Şpaga noastră cea de toate zilele

E un dezastru general, nu poţi să faci un singur pas,
Că te loveşte ca un par acest flagel întins şi gras.
De vrei să mergi în primării, c-o foaie, pentru-o aprobare,
Te umilesc de parc-ai fi un cerşetor la drumul mare.
Te poartă pe la zeci de uşi pentru-o-amărâtă de ştampilă
Şi stai la nu ştiu câte cozi, că-ţi vine să îţi plângi de milă.
Dacă-nsfârşit, cu chiu-cu vai, ajungi să intri-ntr-un birou,
Cu greu ţi-aruncă o privire, stă-nţepenit ca un tablou.
Cu greu îşi desclestează gura să-ţi adreseze un cuvânt,
Se-asează mai comod în scaun şi e atent de ai vreun gând...
Să scotoceşti prin portofel, să umbli pe la buzunare.
Tu simţi durere în tot corpul, de stat la coadă în picioare.
Şi te apucă nebunia, că ştii precis la ce gândeşte;
Mai rasfoieşte prin dosare şi peste ochelari priveste,
Îţi zice-aşa... cu nepasare: "Să treci mai peste-o săptămână",
Dar dacă-i pui pe masă"PLICUL", devine fiinţa cea mai bună.
Şi ca prin farmec s-a schimbat funcţionarul plictisit,
E-atât de zâmbitor, de- amabil, tu ştii că " PLICUL" l-a vrăjit.

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şpaga şi junghiul

Propun să ne imaginăm c-avem nevoie de spital;
"Ferească Sfântul", zi-i mai bine, că de n-ai "PLICUL"... e fatal.
Vezi, cu portarul să începi, să fii cu tact neapărat,
Să-l mituieşti cu socoteală, că altfel nu te vezi intrat!
Apoi, femeia de serviciu şi ea se crede importantă,
Când vrei să-ţi schimbe lenjeria, devine acră, arogantă.
Ia să nu-i dai... şi ai să vezi, că nu îţi schimbă lenjeria
O să aştepţi tu mult şi bine de nu îi ungi masinăria.
Ce să mai zici de asistente, ori sora şefă... fii atent!
De nu ai pregătit pachetul, atunci, când mergi la tratament...
Să ştii că eşti un om pierdut, cu furie ea se răzbună,
Te va-nţepa în duşmănie, să simţi durerea, chiar şi-o lună.
Să trecem şi la domnul doctor... De n-ai să dai, eşti ca şi mort;
Aici, nu merge pacheţelul, ci "PLICUL" gros cam cât un tort.
De vrei ca să nu mori cu zile şi multă-atenţie să-ţi dea,
Fii pregătit vârtos la pungă, parol, îţi spun... pe-onoarea mea!

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decontul final

Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îţi dau toţi aceşti ani, îţi dau viaţa mea.

Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit nişte ani, să ţi-i dau înapoi,
Anii noştri frumoşi, anii noştri nebuni,
Am să-ţi dau săptămâni, anotimpuri şi luni.

Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Şi eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ţi mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.

Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ţi-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munţi,
Să-ţi aduc amintiri ca să poţi să mă-nfrunţi.

Să mai treci prin vreun loc unde-am stat şi-am visat,
Fără pic de păcat.
Să-mi mai iei cât de cât umilinţa tacând
Şi spitalul din gând.

Să mai schimbi drumul tău, că şi-aşa n-are rost,
Nişte cioburi să-ţi las din iubirea ce-a fost,
Să te-ntorci, auzind că mai sunt printre vii
Şi de dragă ce-mi eşti mai trăiesc până vii.

Nici dovezi nu-ţi pretind, nici chitanţe nu-ţi cer,
Te aştept sus în cer,
Şapte ani te-am închis în iubirea ce-ţi port,
Să mă ierţi ca pe-un mort.

Să mai cazi dinspre cer, când sunt strugurii copţi,
C-am să-ţi dau nişte ani, strânşi în zile şi nopţi,
Să mai vii prin trecut, prin grădina de foc,
Unde-a fost să te văd şi să-ţi fiu nenoroc.

