Savant

Toate cărţile din lume, de când lumea câte-au fost,
Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost;
Tot ce mintea omenească până astăzi a ştiut,
În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi... a-ncăput:
Bibliotecă vestită! aşa plină, că-n zadar
Am dori să mai încapă şi un bibliotecar.

hexagramă de Ion Luca Caragiale din Convorbiri critice (1908)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem melancolic

Dac-ai fost sau dac-am fost,
să te-ntreb aşa deoparte,
astăzi n-are niciun rost;
lumea-ntreagă ne desparte.

N-am ştiut să-ţi scriu de mine
drăgăstos şi-n mii de rime;
n-ai vrut să mă mai aştepţi,
n-ai ştiut cât să astepţi.

Ce străin de toate eşti,
ce străină-mi sunt eu mie!
De-ar fi să mă întâlneşti,
n-ar fi mare alchimie.

poezie de Livia Mihalachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ideilor

E lumea astăzi plină de idei,
Ce-au fost mai ieri, un univers latent.
Şi se confruntă-ades, indiferent,
Chiar dacă au, sau dacă nu temei.

Între cel slab şi cel mai competent,
Disputa îşi rezervă dreptul ei.
E lumea astăzi plină de idei,
Ce-au fost mai ieri un univers latent.

Auzi acum ce vrei şi ce nu vrei,
Pe stradă, în tramvai şi-n parlament,
Iar în acest tumult efervescent,
Apar borfaşii deghizaţi în zei.
E lumea astăzi plină de idei!

rondel de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion Luca Caragiale. Particularităţi: Meloman, ureche, memorie şi gust muzical bine dezvoltate.

Ion Luca Caragiale în articol (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva crizanteme târzii

Au fost destule veri cu râs şi crini sub soare,
Au fost multe nopţi de farmec sub cerul înstelat;
Dar în ceasul ultim, când mor, n-au parcă nici un rost,
Nu-mi aduc nici o alinare toate câte-au fost –
Sunt singur şi bătrân, bolnav şi-înspăimântat.

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

internet

Internetul este cea mai mare bibliotecă din lume. Doar că toate cărţile sunt pe podea.

definiţie de John Allen Paulos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale, Ion Luca

Caragiale e omul care împinsese până la extrem arta de a concentra şi de a mărgini în linii elementare şi expresive.

definiţie celebră de Eugen Lovinescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion Luca Caragiale

Acid a fost Caragiale,
Satirizând atâţi eroi,
El s-a născut la Haimanale,
Dar, printre ele, trăim noi.

epigramă de Radu Ionescu-Danubiu (10 ianuarie 2011)
Adăugat de Radu Ionescu-Danubiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale

Caragiale, Luca, Ion,
Doar o scrisoare-a conceput,
Însă a fost cu ghinion,
Că s-a... pierdut...

epigramă de Radu Ionescu-Danubiu 10 august 1949 (18 aprilie 2008)
Adăugat de Radu Ionescu-Danubiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bblioteca din bibliotecă

Prietenul vechi ca vinul
şi rar ca potopul este bibliotecar
îl caut mereu prin cărţi
el însuşi fiind un morman de cărţi
încât nu mai sunt sigur
în care bibliotecă mă aflu
mai ales când nu ne-nţelegem
mă gândesc că de-o muri cândva
din el vor ieşi două suflete
unul al său şi unul al bibliotecii

poezie de Marin Ifrim din Fotografii cu cântec
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume plină de frică, fii curajos. Într-o lume plină de minciuni, fii onest. Într-o lume în care puţinora le pasă, fii plin de compasiune. Într-o lume plină de prefăcuţi, fii autentic. Pentru că lumea te vede. Lumea îşi pune speranţa în tine. Lumea este inspirată de tine. Lumea poate fi un loc mai bun datorită ţie.

citat din Doe Zantamata
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am ştiut

Iubito, jur că, până-a te cunoaşte
Eu n-am ştiut că-mi poate fi şi frig,
Că liliacul va-nflori de Paşte,
Iar de nu vii, prin pieţe-am să te strig;

Eu n-am ştiut că ziua e lumină,
Iar cerul nu e de închiriat,
Până-am simţit privirea ta senină
Cum, cu lumină, m-a înfăşurat;

Eu n-am ştiut că sfera e rotundă,
Şi nu credeam că pot să fiu păgân,
Că veşnicia-ncape-ntr-o secundă,
Cât ai privi, în decolteu, un sân.

Eu n-am ştiut, iubito, că răcoarea
Din vinul ăsta ce-mi părea vetust,
În gură îşi va înmii savoarea,
Alăturea cu tine când îl gust;

Eu n-am ştiut că-n coapsa ta se-ascunde
Imboldul care mă transformă-n plug,
Ogorul ce mă-ndeamnă a-l pătrunde
Pentru-a mă arde de trei ori pe rug.

