Viitorul

Trăim în miezul unui ev aprins
Şi-i dăm a-nsufleţirii noastre vamă.
Cei ce nu ard dezlănţuit ca noi
În flăcările noastre se destramă.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi: Rugul aprins... Îţi spune ceva?
Limbău (gânditor): Rugul aprins... Înţeleg... Cineva a dat foc... Cineva sabotează noul regim...
Lupoi: Cam aşa ceva...
Limbău: Unde s-a întâmplat?
Lupoi: La mănăstirea Antim...
Limbău: Nenorocitul! A dat foc la mănăstire! Era o clădire de patrimoniu...
Lupoi: Mai rău! A vrut să aprindă întreaga ţară... E periculos. Pe seceta aceasta, o scânteie ajunge...
Limbău: A pus benzină?
Lupoi: Nu, Limbău! Un material incendiar mult mai periculos. Poezie...
Limbău (aruncând o privire tâmpă): Oho!...
Lupoi (declamă): "Trăim în miezul unui ev aprins", tovarăşe Limbău. Incendiile se ţin lanţ! (Declamă). "Cei ce nu ard înflăcărat ca noi, în flăcările noastre se destramă..."

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

Ne-a părăsit lumina, culoarea ne-a uitat,
Şi şoaptele-şi pierdură-nţelesul pe vecii,
Şi trupurile noastre în gol s-au destrămat
Sub aiurarea nopţilor târzii.

Şi gândurile noastre trecură fără grijă-n
Ostroavele-necate în destrămări de veci.
Pe cerul lumii noastre mai dorm fără de sprijin
Doar ochii reci, doar lacomii ochi reci.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

Ne-a parasit lumina, culoarea ne-a uitat,
Si soaptele-si pierdura-ntelesul pe vecii,
Si trupurile noastre in gol s-au destramat
Sub aiurarea noptilor tarzii.
Si gandurile noastre trecura fara grija-n
Ostroavele-necate in destramari de veci.
Pe cerul lumii noastre mai dorm fara de sprijin
Doar ochii reci, doar lacomii ochi reci.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne urâm duşmanii, le dăm putere asupra noastră, putere asupra somnului nostru, a poftei noastre de mâncare, a tensiunii noastre sanguine, a sănătăţii noastre, a fericirii noastre.

citat din Dale Carnegie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi trăim experienţa lumii noastre interioare şi doar credem că trăim experienţa lumii exterioare. Lumea în afară este, dar cel mai mult trăim experienţa propriei noastre minţi. Mintea noastră este lumea noastră.

citat din Swamini Supriyananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem autorii acestor muzici

Noi suntem autorii acestor muzici sublime,
Noi suntem visătorii acestor vise înalte:
Hoinărind pe lângă însingurate stânci marine,
Adăstând lângă vaduri de râuri secate.

Noi suntem orfanii sorţii, cei fără nume,
Luminaţi de raza unei luni palide, amare;
Noi mişcăm şi reinventăm această lume,
Dându-i în neguri de vremuri sens şi culoare.

Cu magia cântecelor noastre fără de moarte
Construim oraşe de o grandoare-aparte,
Dintr-o fabuloasă, aeriană irealitate
Croim gloria unui imperiu şi-i dăm identitate:

Un singur om, atins de-al visului descântec,
Poate cuceri o coroana regală, înnobilat de cuvânt;
Iar trei, cu măsura şi ritmul unui proaspăt cântec,
Pot nărui un imperiu omnipotent la pământ.

Noi, în erele de demult – azi nişte notiţe-n arhive,
Urme-ale unui trecut îngropat – cătinel-cătinel
Am înălţat cu supinele noastre oraşul Ninive,
Iar cu optimismul veseliei noastre turnul Babel;

Apoi tot noi le-am surpat, astfel generaţiile viitoare
Vor şti cât valorează lucrarea lor şi-al lor renume.
Pentru că fiecare epocă e un vis care moare
Sau un vis care abia se naşte-n lume.

poezie de Arthur William Edgar O'Shaughnessy, 1844-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi, dar... de dragoste mai ales.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Dana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate lucrurile care sunt pe lume, unele depind de noi, iar altele nu. Cele care depind de noi sunt opiniile noastre, mişcările noastre, dorinţele, înclinaţiile şi aversiunile noastre – într-un cuvânt, toate acţiunile noastre.

