Care-i amorul meu în astă lume
Care-i amorul meu în astă lume:
Este-al bravurei coiful de aramă,
Sau al mărirei aspru rece nume?
Sau este claustrul cernit, ce cheamă
Cu-a lui icoane sânte-ngălbenite,
Cu cIopotu-i vestind a morții dramă?
Sau este chipul blând unei iubite,
Ce, dulce, pură, sântă și frumoasă,
Să-mi facă zile albe, ore-aurite?
O văd adesea steauă radioasă
'N-oglinda sufletului meu - o zeie
Ș-a ei privire-asupra mea se lasă:
De înger suflet, chipul de femeie;
În visul vieții ei ea sfânt surâde
Și mă-namor de-oricare-a ei idee,
Când lumea-amar de visu-acesta râde:
Nu e femeia ce crezi tu, nebune,
Și chipul care inima-ți l-închide
Nu este-n lume. Cine-atunci mi-a spune
Unde e îngerul cu-aripi senine,
A sufletului meu scumpă minune?
Na n-a fost niciodată... doar în tine
De-a fost vreodată ea, de mult e moartă,
Astfel, de chip o dată-n lume vine.
Dar de nu e, mângâie-ți a ta soartă
Crede: că ea dodată cu-a ta fire
Trecut-a-n lume-a ceriurilar poartă,
Dar înainte de-a-i-ntâlni privirea,
Ea a murit și-a ei ființă bună
E colo în lume, umbră în gândire!
De-aceea-n înstelate nopți cu lună,
Pasu-ți îndreaptă, cată cimitirul
Și un mormânt ți-alege, ți-ncunună,
Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul
Al vorbelor iubirei tu îl varsă
Pe-acel mormânt ce-1 înverzește pirul
Și zi: Dormi dusă, inima mea arsă.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre râs
- poezii despre moarte
- poezii despre femei
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Îngerul meu
Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Și mi-ai arătat mereu calea,
Dar și îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.
Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutățile vieții mele,
Mi-ai fost și soare și pământ,
Ești umbra vieții-n toate cele.
Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Și mi-ai dăruit iubire.
Dar ești un înger muritor,
Din viața mea lumească,
Ce uneori ești visător,
Inima să-mi iubească.
Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viața noastră bună.
poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre superlative, poezii despre sinceritate, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
O, rămâi, rămâi cu bine...
O, rămâi, rămâi cu bine
Deși-n sufletu-mi te port,
N-avuși sânge tu în vine
Și născut ai fost tu mort.
Da, amor fără de nume
Ce în veci am tăinuit,
Umbră-ai fost în astă lume
Și o umbră ai pierit.
Ce m-apuci de gât, iubită,
De ce plângi și de ce tremuri?
În cenușa părăsită
Nu aprinzi tu alte vremuri.
În zadar mă ții în brațe,
În zadar îmi plângi pe piept,
Pentru-a-ți spune neadevărul
Al meu suflet e prea drept.
Am iubit în tine visul
Tinereții mele scump,
Dar se duce tinerețea-mi
Și din suflet eu te rump.
Astăzi trece tinerețea-mi,
Ea în ochii mei se stinge
Eu te văd o umbră albă
Un corp alb fără de sânge.
Cu a vieții mele flăcări
Au trecut ș-a ta viață
Și asupra ta se lasă
Nendurații-mi ochi de gheață.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1879)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre alb, poezii despre trecut, poezii despre tinerețe, poezii despre sânge sau poezii despre prezent
Steluța
Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie,
Stea dulce și iubită a sufletului meu!
Și care-odinioară luceai atât de vie
Pe când eram în lume tu singură și eu!
O! blândă, mult duioasă și tainică lumină!
În veci printre steluțe te cată al meu dor,
Ș-adeseori la tine, când noaptea e senină,
Pe plaiul nemuririi se nalță c-un lung zbor.
Trecut-au ani de lacrimi, și mulți vor trece încă
Din ora de urgie în care te-am pierdut!
Și doru-mi nu s-alină, și jalea mea adâncă
Ca trista vecinicie e fără de trecut!
Plăceri ale iubirii, plăceri încântătoare!
Simțiri! mărețe visuri de falnic viitor!
V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare
Ce las-un întuneric adânc în urma lor.
V-ați stins! și de atunce în cruda-mi rătăcire
N-am altă mângâiere mai vie pe pământ
Decât să-nalț la tine duioasa mea gândire,
Steluță zâmbitoare dincolo de mormânt!