Eu n-am ştiut că-n tine-i o scânteie
Ce mă transformă-n flăcări ca-ntr-un mit,
Acuma ştiu şi-s de acord, femeie,
Să fiu de focul sacru mistuit!

poezie de Marius Coge din Vis şi armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate au un rost

Ce-i pasă unui biet ciulin
Că nu-i lalea, că nu e crin,
Că pe tulpină e ţepos,
Că unii zic că e hidos?

Ce-i pasă unei păpădii
Că nu e floare pe câmpii,
Că parcă creşte în zadar,
Că frunza are gust amar?

Ce-i pasă unui om rebel
Că toţi se leapădă de el,
Că are-un zel nepotolit,
Că e mereu nemulţumit?

Ce-i pasă zilei de necaz
Că lacrimi mari curg pe obraz,
Că cupa-i plină cu venin
Că-n inimi este numai chin?

În viaţă toate au un rost
Şi pomul strâmb şi omul prost
Şi cerul negru şi posac...
Chiar dacă nouă nu ne plac.

poezie de Octavian Cocoş (4 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere de bibliotecă

Toate grijile dispar printre volume
când sunt singur cu întreaga lume

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (11 septembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

prieten

Un prieten adevărat e o persoană care e alături de tine când şi-ar dori să fi fost în altă parte.

definiţie de Len Wein
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia fericirii

Mă trezesc în plină poezie E aproape ora
zece Peste drum se lucrează Aud în sfâr
şit vocea copilăriei Prezentul există cu
toate ferestrele deschise Lumina urcă din

spre pământ Din bibliotecă lumea-mi pare
o carte deocamdată închisă O carte pe care
o ştiu însă pe de rost Citesc din Wittgenstein
Lumea şi viaţa sunt una
Eu sunt lumea
Închid cartea
Despre ceea ce nu se poate vorbi
trebuie să se tacă

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (19 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, românii, suntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gândeşte prea mult, ne putem mândri că cel puţin se discută foarte mult. Asta e frumos din parte-ne - să lăsăm încolo orice modestie; căci este ştiut că din discuţie răsare scânteia adevărului.

Ion Luca Caragiale în Câteva păreri (1896)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-n astă lume

Dacă-n astă lume, plină de femei,
Nu ar fi bărbatul... ca o alinare,
Candela sfinţită arde-va-n ulei
Patima uitată... dincolo de zare.

Împlinirea clipei... harul nenuntit
Orizontul care... fulgerul despică,
Aripa întinsă-n zbor rostogolit,
Scânteiază-n vise care nu abdică.

Fară el... amorul e-o poveste tristă,
Undeva pierdută într-un adăpost,
Cântecul durerii, încă, mai persistă,
Ciocârlia plânge, negăsindu-şi rost.

Târgul de fecioare redeschis-a raiul,
Când amurgul fuge înspre depărtări,
Ultima lui şansă... a rămas tramvaiul
Şi-o bibliotecă... plină de-ntrebări.

Dacă-n lumea asta tristă şi-ncurcată,
Nu ar fi barbatul... ca un avanpost,
Poate fericirea.... ar fi doar trucată,
Dăruind iubirea, numai contracost.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De poţi fi!

Poţi fi cerul plin de stele şi n-ar fi o minune!
Poţi fi lacul veşnic dulce, plin de pasiune!
Şi minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au şters a tale urme, adânci din viaţa mea!

Poţi fi marea toată, plină, plină de comori!
Poţi fi înger alb sau negru şi să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruieşte-ţi viaţa toată, când mie nimic nu-mi dai!

Poţi fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poţi fi orice fiinţă vie, care încearcă şi o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-şi revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat şi au rămas doar goale maluri!

Poţi fi ochiul ce priveşte şi priveşte neîncetat!
Poţi fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să ştii că orice ai fi, nu mai eşti cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, şi deloc nu te-ai întors!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetăţeanul: O pălărie, da, asta... şi astăzi tot îndesând-o pe capul meu s-o potrivesc - că mi-era strâmtă - am vrut să-i scot căptuşeala s-o mai lărgesc... când colo în căptuşeală peste ce dau?
Zoe: O scrisoare!

replici celebre din piesa de teatru O scrisoare pierdută, Actul IV, Scena 8, scenariu de Ion Luca Caragiale (1884)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai ştiut

Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă şi supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri şi sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învăţat multe în viaţă,
când eram neputincioasă.
Tu ai ştiut să-mi atingi sufletul,
când alţii au ştiut să mă rănească.
Tu ai ştiut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.

poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!