Epictet în Manualul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi dăm formă clădirilor noastre; pe urmă, ele ne formează pe noi.

citat clasic din Winston Churchill
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aura este o o barieră, un zid, sau ca o vamă la frontieră; şi la această vamă se găsesc angajaţi care nu lasă să treacă nimeni, fără să verifice ce are în bagaje, în maşini. Aceşti vameşi acţionează în exteriorul conştiinţei noastre, dar ei pot să ne avertizeze.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi...

Si dragostele noastre
Dospira in venin-
Prea mult contemplasem
Ca pe-un decor strain,

Le-am aspirat parfumul,
Aromele le-am supt,
Dar din greseala trista
Petalele n-am rupt.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, cei mulţi, nu avem cum să devenim statui, decât dacă vom fi surprinşi de magma unui vulcan dezlănţuit intempestiv.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treburile omului sunt conduse de propriile noastre, reguli făcute de noi şi în conformitate cu propriile noastre teorii. Realizările omului se bazează pe folosirea simbolurilor... trebuie să ne considerăm pe noi o clasă simbolică, semantică de viaţă, iar cei care controlează simbolurile ne conduc.

citat clasic din Alfred Korzybski
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cele două vieţi ale noastre şi anume: cea trăită prin intermediul propriilor noastre persoane şi cealaltă viaţă, pe care o trăim în constiinţa celorlalţi, atât înainte de aşa-zisa noastră moarte, cât şi dupa ea, cea de a doua este un factor la fel de esenţial ca şi prima, al vieţii noastre integrale, ba uneori chiar mai însemnat.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi trebuie să completăm destinaţiile pe care vrem să le dăm vieţii noastre.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era suficient

acolo să fi stat, pe vechiul
drum dintre privirile noastre. doar era destul
pentru a smulge o tăcere, ca mai apoi să
putem contempla la jumătăţile noastre de
umbre, la distanţele dintre noi, la nespusele
dintre noi. şi totuşi, eu aproape că eram
(cumva) nesemnificativ; dar să fi stat acolo era
suficient, dincolo de miezul genelor abrupte.
în ochii ei pictase dumnezeu un colţ de cer.

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creativitatea este sursa centrală de sens în vieţile noastre şi atunci când suntem cuprinşi de creativitate, simţim că trăim mai din plin ca în tot restul vieţii noastre.

citat din Mihaly Csikszentmihalyi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem norocoşi: Suntem în viaţă; bunăstarea civilizaţiei şi a speciei noastre este în mâinile noastre. Dacă noi nu vorbim în numele Pământului, cine o va face? Dacă noi nu suntem devotaţi supravieţuirii noastre, cine va fi?

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte ţări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe...

Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desişuri,
Şi jale duce Murăşul,
Şi duc tustrele Crişuri.

La noi nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,
Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng
Şi tata, şi feciorul.
Sub cerul nostru-nduioşat
E mai domoală hora,
Căci cântecele noastre plâng
În ochii tuturora.

Şi fluturii sunt mai sfioşi
Când zboară-n zări albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi
Îşi înfioară sânul
Spun că din lacrimi e-mpletit
Şi Oltul, biet, bătrânul...

Avem un vis neîmplinit,
Copil al suferinţii,
De jalea lui ne-am răposat
Şi moşii, şi părinţii...
Din vremi uitate, de demult,
Gemând de grele patimi,
Deşertăciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce e mai bun în noi dăm oamenilor care nu au ce face cu darurile noastre...

citat clasic din Mircea Eliade
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!