Căci mult, ah! mult în viață eu te-am iubit pe tine,
O, dulce dezmierdare a sufletului meu!
Și multă fericire ai revărsat în mine
Pe când eram în lume tu singură și eu!
Frumoasă îngerelă cu albe aripioare!
Precum un vis de aur în viață-mi ai lucit,
Și-n ceruri cu grăbire, ca un parfum de floare,
Te-ai dus, lăsându-mi numai un suvenir iubit.
Un suvenir, comoară de visuri fericite,
De scumpe, și fierbinte, și dulce sărutări,
De zile luminoase și îndumnezeite,
De nopți venețiane și pline de-ncântări.
Un suvenir poetic, coroana vieții mele,
Ce mângâie și-nvie duioasă-inima mea,
Și care se unește cu harpele din stele
Când mă închin la tine, o! dragă, lină stea!
Tu dar ce prin iubire, la a iubirii soare,
Ai deșteptat în mine poetice simțiri,
Primește-n altă lume aceste lăcrimioare
Ca un răsunet dulce de-a noastre dulci iubiri!
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre poezie, poezii despre noapte, poezii despre lumină sau poezii despre fericire
Iubitei
O, îndulcește-ți ochii tăi, iubită;
O, însenină fața ta de nea.
Nu știi că-n piept inima mea rănită
Tresare-adânc la întristarea ta?
Tresare-adânc, tresare-adânc, iubită
Oh, în zădar mi-ncreți tu fruntea ta.
Durerea chiar de-o simulezi - eu simt
Fiori adânci în pieptul meu trezind.
Ah! cât ești tu de mândră și frumoasă
Când râzi, când plîngi, când mă săruți, când - ah!
Cuprind în mâni eu capul tău - geloasă!
Și sărut ochii-ți plini de lacrimi, ah
Ei strălucesc ca stelele focoase
Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina!
Și te iubesc, și te sărut, te-ador,
Amorul meu, nespusul meu amor!
O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită,
C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci
Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită
Și de durere n-aș putea muri.
Aș purta-n timp inima-ncremenită,
Cu ochii stinși, și gura-ar amuți:
Durerea ta m-ar face să trăiese,
Ca să trăiesc, ca să înnebunesc.
Așteaptă dar cu moartea ta, iubită,
Pân' ce de fericire-oi muri eu.
Cu roze să-ncununi fruntea-mi pălită.
Zâmbind să mă săruți, amorul meu;
De-oi învia, să știi, dumnezeită,
Că-un somn a fost angelic, deși greu.
De nu mă voi trezi, să știi, să știi
Că-n veci visez la ochii tăi cei vii.
Cum va fi acel vis eu nu-ți pot spune -
Eu numai îl gândesc când mă cufund
În ochii tăi. - Neclare sunt, nebune,
Acele-nchipuiri ce mă pătrund.
Privește tu în ochii mei și-mi spune
Ce vezi în ei, în dorul lor profund.
Tot ce-ai văzut eu am văzut 'n-al tău !
Nici în mormânt nu pot ca să-i uit eu.
Ei sunt minuni ce-a muri nu mă lasă,
În somnul morții m-or neliniști,
Pătrunde-vor cu raza lor focoasă
Chiar în sicriul unde voi dormi.
Ei au pătruns prin pături neguroase
Ce viața mi-a urzit până aci
De-ați putut sparge negurile-acele,
Veți lumina în veci, iubite stele!
Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume
Eu am iubit murit-au prea curând
Orice amor ce n-a luat drept glume
Al meu amor, e astăzi în mormânt.
Dar astăzi văd c-am pierdut num-un nume:
Căci ea ești tu - tu ea - într-un cuvânt
Tu mi-ai murit o dată. - Să nu mori
De-a doua oară, înger de amor.
Căci de-ai muri ce-aș face eu în lume?
N-aș regăsi în veci chipu-ți ușor
Și osândit aș fi să stau în lume
De jalea ta eu n-aș putea să mor.
Acum - acum n-aș plânge al tău nume,
Ci chiar pe tine, vecinice amor:
Mort, aș trăi eu; - vie, eu aș fi mort.
Trăiește-mi dar - c-adânc în piept te port!!
poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre stele sau poezii despre durere
O stea pin ceruri
O stea pin ceruri o văd că trece
Și eu un nume i-am pus din zbor,
Numele unei inime rece,
Fără fior.