Dar te rog să mai vii într-o zi pe la noi,
Să-ţi dau anii-napoi,
Ca pe tot ce-ai pierdut pentru că m-ai iubit,
Eu să mor, să fim chit

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce atitudine vii în întâmpinarea problemelor tale? Orbecăieşti aiurea fără să ştii ce vrei sau ai o determinare de fier să obţii ceea ce ştii clar că îţi doreşti? În orice domeniu se aplică aceeaşi regulă: Dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, nu vii să spui şoptit şi temător că ai vrea dar nu ştii sigur. Vii şi baţi cu pumnul în masă, mai ales dacă ţi-au ajuns frustrările. "Iubitul m-a bătut de 27 de ori dar ne-am împăcat de fiecare dată. Ce să fac?" Păi nu ştiu ce să faci pentru că nu mi-ai zis ce îţi doreşti. Îţi place bătaia? Păi atunci dă-i motive să te bată de câte ori simţi nevoia. Vrei iubire? Fugi cât poţi de departe de el. Dacă tu nu ştii ce vrei, cum aş putea să ştiu eu şi să te ajut cu ceva?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rupere... Renaştere

Da. Nu. Poate. Nu ştiu...
Nu ştiu ce urma... e clar!
Doar că mi-e permanentă foame,
Şi simt în inimă amar...

Nu. Poate. Sau... nu ştii...
Ce simţi, ce cauţi sau ce vrei...!
Mie mi-e tot mai greu s-aştept,
"La revedere" să-i spui ei...

Nu ştiu, nu ştii, nimeni nu ştie...
Nici ce va fi, nici cum... de ce...!
Tot ce doresc? Să vii la uşă...
Să mă revezi... să vezi cum e!

Da. Nu. Nu ştiu. Poate...
Aşa o fi scris din Lumini.
Ştiu doar că te doresc în toate,
Şi n-a fost scris să fim străini!

Las-o din suflet să îţi plece!
Dă-i drumul să-şi înceapă zborul...
Tot ce-ai trăit, a fost... Treci peste!
Vino spre mine... îţi plânge dorul!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un final de verde

De o vreme te doare rădăcina
şi simţi că-ţi vine să te rupi
ai rezistat sub norii de furtună
şi-acum ai renunţa la mult

Ai scutura din frunzele pe ramuri
care te-apleacă spre pământ
şi parcă nu mai vrei să stai în vânturi
să dăinuieşti ca Duhul Sfânt

Ai devenit un lemn tot mai puternic
cu fiecare an trecut
şi-ţi este frică-acum de întuneric
că nu ştii ziua de-o apuci

Ai fost un lujer într-o altădată
când nu-ţi pasă ce-ai să ajungi
acum bătrân, uitat de toate-odată
ai vrea să râzi şi-ai vrea să plângi

Ramas-ai singuratic în pădurea
pe care o priveşti de sus
îţi aminteşti prin gânduri înverzirea
cu răsăritul ce-a apus

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SINGUR CÂND EŞTI...

Te-ai întrebat, tu, oare
de ce iubirea doare?
Nu cred că ai simţit,
dorul mare, nesfârşit,
departe de cel iubit!
Ştii, tu, cum e sa fii
departe, să-ţi simţi inima
cum plezneşte în coarde,
sperând că mai există
a ta iubire şi nu a rămas
doar o simplă amintire?
Ştii tu cum e, când
trezindu-te în noapte,
să te simţi singur,
printre stele şi şoapte,
şi să-ţi doreşti o altă inimă
lângă tine să bată, nu să stai
de veghe, noapte de noapte?
Singur când eşti
îţi doreşti să scapi
de singurătate, să ai aripi,
să pleci oriunde, doar
să nu mai simţi apăsarea
tristeţii, în nopţile reci,
când cu un suflet drag,
ai vrea să le petreci,
Şi nu cred că ştii
cât este de greu să speri,
să tot speri, azi, mâine, mereu!

