Ce-ţi rezervă viaţa?

Să iubeşti, să plângi, să râzi
Să ai inima ca gheaţa,
Să salvezi, să distrugi, să fugi
Ce-ţi rezervă viaţa?

Să devii un doctor bun?
Să devii electrician?
Să devii doar un nebun?
Sau să fii bogat în bani?

Dar nu trebuie să ştim
Un răspuns la întrebare
Ce vom face? Ce-o să găsim?
Ce vom deveni noi oare?

Tu, iubite cititor,
Fă-ţi un mare viitor
Să nu urăşti, să nu fugi,
Să nu ucizi, să nu distrugi.

Căci vezi tu, dragă copilaş,
Poţi rămâne sau pleca,
Poţi să faci ce vrei în viaţă
Că alegerea e a ta!

Tu, iubite cititor,
Să nu mai strigi dup-ajutor,
Luptă mult şi luptă bine
Chiar dacă nu-ţi convine
Dar să nu renunţi deloc
C-o să ai parte de noroc
Şi să nu faci în exces
C-o să ai parte de succes.

Deci nu-i nevoie de destin
Să ne spună doar minciuni,
Să ne spună ce-o să fim,
De-om fi răi sau de-om fi buni.

Să iubeşti, să plângi, să râzi
Să ai inima ca gheaţa,
Să salvezi, să distrugi, să fugi
Ce-ţi rezervă viaţa?

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa noastră

Timpul trece şi ne schimbă,
Istoria vrea să ne-amintim,
Iubirea-n piept, nu stă... se plimbă,
Cerul vrea doar să zâmbim,
Visul cere povestire,
Speranţa spune că se poate,
Dorinţa-şteaptă împlinire,
Omul le trăieşte toate.

Timpul trece şi ne schimbă,
Chiar de vrem să refuzăm,
Schimbarea-i una-n orice limbă,
Nu putem, în timp, să stăm,
Dar ascultă ce gândeşti,
Cum te-aştepţi, mereu, să fii,
Ia în calcul ce-ţi doreşti,
Tu alegi cum să devii.

Istoria vrea să ne-amintim,
Să invăţăm din ce a fost,
Să nu uităm ce povestim,
Să gasim, în lume, rost,
Să simţim cum s-a simţit,
Să retrăim momente-ntregi,
Să aflăm de ce-au murit...
Dar ce înveţi doar tu alegi.

Iubirea-n piept, nu stă... se plimbă,
Se hrăneşte din dorinţă.
Din simţiri ce nu se schimbă.
Se-ntreţine cu voinţă.
Nu se vede dar se simte
Fix aşa cum îţi doreşti,
La toţi diferă, ţine minte:
Tu decizi cum să iubeşti.

Cerul vrea doar să zâmbim,
Când eşti trist, el strânge nori,
Să luptăm, să strălucim,
Când plângi mult, el până-n zori.
Nu-ţi uita vreun sentiment,
Nu urî când poţi iubi,
Nu grăbi când totu-i lent,
Nu fii trist când poţi zâmbi.

Visul cere povestire,
Să-ţi ofere noi idei,
Să vezi altfel, să inspire,
Să te simţi aşa cum vrei,
Să ai tot ce-ţi poţi dori,
Să nu ai nimic închis,
Şi motive de-a zâmbi...
Asta-i viaţa, dar... în vis.

Speranţa spune că se poate,
Ne şopteşte s-aşteptăm,
Să nu vrem să dăm din coate,
Sau, în luptă, să cedăm.
Să nu te opreşti din zbor,
Poţi primi fără să ceri,
Nu te da bătut uşor,
Ai pierdut, când nu mai speri.

Dorinţa-şteaptă împlinire,
Dar c-un preţ, ca în poveşti,
Tre' să lupţi, să-ţi ieşi din fire,
... să obţii ce îţi doreşti.
Dar, doar una, de-ai avea,
... orice lucru, de păstrat.
Ce-ai schimba în lumea ta?
Ce-ţi doreşti cu-adevărat?

Omul le trăieşte toate,
Spuse cel, acum, citit,
Speră-n vise, fiindca poate,
Şi-n momente de zâmbit.
Îşi doreşte amintiri,
Iubind şi plutind pe-un nor,
Şi un vers, plin de simţiri:
Omu-i om sau cititor.