Ea nevăzută acum se stinge,
Nimeni în zboru-i n-o-a urmărit;
Numai un ochi singur umed o plânge
Căci o-a iubit.
Știți de ce stelei i-am dat un nume
Numele unui suflet răcit,
Ce-acuma palid, uitat de lume,
A-mbătrânit?
Pentru că ochiul ce lăcrimează
După-acea steauă care s-a stins
Este-al meu suflet ce meditează,
E-ochiul meu plâns.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Mihai Eminescu despre zbor, poezii despre plâns, citate de Mihai Eminescu despre plâns, citate de Mihai Eminescu despre suflet sau citate de Mihai Eminescu despre iubire
Adio
De-aș trăi cât lumea-ntreagă,
Gândul meu la tine, dragă,
Vecinic, vecinic va zbura,
Ș-orice e mai sfânt în mine,
Dulce înger! pentru tine,
Pentru tine-l voi păstra.
Cea mai blândă-a mea gândire,
Cea mai gingașă simțire,
Cel mai falnic dor al meu
Ție numai, numai ție
Le închin pentru vecie
Ca la însuși Dumnezeu!
Tu, ființă de slăvire!
C-un cuvânt, cu o zâmbire,
Cu un dulce sărutat!
Mi-ai dat suflet, mi-ai dat viață,
Și a raiului dulceață
Tu în sânu-mi ai vărsat!
Tu mi-ai dat cu-a ta iubire
Acea naltă fericire,
Acel simt dumnezeiesc
Ce puternic ne supune
Și ne-naltă de ne pune
Sus, pe tronul îngeresc!
Tu, Eleno!... dar, vai mie!
Într-o noapte de urgie
Cerul crud ne-a despărțit!
Tu te-ai dus, te-ai dus, iubită...
Fericirea-mi nesfârșită
Într-o clipă s-a sfârșit!
Așa-i soarta! așa-n lume
Tot ce poartă-un dulce nume,
Tot ce-i falnic și frumos
Curând trece, curând moare,
Ca un cântec, ca o floare,
Ca un fulger luminos!
Steaua vine, steaua piere!
Astfel dulcea-mi mângâiere
A pierit de pe pământ;
A pierit, s-a dus cu tine
În locașul de lumine...
Și eu plâng pe-al tău mormânt!
Singur, singur cu-a mea jale,
Rătăcit pe-a vieții cale,
Ca un orb nenorocit,
Viața-mi scade, jalea-mi crește,
Ș-al meu dor în veci s-oprește
Pe mormântul tău iubit!
Adio! pe-aceste maluri
De-ale Bosforului valuri
Îngânate lin, ușor,
Te las, înger de iubire!
Cu a vieții-mi fericire,
Cu-al meu suflet plin de dor!
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre gânduri
Mi-a lipsit
Mi-a lipsit al mamei drag alint,
Încă de când am venit pe lume,
Mi-a lipsit și dulcele cuvânt,
Care doar mama ți-l va spune.
Mama mi-a fost stea călăuzitoare,
Chiar de acolo din locul SFÂNT,
Le-a sfătuit pe ursitoare,
Să mă apere pe acest pământ.
După mama n-am plâns niciodată,
Căci sufletul ei a fost cu mine,
În noaptea cea întunecată,
Dar și în zilele foarte senine.
Despre ea voi scrie, nu voi fi tăcut,
Gândindu-mă la chipul ei blând,
Peste orice greutăți am trecut,
Cu ICOANA mamei în gând.
poezie de Mihai Leonte (21 mai 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre întuneric sau poezii despre tăcere
Vreau să te văd
Vreau să te văd, iubito,
Și chipul să-ți sărut,
Dar nu pot veni la tine,
Chiar dacă te iubesc mult!
Tu mi-ai zis că sunt
Un înger dulce pe pământ,
Dar eu, fără tine, mă simt
Ca o frunză bătută de vânt!
Vreau să vii la mine,
În brațe să te strâng,
O, tu, îngerul meu,
Cu chip frumos și blând!
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre frunze, poezii despre frumusețe sau poezii despre declarații de dragoste
Îngerul Morții
Ai chipul sfânt, de înger,
Cu zâmbet immortal
Și răspândești un aer
Demonic și fatal.
Dispari și-apari, în puterea unui zeu
Zâmbești, când lumea mea e tristă
Și-mi lași un semn mereu:
Că altă lume mai există.
Și te zăresc în drumulul meu
Adio scrie în ochii tăi străluci
Stupefiat mă întreb mereu:
Din ce lumi vii, unde te duci?