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respect

Toţi în jurul tău aleargă după bani
Mertzul şi gagica îţi atrag mulţi fani
Luptă să ajungi şi tu acolo, sus
Vremea hipioţilor a cam apus

E mişto să-ţi faci vacanţa în Dubai
E la modă să fii mai tot timpul high
Nu contează câtă carte-ai învăţat
Fă pe şmecherul să nu pari un ratat

Mai bine stai la mal
Nu te lasă luat de val
Rămâi pe drumul drept
Dacă vrei, dacă vrei, dacă vrei
Respect

Toată ziua nu ştii decât să munceşti
Eşti ca un robot şi o să rugineşti
Poate într-o zi o să-nţelegi că nu
Timpul nu se-nvârte după cum vrei tu

Doar o viaţă ai şi dacă nu eşti prost
Totul are sens şi totul are rost
Ştii că numai tu o vei putea schimba
Nu-i lasă pe alţii să facă mişto de ea

Mai bine stai la mal
Nu te lasă luat de val
Rămâi pe drumul drept
Dacă vrei, dacă vrei, dacă vrei respect

Dacă vrei, dacă vrei

Şi de ai vrea să mai ştii...
Nu, nu, nu-i timp pentru prostii

Mai bine stai la mal
Nu te lasă luat de val
Rămâi pe drumul drept
Dacă vrei respect

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să ajungi undeva nu trebuie să ştii tot drumul, pas cu pas, încă de dinainte de a pleca. Primul pas este să îţi asumi călătoria şi unde vrei să ajungi. Ca să îţi asumi această călătorie, trebuie să îi spui pe nume; lucrurile se vor aranja de la sine, pe parcurs.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasivitatea şi lipsa de acţiune îţi hrănesc frica, iar proactivitatea şi acţiunea îţi hrănesc curajul. Cu cât mai mult amâni, cu cât mai mult te afunzi în zona ta de confort, cu fiecare zi ce trece te simţi din ce în ce mai lipsit de putere. În plus, oricât de mult te-ai lupta ca să împiedici schimbarea ea se petrece oricum, cu sau fără voia ta, iar dacă tu eşti paralizat de fricile tale şi te simţi lipsit de putere, orice schimbare ţi se va părea copleşitoare şi greu de gestionat. Însă, atunci când tu cel care provoacă schimbarea, când ai curaj şi acţionezi, îţi construieşti pas cu pas încredere în tine, conştientizezi şi simţi câte resurse interioare ai şi nimic nu ţi se mai pare greu sau de netrecut. Atunci când ştii că prin acţiunile tale poţi să obţii orice de la viaţă, că există cel puţin o soluţie la orice problemă şi că rezolvarea oricărei situaţii depinde de tine, niciun obstacol al vieţii nu mai este de netrecut. Înveţi în timp că greutăţile îţi sunt date ca să te întărească, ca să devii şi mai puternic şi mai înţelept, altfel percepi obstacolele ca pe nişte oportunităţi. Frică şi pasivitate versus curaj şi acţiune. Tu alegi cum doreşti să-ţi trăieşti viaţa!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea măiastră

Un cântec fără de sfârşit
Ce zboară-n veci în zări albastre,
O flacără cu glas vrăjit -
Măiastra cântecelor noastre.

Oftatu-n doină când îl pune
E un oftat al lumii-ntregi,
Cu el a îmblânzit o lume,
De la opincă pân' la regi.

Cu-o foaie verde frunzişoară,
Când ea o face un descânt,
O simţi c-o ia din inimioară
Să stingă răul pe pământ.

Şi una de-asta de la noi,
Când zice-aşa cu foc şi dor,
Se prind în horă câte doi
Şi piatra saltă sub picior.

Vom fi bogaţi c-un infinit
De armonii ca apa vie,
Dumnezeiescu-i glas vrăjit
A strâns comori de veşnicie.

A ars cu fiece cuvânt,
Cu lăutari în nopţi cu stele,
S-a dăruit, topită-n cânt,
Măiastra cântecelor mele.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fluture divin

Sunt un fluture venit din amintire,
De undeva unde cu greu poţi să ajungi,
Trecând de munţi şi stânci de gânduri.

Dar dacă eşti într-o ureche,
De eşti căit şi hotărât,
Pornit-ai tu-ntra-acolo,
Şi-oricât de mohorât şi-urât o fi acolo,
Să nu te-opreşti, să nu faci cale-ntoarsă,
Căci n-ai să mă găseşti, n-am să mai fiu acasă.

