suferiţi pentru nişte dezastre efemere.
Oamenii v-au prins în cercul nenorocirilor care-i înconjoară."

Dar, de fapt, pentru osânda cea fără de sfârşit a morţii
curseseră lacrimile celor doi inimoşi cai.

* Balius şi Xanthus - doi cai mitologici, nemuritori, au fost darul lui Poseidon pentru Peleus la nunta acestuia cu zeiţa ocenelor, Thetis. La rândul lui, Peleus a dăruit bidivii fiului său Ahile, care, mai târziu, i-a folosit la carul lui de luptă în timpul Războiului Troian.

* "În Iliada 17.474-8, Automedon, conducătorul carului lui Ahile, afirmă că numai Patrocle era capabil să-i stăpânească deplin pe aceşti cai. Când Xanthos a fost mustrat de îndoliatul Ahile pentru că a permis ca Patrocle să fie ucis, Hera i-a acordat lui Xanthos darul vorbirii, ceea ce a încălcat legea Divină, permiţând calului să-i spună că un zeu l-a ucis Patrocle şi că un zeu îl va ucide pe Ahile. După moartea lui Ahile, furiile l-au lovit pe calul insolent." – Wikipedia

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!