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tristețe, poezii despre ochi, poezii despre existență sau poezii despre aer
Un pictor de iubire
Sunt un pictor de iubire!
Iubire ce-a fost încă din copilărie...
O iubeam de când nici nu știam ce inseamnă dragostea!
Sunt timid de felul meu și pentru asta îi îngenunchez
Doar lui Dumnezeul meu!
De câte ori am întâlnit iubirea nu am putut vorbi,
Dar am pictat-o pe pânza din sufletul meu.
Și acum pictez... Lumea, natura și frumosul!
Mă bucur și redau viata, când pot picta o lume plină de iubire,
În care litera este o notă muzicală, un sunet de pian, vioară sau chitară...
Din gama poeziei, în care frumusețea, iubirea, speranța, Tristețea sau blestemul,
Alcătuiesc culorile și penelul, melodiea vietii mele!
Aștept cu înfrigurare, să treacă fiecare noapte, să-ți pot da "Buna dimineața!",.
Doar așa te pot picta, te pot cântări, astfel reușesc chiar să te recit, să te trăiesc, femeie!
Îți voi picta chiar și în cer chipul tău de înger!
Îți voi picta culorile corpului și sufletui, transformându-te în curcubeu,
Punând inima mea în centru.
Așa va fi un " înger-curcubeu",
Viu, pictat pe pânza universului meu!
Aș vrea să pot lipsi măcar o zi din viața mea,
Să mă transform în pânza pe care ești pictată...
Să dau culoare sufletui meu,
Acum ori niciodată.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre vorbire sau poezii despre vioară
Ursita
Unde ai fost până azi Ursitoare
Să-mi spui că mai am de trăit?
Că voi găsi în lume o floare
De care voi fi îndrăgostit.
M-am rugat de voi Sânziene
Să-mi arătați izvorul iubirii,
Cât încă mai este vreme
Și nu s-au ofilit trandafirii.
Prin nopți visuri plimbam
Printre stele ce în roșu ard,
Dar dimineața mă trezeam
Sub al realității dur stindard.
Totuși iată, ca prin minune
Te-ai arătat la mine Ursită,
Aducându-mi din larga lume
Sufletului meu, fata iubită.
poezie de Mihai Leonte (aprilie 1967)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre roșu sau poezii despre realitate
Mărioara
"Dragul dulce-al vieței mele
La oaste s-a dus,
Și de-atuncea soare, stele,
Toate au apus!
Mâna mea l-a lui plecare
Calu-i a-nfrânat.
Și-ntr-o dulce sărutare
Inima mi-a dat."
Astfel cântă Mărioara
Dup-al ei iubit,
Și pe față-i lăcrimioara
Dulce a-nflorit.
Însă iată că sosește
Mândrul ei amor
Și în noaptea ce domnește
Spune al său dor.
- "În câmpia sângeroasă
Frații mi-am lăsat
Și la tine-a mea frumoasă,
Iată c-am zburat.
Căci, vezi tu, o, dulce nume,
Înger ce iubesc!
Fără tine-n astă lume
Nu pot să trăiesc."
- "Ce zici tu, o, neferice,
Mândrul meu iubit!
Așadar eu nu-ți voi zice:
Bine ai venit!
Dar de nu poți fără mine
În lume-a trăi,
La bătaie eu cu tine,
Haide, voi veni!"
Amândoi pe cai s-aruncă
Și prin noapte zbor,
Și trecând prin verdea luncă
Cântă cu amor:
- "Dacă nu poți fără mine
În lume-a trăi,
Pentru țară, eu cu tine
Dulce voi muri."
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre nefericire
In memoriam
Fiind plecat de ani de zile
De la casa părintească
Caut să-mi revin în fire
Și privesc printr-o ferestră.
Mă culc plans într-o odaie
Cu mai toate răvășite;
Gândesc ce o să mai fie
Și tristețea mă cuprinde.
Pe măsuța prăfuită
Le văd toate cum au fost,
Văd și lada îmbătrânită
Așezată în colț cu'n rost.
Unde ești tu tată acuma
Să te văd voios prin curte
Iar tu mama mea cea bună
Să mă mângăi, să-mi spui multe.
Tot gândind în patul rece
Neîncălzit de multe zile
Aud ceva care trece
Pe podea, încet și geme.
E micuțul greieraș
Cric, cric, cric mereu el spune
Venit din al său sălaș
Rămas singurel pe lume.