Dar eu sunt fluture, venit din amintire,
Un loc spre care tu acum porneşti,
Cu pas de fier.
Să nu stai să te gândeşti
La ce te-aşteaptă,
Ci mergi rapid, dar totuşi mai încet puţin,
Că nu te-alergă nimeni, nu tre' să te grăbeşti.

Tu ai să treci prin foc şi apă,
De ai curajul să le-nfrunţi.
Şi ai să mergi prin alb şi negru,
Te rog să nu te-ncrunţi,
Căci dacă nu-nţelegi ce-ţi spun,
Am să-ţi explic pe scurt:
Toate astea în mintea ta s-au petrecut.

Poţi tu să crezi aşa ceva?
Că locul unde-ai fost, şi eşti acum, şi eşti în fiecare zi
Nu e decât o minte, una din milioane, mii şi mii?

Şi asta dovedeşte ce uimitor e omul
Prin natura sa, prin totul
Ce-l creează.
Şi cel ce l-a făcut, acela este Dumnezeu.

Căci omul e-o creaţie divină,
Exact ca cel ce a creat-o,
Şi totuşi, mulţi nu preţuiesc
Că Dumnezeu ne-a dat-o.

poezie de Luca Gudină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi ajunge să te cunoşti mai bine? Nu prin ceea ce gândeşti, ci prin ceea ce faci. Încearcă să îţi faci datoria şi vei ştii din capul locului care îţi este valoarea.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea unei lacrimi

E greu să vezi durerea şi lacrimi arzând,
Să-ţi fie milă şi s-o alini trecând,
S-ajungi, s-asculţi în linişte apa din izvor,
Să miroşi o floare, să vezi un cocor,
Să te aşezi într-un loc mai curat,
Să nu mai fii atât de îngrijorat,
Să treacă viaţa câte un pic,
Să nu mai vrei să faci nimic,
Să te rogi un pic să-ţi treacă
Durerea să te părăsească,
Să poţi merge cu fruntea sus,
Să vezi cum dorul tău s-a dus,
Să nu-ţi pleci capul în faţa nimănui,
E greu, dar ca tine alta nu-i.
Domnul îţi va da mai mult în viaţă,
Tu meriţi un zâmbet nu lacrimi pe faţă.

poezie de Eugenia Calancea (2 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aştepţi ca cineva să vină cu o baghetă magică şi să îţi schimbe viaţa... aştepţi degeaba. Doar tu poţi să schimbi ceva concret în viaţa ta prin hotărârile pe care le iei şi prin acţiunile pe care le faci zilnic. Să stai şi să îţi plângi de milă nu ajută la nimic.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi piatră de pe râu...

Spune-mi stâncă cum de poţi să nu plângi când bate vântul şi te calcă în picioare şi zăpada şi pământul?
Nu te-am auzit ţipând, nici n-ai blestemat destinul, că n-ai lacrimă şi gând şi nu ştii ce e veninul.
Nici iubirea nu o ştii, nu o simţi, când floarea stâncii îşi înfige rădăcini chiar în colţii tăi, adâncii...
Ploile te spală-ades, vremea te mai şlefuieşte, dar tu taci cu înţeles, cum, pe mal, tace un peşte...
Nu te răzvrăteşti când paşi te lovesc cu duşmănie, stai cuminte şi ne laşi să dăm drumul la furie...
Pe sub ape te răsfeţi, când te mângâie izvorul, ai atât de multe vieţi, dar nu ştii ce-nseamnă dorul...
Ştiu, că în tăcerea ta, şisturi cristaline cântă şi numai tăcerea mea, în tăcere îţi cuvântă...
Noi ne-asemănăm cumva,-n miezul tău dospesc cuvinte, cum în poezia mea sunt tăceri ce ştiu s-alinte...
Şi răbdăm orice sudalmă, orice gând de neiertare, doar că tu nu simţi nimic şi pe mine-orice mă doare...
De-aş fi piatră de pe râu, aş avea o veşnicie să-mi ţin versurile-n frâu, să rămână-n poezie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Message in a bottle

conversaţia implică un schimb de cuvinte şi impresii
dar atunci când eşti singur te retragi în sufletul întărit cochilie
aştepţi soarele să plângi, aşa cum numai primăvara îşi mai plânge-înfrigurarea
şi ştii că luntrea are doar un singur loc