Omul le trăieşte toate,
Dorinţa-şteaptă împlinire,
Speranţa spune că se poate,
Visul cere povestire,
Cerul vrea doar să zâmbim,
Iubirea-n piept, nu stă... se plimbă,
Istoria vrea să ne-amintim,
Timpul trece şi ne schimbă.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor

Nu se moare-aşa uşor
Nici de dragoste sau dor,
Dorul pare fantezie
Să-l poţi scrie-n poezie,

Că Dumnezeu i-a dat har
Doar în cântec popular:
Trebuie să ştii izvorul
La care se-adapă dorul.

Cine nu ştie de dor
Trăieşte-n lume uşor,
Însă dorul te usucă,
Din zăplaz devii ulucă.

Nu ai stare, nici noroc
Nu mai eşti stăpân deloc,
Când îţi vine dor de ducă,
Din om bun devii nălucă.

Când te găseşte-n pridvor,
Fugi la badea pe ogor,
Când te găseşte la poartă
Zici că-aşa ţi-e scris în soartă!

Dar... dorul e sentiment,
Om normal devii dement,
Ia cu el minţile toate
Să-ţi revii... nu se mai poate!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne ajută

E plin de flori şi de culoare pe câmpuri şi în lumea toată,
Dar tu nu vezi decât un gri şi puţin verde, câteodată.
Eu ce să-ţi fac? Tu ai ales să îl iubeşti pe el. Îţi place.
Ţi-a spus de-atâtea ori să pleci, să-ţi vezi de drum, să îi dai pace.

Nu înţelegi că-n viaţa asta, nu toţi sunt cum ai vrea să fie?
Că dacă scrii din când în când câte un vers, nu faci din ele-o poezie.
Îţi trebuie şi ritm si rimă, mai multe strofe ca să ai succes.
Cu el, nu vei putea vreodată să faci asta. N-ai de-ales.

Va trebui s-asculţi ce-ţi spune, să renunţi.
Tu vrei să muţi din loc un lucru, dar sunt munţi.
Nu e nici deal şi nici câmpie, n-ai cum să reuşeşti.
Acceptă. Mai bine fugi si lasă-l. Îl iubeşti?

Atunci să-ţi dea Dumnezeu bine, să te păzească, roagă-l tu,
Că mintea ta deşi îţi spune să m-asculţi, inima nu.
Şi tu cu sufletul trăieşti mai mult, gândeşti puţin.
Mai sunt minuni pe lumea asta. Doamne ajută. Mă închin.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua internaţională a poeziei

Deoarece, şi eu iubesc
Acestă zi iubită,
Exist, prin cei ce mă citesc
Şi-am inima citită.

Ziua aceasta a trecut
Şi iarăşi va veni,
Iubire, ziua, s-a făcut
Şi nu: se va sfârşi.

Un... interpret, de poezie
Este un răsărit de soare,
Are talentul... de a scrie
Şi-a ne aduce alinare.

Iubiţi pe cei ce ne iubesc
Iubirea lor ne lasă,
Numai aşa, ei, dăinuiesc
În fiecare casă.

Trecut-am şi eu să vă las
Murind, să dăinuiesc,
Eşti cunoscut prin al tău glas
Şi-n viitor privesc...

Rămas în urmă al meu cânt
Va trece înainte,
N-am fost un nimeni pe pământ
Căci am rostit cuvinte...

Aşa mă văd în viitor
Şi visu-acesta îi real,
Tu, mi-eşti un simplu cititor
Şi-mi plângi, urcând un deal...

Iar eu cobor, cobor la vale
Cântând din fluier şi doinind,
Oare, ne întâlnim în cale
Cu-aceleasi rime, viersuind?

Noi, viitorul, nu ni-l ştim
Dar viitorul vine,
Atunci, vom spune, te iubim
Mi-e tare dor de tine.

Lumea aceasta-i trecătoare
Creşti şi devii boboc,
Apoi, devii... o mândră floare
Şi mai apoi... deloc.

Această dispărută floare
Dacă-i poet, va răsări:
Prin cititor, sau cititoare
Şi-aşa... va dăinui.

O, cât de bine-i să trăieşti
Să scrii o poezie,
Eşti sufletul care iubeşti
Şi floarea lumii vie...

Zile şi nopţi eşti sărbătoare
Gătim şi-mparfumat,
Iubirea ta,-i nemuritoare
Un lucru minunat...

