Când speranţa naivă se încumetă să arunce o privire încreză­toare peste îndoielile unui suflet pustiit şi îndurerat, ca să le cerceteze şi să le tămăduiască, piciorul i se clatină pe marginea prăpastiei, ochiul i se înceţoşează, o cuprinde ameţeala şi moare.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe marginea prăpastiei

În ţară azi domneşte vidul
Şi ne pândeşte tragedia:
Aleşii-şi părăsesc partidul,
Şi tineretul... România.

epigramă de Gheorghe Popescu-Ger din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa nu moare în muguri

Speranţa nu moare în muguri
Şi-n lacrima viţei de vie;
Când focuri se-nalţă în ruguri
Speranţa-n flăcări reînvie.

Speranţa-n idee nu moare,
Chiar dacă ideea e-nfrântă;
Dispare o clipă şi-apare
În cântec de păsări ce-ncântă
Auzul! Chiar dacă privirea ne doare,
Speranţa-n idee şi-n suflet nu moare...

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

când speranţa moare
ce a mai rămas?
inima ce doare...
nu are nici glas!!

nu e drum pe care
poţi ca să mai mergi!
cauţi alinare..
doar in vechi poveşti!

când speranţa moare
cerul e cu nori..
ninge chiar de-i soare
unul... e din doi!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa care nu moare

Inima nu are riduri.
Sufletul n-are culoare.
Trecând peste anotimpuri,
Omul primeşte valoare.
Din copilărie-învaţă
Cum să pună în valoare,
Acea veşnică speranţă,
Ce niciodată nu moare.
Când speranţa prinde viaţă
Omul fericit trăieşte.
Soarele îi râde-n faţă,
Mulţumit, şi el zâmbeşte.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clătinarea

cum se clatină cum se clatină
cum
se clatină un cap mai jos de oltean
într-o slatină
cum
se clatină se
clatină toată ţara lui olt (?!)
clatină în garsoniera din sla
tina o pro
fesoară o poetă pe care o ştiu fir
firie de
şi e olteancă şi mă
enervează prin clă
tinare perpetuă
cum
iară se clatină
clatină

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piciorul se clatină doar pe drumul lăturalnic celui trasat de Mântuitor... de aceea, să călcăm doar peste paşii Domnului şi ai sfinţilor Săi!

aforism de Florica Ficard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între înţelegerea prăpastiei

şi vertijul meu
mă agăţ disperat de întuneric
în speranţa că noaptea astupă adâncurile
precum visul dăruieşte vieţii
speranţa

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când toate soluţiile noastre au fost epuizate, când ne aflăm pe marginea prăpastiei, când venim înaintea lui Dumnezeu cu mâinile goale şi cu inima îndurerată, atunci ne apropiem de adevărata inimă a rugăciunii.

citat din Jim Cymbalta
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reclădire târzie

Cine se mai încumetă
Să-mi caute copilăria,
După ce am învăţat
Să mă dăruiesc,

Cine se mai încumetă
Să m-adune,
Când am şi-nceput
Să mă risipesc...?

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că speranţa moare ultima, dar ce se întâmplă când moare şi ea?

citat din Mihaela
Adăugat de Myhu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocori timpurii

Doar cocori timpurii
Mai răzbat peste nori;
Şi străbat munţi pustii,
Ce se pierd în culori.

Cerul viu e absent
Peste ochiul proscris,
Iară timpul latent
Se coboară în vis.

Doar un strigăt suav
De egretă pierdută,
Mă adulmecă grav
C-o privire cam mută.

Îmi simt ochiul stins
Şi o lacrimă scrum,
Peste umărul nins
De-ncercări în postum.

Nici ziua nu-i albă,
Când pasărea strigă.
Iar privirea-i în salbă
Şi durerea intrigă...

poezie de Liviu Reti (2 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Speranţa
pe o filă de suflet
flutură
în cele patru colţuri
analizează
în centrul filei de suflet
îşi retrage aripile
sădeşte
o sămânţă de iubire
încolţeşte
pe o filă de suflet
speranţa
rescrie un destin...

poezie de Iulia Pascaru
Adăugat de Iulia Pascaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e un bufon care dansează pe marginea prăpastiei.

Balzac în Istoria celor treisprezece, Fata cu ochii de aur
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la rex la ex e un pas; ca din marginea prăpastiei în hău.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă naivă

Naivă peste toate lelea
Căzu-n postura lui jerpelea
Crezând în cuiul lui Pepelea
Că poate să-i salveze pielea.

epigramă de David Boia (8 decembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt întotdeauna îndurerat când un om de un real talent moare pentru că lumea are nevoie de astfel de oameni mai mult decât Raiul.

citat clasic din Georg Christoph Lichtenberg
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie şi un bărbat stau pe marginea prăpastiei. Femeii îi e cald. Bărbatul îi face vânt.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a nu se sparge, procesul democratic s-a oprit la marginea prăpastiei.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 46

Inima mea şi ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă;
Căci inima vederea înceţoşează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Şi inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentinţa cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat:
Aşa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 46

Inima mea şi ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă
Căci inima vederea înceţoşează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Şi inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentinţa cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat.

Asa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!