îţi aduni cuvintele. le săruţi şi le închizi în sticle
tu ştii că ele vor muri pe drum dar cale de întors nu e
le dai drumul în ocean, închizi ochii şi laşi valul să te poarte
tu eşti ultima sticlă ce-şi caută drumul

de vei găsi o sticlă goală, cândva
să ştii că un ultim cuvânt şi-a lăsat umbra să plutească
reclădind o punte acolo unde sufletele au dat greş
şi cuvânt din cuvânt va înflori

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ştii, anul trecut aveai o părere total diferită despre mine. Aş vrea ca lucrurile să fie din nou la fel ca atunci.
Ly: Da, dar ştii că nu mai pot fi la fel ca atunci!
Lucian: Ştiu... Ia loc, te rog! Şi relaxează-te! N-am să te mănânc, pe cuvânt! Serios, nu sunt chiar un monstru... Nu mă privi atât de speriată; n-am de gând să-ţi fac absolut nimic! Nici să te sărut. Promit! Jur! Ce vrei mai mult de atât de la mine?
Ly: De ce-aş avea încredere în tine?
Lucian: De ce n-ai avea?! Ţi-am dat vreodată vreun motiv?
Ly: Da, mi-ai dat, atunci...
Lucian: Ah, atunci... Ştiu, am fost un dobitoc! Şi-mi cer mii de scuze faţă de tine, Ly, pentru acel gest necugetat! Chiar nu mă poţi ierta? Nu poţi trece peste ceea ce s-a întâmplat atunci? Te rog, din nou...
Ly: Nu ştiu... Nu ştiu ce să mai cred despre tine, Lucian! După ce te-am văzut la supercomputer, de ziua mamei tale... Mă derutezi continuu!
Lucian: Sunt un ciudat...
Ly: Nu chiar un ciudat. Şi totuşi, ce făceai pe aici?
Lucian: Nimic deosebit. Înainte de a intra tu, de abia sosisem şi... Răsfoiam puţin albumul cu fotografii al Liei.
Ly: N-ar trebui să umbli prin lucrurile ei, dacă ea nu este aici.
Lucian: Ştiu foarte bine asta, dar tocmai am stabilit că sunt un ciudat, deci, nu mă comport normal... Crezi că am greşit chiar atât de mult, dacă i-am răsfoit puţin albumul?
Ly: Nu, probabil că nu. Ştii, de fapt, cred că aş vrea să-l văd şi eu, pentru că ea nu mi l-a arătat niciodată. Crezi că s-ar supăra dacă voi arunca şi eu o privire?
Lucian: Nu, n-ar avea de ce.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu mai simţi nimic

Ştii, câteodată îţi vine să te opreşti.
Când nu mai ştii ce să faci.
Cum să faci.
Când simţi că nu mai ai de ce.
Când simţi că eşti gata.

poezie de Radu Cîrstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirarea unui gând stingher

Tu, suflet rătăcit, cum nu ştii, oare,
Că n-am plecat şi nu ne-am despărţit?
Sunt încă-n tine, viu, căci o plecare
Ar însemna pustiul de sfârşit.

Nu simţi privirea mea cum îţi măsoară
Plăcerea-n jocul noului sărut?
Nu ştii că te cunosc şi mă-nfioară
Toţi paşii tăi prin timpul ce-a trecut?

Nu te sfii de-acum! Din întâmplare,
Te mai privesc şi eu, la fel ca tine,
Dar nu cum te priveam, cu-nflăcărare;
Cred că-i dorinţa mea să-ţi fie bine.

Sunt doar un gând acum, ca o mirare
Prin gândul tău Dar ştii. Oi ştii, tu, oare?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi cere ceea ce vrei dacă nu ştii ce vrei. Mulţi oameni nu ştiu ce vor sau vor mai puţin decât merită. Primul pas e să îţi dai seama ce vrei. Al doilea pas e să decizi că meriţi ceea ce vrei. Al treilea pas e să crezi că poţi obţine ceea ce doreşti. Şi în fine, al patrulea pas, e să ai curajul să ceri ceea ce vrei.

citat din Barbara de Angelis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!