Eşti... ceea ce-ai dorit să fii
Şi iat-ai devenit,
Iubit, poet de poezii
Şi viu... chiar, de-ai murit.

poezie de Paul Preda Păvălache (21 martie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi poet

A fi poet nu este suficient,
Poţi fi un asasin sau un agent,
Singur, pe o planetă istovită
De intrigi şi masacre, un răpăit de tobe
În locul limbajului cald, omenesc,
Să nu ucizi în tine ce nu trebuie ucis,
Dar cine se rosteşte aici, în paradisul marilor absenţe?
Iei forma golului, dar te conţii pe tine,
În rest, singurătatea cea rotundă,
O sferă lunecoasă, cazi în hău, simt mâna ta,
Simt sânul tău şi astfel vom readuce sentimentul pe pământ.
Să iubeşti fără să fii iubit, ce sfânt supliciu,
Nici sfinţii nu-l cunosc, e o transfuzie de sânge,
Un transplant de inimă, în timp ce tu te-nalţi,
Rece, într-un sicriu îngheţat.
Şi ce vezi privind în jos?
Aceleaşi suferinţe pe care tu le-ai cunoscut.
Dar cred că viaţa merită trăită,
În ciuda unor mizerii care cad din cer
Sau poate doar din cerul gurii,
Greşelile nu sunt greşeli, sunt fapte,
Le faci ori nu la faci,
Dacă te-apuci să furi, deci fură,
Dacă devii un asasin, ucide,
Dar nu trăda în dragoste,
Este la fel cum ai strivi
Cu talpa grea un lujer de brânduşă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia fericirii nu înseamnă mai mulţi bani. Fericirea este o artă care trebuie studiată şi practicată. Mai mulţi bani vor face doar să fii mai mult decât eşti deja. Mai mulţi bani te vor trimite doar mai repede la destinaţie. Aşa că, dacă eşti înclinat să fii nefericit, te vei simţi mizerabil înconjurat de lux, cu mai mulţi bani. Dacă eşti înclinat să fii răutăcios, bogăţia te va face să devii o teroare. Şi dacă eşti înclinat spre băutură, mai mulţi bani îţi vor permite să te distrugi cu ajutorul băuturii.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii bun

Fii bun în fiecare zi
Atîta timp cît pe pămînt tu vei trăi
Fii bun în fiecare clipă
Chiar dacă simţi că nu vei reuşi

Fii bun cu cel ce te stimeaza
Învaţă să-l respecţi şi tu pe el
Fii bun cu cel ce încurajeaza
Şi tu mereu să faci la fel

Fii bun cînd soarele răsare
Învaţă mereu să zîmbeşti
Fii bun cînd rău te doboară
Învaţă ca să poţi să te ridici

Fii bun cu toţi şi fiecare
Prieteni buni încearcă să ţii faci
Fii bun cînd norocul îţi surîde
Şi nu uita de oamenii cei dragi

Fii bun la bine şi la rau
Că nu ştii ce-ţi rezervă viitoru
Fii bun cu cel ce ajutorul îţi cere
Ajută-l, că vei fi şi tu ajutat

Fii bun şi nu judeca omul
Indiferent de-ţi pare rău sau bun
Fii bun şi ajută-ţi aproapele
Că si el te va ajuta cîndva

Fii bun chiar dacă puţini te apreciază
Şi nu ceda cînd cu rău eşti răsplătit
Fii bun şi lasă-ţi sufletu să vorbească
Că-n suflet oamenii mereu sunt buni

Fii bun şi iartă-l pe cel ce greşeşte
Că doar aşa îi arăţi că eşti deosebit
Fii bun chiar daca timpu trece
Că timpu niciodată nu-l putem opri

Fii bun şi nu uita de bine
Chiar dacă binele nu este observat
Fii bun şi dăruieşte bunătate
Cu bunătatea ta, poţi schimba lumea.

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albert Camus zicea: "Sunt atât de mult lucruri mediocre în această viaţă încât iubirea nu ar trebui să fie unul din ele". Eu aş merge mai departe şi aş parafraza: Nu doar iubirea trebuie să fie extraordinară ci şi sănătatea. De ce să ai o sănătate mediocră? De ce să fii mulţumit cât timp nu te doare nimic în loc să ai o viaţă sănătoasă, cu sport mult şi mâncare care te va ţine sănătos mulţi ani de acum încolo? Nu doar iubirea şi sănătatea ar trebui să fie extraordinare ci şi banii pe care îi faci. De ce să munceşti pentru puţin? Dacă tot faci efortul cel puţin asigura-te că e cel mai bun efort pe care îl poţi face. Ţinteşte cât mai sus şi devino independent financiar cât mai repede. Aştepţi pensia să îţi permiţi să călătoreşti şi să ai stilul de viaţă pe care îl vrei? Ia mai aruncă o privire la pensionarii de azi. Nu te mulţumi niciodată cu puţin. Uită-te în oglindă şi întreabă-te: "Am ceea ce vreau? Sunt ceea ce îmi doresc? Am ajuns la capătul destinaţiei mele? Dacă răspunsul e orice altceva decât DA, NU mă opresc. Din muncă, luptă, iubire şi joacă. Nu te mulţumi niciodată cu puţin. Nu fi trist sau supărat mai mult de 30 de minute niciodată. Dă-ţi voie să fii trist sau supărat, da-ţi voie să plângi, să urli şi să distrugi obiecte însă niciodată nu face rău altei fiinţe vii. Ştii că nu ai nici un motiv să fii supărat mai mult de 30 de minute cât timp există speranţă. Capul sus şi privirea înainte!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât conştientizezi mai mult că exişti, in prezent, cu atât devii mai puternic. Dumnezeu îţi dă o putere din ce în ce mai mare, cu cât devii mai conştient de tine însuţi. Trebuie să devii conştient de ce poţi să faci cu propria forţă, şi să nu faci rău.

aforism de Iustinian Cruceanu (mai 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ai mai sta, când eşti de mult plecat

Totuna sunt veninul şi dulceaţa,
Chiar binele şi răul par la fel,
Eşti conformist şi, totuşi, eşti rebel
Plângând, tu râzi; aşa îţi trece viaţa...

Răspunzi cu "Da!", deşi ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu doreşti să fugi,
Şi-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai eşti chiar tu.

Tu furi şi-apoi, căit, tu dăruieşti,
Ai vrea să urli, dar îţi place mut,
Ai câştigat şi, totuşi, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deşi drept nu eşti!

Eşti prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubeşti săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gaşcă, dar rămâi...

Prea eşti deştept, când proştii te-nconjoară,
Şi familist, când de la dame vii,
Faci fapte bune, doar când faci prostii,
Eşti înăuntru, doar când eşti... afară.

Eşti extremist, când vrei să fii de centru,
Tu, om de dreapta, eşti de stânga - vai!,
E ca şi cum în Iad ai fi în Rai,
Eşti "contra", mai întâi, şi apoi "pentru".

De ce-ai mai sta, când eşti de mult plecat?
Nimeni nu vrea de tine să mai ştie,
Doar Dumnezeu, se pare, te-a iertat
Şi vrea să te redea pe tine ţie!

poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar

Este doar "însă"
"sau" un X de "ori";
Ne lasă-ntrebători
şansa ascunsă!

E poate "ci",
cum poate "căci";
ce-adesea îl invoci,
la a nu ştii...

E şi un "dar" -nu din eroare,
eternul de cadou
ce muritor face erou-
Provoacă încântare!

E-o hărazire
"poate", de talent;
să ieşi din nulul impotent
spre nemurire...

Implacabil, "însă",
este-o negaţie;
Refuzul sau interpelaţie
cu explicaţie sau nepătrunsă.

E deci şi- "a fi";
răspuns şi întrebare
-celebră, dar şi pentru fiecare-
ce niciodată nu vom şti.

E-o demi-întrebare;
"dacă" iubeşti mult,
o viaţă, cu tumult...
"O fi oare"... o sanctificare?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scrii nu este vorba să faci bani, să devii faimos, să ai parte de întâlniri, să ai succes la pat sau să-ţi faci prieteni. În cele din urmă, este vorba despre a îmbogăţi viaţa celor care îţi vor citi cartea şi a-ţi îmbogăţi propria viaţă, de asemenea.

citat din Stephen King
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cardinal

tot mai spre sud iubite vom fugi
spre marea barieră australă
când timpul nostru mai puţin va fi
şi lumea - o enclavă abisală

tot mai spre vest iubite vom pleca
precum atlanţii ne-om scălda în valuri
râvnitul el dorado-l vom afla
ascuns în propriile idealuri

tot mai spre nord iubite vom sui
spre tundre-n care gerul este rege
când marea taină-a vieţii o vom şti
când rostul morţii îl vom înţelege

tot mai spre est iubite vom migra
ca doi cocori cu aripi fermecate
ce pururi spre lumină ne-or purta
cât timp în piepturi inima ne bate...

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om evoluat are tot ce îi trebuie în el: încredere, putere, energie, curaj, caracter, iubire, loialitate, inteligenţă şi alte mii de diamante. Aceste lucruri interioare nu pot fi furate, distruse sau diminuate de nici o forţă exterioară. Când ai putere interioară şi trăieşti viaţa în varianta ta superioară nu te poate răni nimeni. Dacă pierzi o sumă de bani, nu te plângi că eşti ratat, neatent sau incompetent ci realizezi că atât a costat să înveţi o lecţie. Dacă partenerul de viaţă te părăseşte, înşeală sau minte şi simţi că asta te trage în jos, poţi considera că partenerul s-a descalificat singur şi nu poate face parte din viaţa ta. Nu trebuie să faci eforturi să urmăreşti corectitudinea celor din jur, să îi prinzi minţind sau înşelând pentru ca apoi să exclami: "ŞTIAM EU!" Şi ce dacă ştiai? Nu poţi controla ce simt, fac sau sunt cei din jur. Dar poţi controla starea ta emoţională şi atitudinea faţă de ce simt, fac sau sunt cei din jur. Nu uita: Ceea ce ai în interiorul tău nu poate fi furat, distrus sau devalorizat de nici o forţă exterioară. Ai o putere uriaşă în tine iar cei care îţi fac rău acum se descalifică singuri în timp ce tu îţi creşti puterea interioară şi devii un om superior. Lucrurile nu sunt niciodată cum par la o primă vedere. Fii inteligent şi caută adevărul din spatele aparenţelor!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când iubeşti persoana care te ucide, nu mai ai de ales. Cum poţi să fugi, cum poţi să lupţi, când asta i-ar face rău persoanei iubite? Dacă viaţa ta ar fi tot ce ai putea să-i dăruieşti celui iubit, cum ai putea să nu i-o dai?

Stephenie Meyer în Zori de zi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Când eşti tăcut şi trist şi nu mai crezi în lume,
Când vrei să fugi de toate şi să te-ntorci la tine,
Când nu-ţi mai creşte-n suflet nici rău şi nici vreun bine
Şi crezi că-n toate astea mai ai sau nu ce-ţi spune,

Când habar n-ai ce-nseamnă astăzi mântuirea
Şi-n loc de-altar cu sfinţi, preferi un lac cu broaşte,
Când crezi că-n orice rău doar răul se cunoaşte
Şi doar în moarte-ţi afli, astfel, nemurirea,

Când te cuprinde timpul şi nu mai ai ce-ţi face,
Când vrei să ieşi din lume şi să devii sihastru,
Când a rămas din tine doar teamă şi dezastru,
Şi, poate, nici la tine nu te mai poţi întoarce,

Când ce iubeşti te vede cu ochi frumoşi de gheaţă
Şi caută în tine doar adăpost vremelnic,
Când ce-i frumos la altul la tine-i doar temeinic
Şi nu ştii dacă Eul mai are drept la viaţă,

Când timpul cu oceane din ruguri se nutreşte,
Iar margini ţes, prin margini, adânc, nemărginirea,
Când nu mai ştii ce este sau ce n-a fost iubirea,
Când altul doar de tine, prin ea, se foloseşte

Când vezi ce se întâmplă în ultimă instanţă
Cu lumea-n care crezi, cu dorul care doare,
Când eşti pierdut, când nu mai poţi să ai scăpare,
Şi nu mai crezi că vei spera la vreo speranţă,

Când se adună-n gânduri doar dezamăgire,
Şi-n fiecare vrajă descoperi o minciună,
Sau răul cel mai pur în haina cea mai bună,
Când înţelegi că-un zâmbet nu-nseamnă preţuire,

Când vezi că ziua-i ziuă şi noaptea-i numai noapte,
Când te trezeşti din vise şi intri la-ndoială,
Când treci spăşit din planuri în lumea cea reală
Şi nu mai iei drept bune sclipirile din şoapte,

Când uşa ţi se-nchide cu vorba, nu cu cheia,
Şi nu desprinzi din asta nici sensul, nici non-sensul,
Nici dacă ai vreo şansă, nici dacă-ţi stâmperi mersul,
Nici de-nţelegi vreodată sau nu-nţelegi ideea,

Renunţă să mai cauţi, prin cenuşar, scânteia,
Acceptă numai focul şi lasă-n pace viaţa,
În fiecare noapte, contează dimineaţa
Şi-n fiecare viaţă, un paradox: femeia...

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearta

Miniatură de fildeş mărită,
Şi necăjită,
Tu nu ştii ce să faci,
Supărată pe mine:
Să râzi?
Să plângi?
Dar îţi strălucesc ochii
De parcă-s plini de rouă,
Căci tu le faci pe amândouă
Negrăit de frumos,
Cum cade câte-o rază de lumină
Pe nasul unui copil mânios.
Eu însă citesc mai departe şi tac...

Şi tu plângi tot mai tare,
Că nu vreau să viu să te-mpac.

Dar e destul ca mai târziu
Să zâmbesc
Privind într-altă parte
(Mereu aplecat cu ochii-n carte)
Ca să mă smuceşti furioasă de haină
Şi să râzi plângând acum de ciudă
Că te-am împăcat.

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foloseşte clipa

Dacă viaţa ce-o primeşti
Vrei s-o trăieşti bine,
Numai sta să te gândeşti.
Nu-ţi fie ruşine!

Din ea te înfruptă.
Ia tot ce-ţi oferă.
Ba chiar te şi luptă
S-o faci mai prosperă.

Asta este miza
Să trăieşti mai mult.
Că de vine criza
Totul e pierdut.

Foloseşte clipa!
Ăsta-i sfatul meu.
Nu fi la Antipa
Piesă de muzeu.

poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti genetic jumătate mama şi jumătate tata. Dacă îţi negi un părinte prin ură, lipsă de iubire şi acceptare, ucizi o bucată DIN TINE. Eşti un om mutilat. Orice trăsătură care nu îţi place la părinţii tăi, este deja în tine şi dacă nu o accepţi, iubeşti şi admiri, nu o poţi folosi în avantajul tău. Aşadar simte în inima ta toată iubirea, înţelegea şi acceptarea pentru părinţii tăi. Doar astfel, vei putea să devii tu întreg. Vrei să trăieşti aici şi acum? Vrei dezvoltare personală şi evoluţie? Perfect. Te duci acum şi îţi iei părinţii în braţe, le spui că îi iubeşti şi îi ţii în braţe, mult şi cu toată acceptarea şi iubirea. Şi ei au lupta lor. Dacă ceva te nemulţumeşte la ei, atât pot ei acum. Înţelege că şi ei vor lucruri aşa cum vrem noi toţi dar poate ceva îi opreşte. Şi ei suferă. Şi ei vor mai bine pentru familia lor dar uneori viaţa dă cu tine de pământ şi te ţine acolo. Ăsta nu e motiv să îţi priveşti părinţii altfel decât cu maximă iubire şi acceptare. Luptă tu şi pentru ei, nu le mai cere nimic. Doar iubeşte-i şi mulţumeşte-le apoi ieşi pe uşă şi mergi la război.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost destul

A fost destul, dar tu nu ştii, ce-ar însemna să fii sătul
Şi nici cum e să poţi iubi, vreodată, cum iubeşti acum.
Ştiu, eşti mereu un extremist – prea mult sau prea puţin. Deloc,
Nu-ţi e pe plac că doar exist şi-un act din viaţa ta îl joc.
Eşti "speriat şi imatur", imprevizibil, sincer, cast,
Însă nimic nu e destul, chiar dacă totul ţi-a rămas.
Înghesuită-ntr-un bagaj, e spaima sufletului tău
Şi plec cu dânsa la oraş şi-am s-o arunc într-un pârău.
Şi-ţi las în grijă viaţa mea, iubirea, gândul cel mai pur,
Dar n-ai să mă mai poţi avea, căci ştii că m-ai avut destul.
Întotdeauna, de copil, te ştiu profund nemulţumit.
Oh, nu-ţi ajunge doar un pic. Şi vrei mai mult, nu doar nimic.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!