Că stăpâni-s duși departe
În cimitir lângă bunici
Neavând o altă cale
Să se întoarcă-n casă aici.
Și... gândesc, gândesc întruna
Ce sunt ei și ce sunt eu.
Ei țărână...
Și un nume care-i al meu.
Supărat în miez de noapte
Și cu somnul dispărut
Aud gâzele în șoapte
Și tot cuget la trecut.
Unde ești tată acuma?
Să-ți sapi pomii din grădină,
Unde ești tu mamă bună
Să-mi spui vorba de pe urmă.
Voi m-ați trimis departe
Lăsând plugul și plăvanii
M-ați trimis să-nvăț carte
Să-mi făuresc destinul, anii.
Dacă am fost un copil rău
Să mă ierți o tată al meu
Și tu scumpă mamă a mea
C-așa-i viața și lumea.
Unul naște, altul moare
Într-un colț din univers
Și atunci când el dispare
N-are cale de întors.
Cugetând târziu în noapte
La ce a fost și ce mai este
Resemnat le accept pe toate
Că ce a fost, nu-i doar poveste!
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre supărare sau poezii despre somn
Glasul chipului cioplit
Mă caută, iubite, de vrei să mă găsești,
Dar nu pe altă lume-n lumea asta,
De dai de mine nu o să regreți
De hotărât vei fi să-ți fiu aleasa.
Voi rătăci atunci cu drag, iubite,
Lăsând doar glasul să mi se audă,
Să nu te sperii și să te alung
Cu chipul meu de lut sau de nălucă.
Aș vrea, iubite, să mai știi
Căci te-am iubit 'nainte de-a m-alege,
Nu m-ai iubit, eram un chip cioplit
În mare grabă pentru-a nu te pierde.
Mă așteptai tăcut la prima întâlnire,
Doreai să vin, credeam că n-am să pot,
Căci chipul meu neterminat și hâd, iubite,
Zăcea în atelier pe-un calapod.
M-am pregătit atunci în mare grabă,
Ițindu-mă eu nu m-am arătat,
Căci sufletului îi era rușine
Cu chipul meu cioplit, hidos, neterminat.
M-am rușinat atunci la chip, iubite,
Și am lăsat doar sufletul să te-ntâlnească,
Știam, dar multumit-am fost c-ai să-ți dorești
Doar de departe să îți fiu miresă.
Nu-s vinovată, ești nevinovat,
Căci vălul depărtării ne-a ținut departe
Nici pân-acum, iubite, tu încă n-ai aflat,
Ani nu mai sunt, ci clipe reci și seci
Spre-a ne vedea sau pentru-a ne desparte.
Pe veci, iubite, eu nu am să te las,
Voi reveni din când în când la tine,
N-am să m-arăt, dar vlăguită-n glas
Am să te-ndemn să vii cu drag spre mine.
Drumul nu-i scurt, e lung și-anevoios
Și cumpeni multe-așteptă să le-ntâmpini,
Te liniștesc, iubite, nu-i un chip frumos,
E ieftin și e la-ndemână de vrei să îl răscumperi.
De dragul tău, iubite, eu nu o să m-arăt,
Cuminte te voi mângâia în juru-ți
Să mă strecor ușor în viața ta
N-am să doresc aievea doar în gându-ți.
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre rușine, poezii despre vinovăție sau poezii despre sperieturi
Iubire
"Isus este iubire."
(Goethe)
Fără de tine orișicare
Ostenește în zadar
N-are bucuria vieții,
Nu-i frumos, este murdar.
Cine te simte, îți ridică
Templu zilnic, tot mereu
Nu mai simte osteneala,
Nu mai simte o dată greu.
Cine te simte și devine,
Astă lume un poet
Cin' te simte, fredonează
Zi de zi dulce sunet.
Chipul tău iubire sfântă,
Pururi este luminat
Bunătatea ta străluce
Mai dulce și mai curat.
Boala ta e boală sfântă,
Doar tu ești bogată-n miere
Nu cunoști vreo depărtare,
Nu ai aceste bariere.
Zi de zi tu ești aproape
Scumpă și trandafirie
Fără tine întreaga viață
Este searbădă, pustie.
Zi de zi ești mai frumoasă,
Niciodată cu tristețe
Fața ta întrece-n lume
Orișicare frumusețe.
Dintre lucrurile lumii
Pururi ești cea mai de preț
Și-n anii de copilărie
Și în seri pline-n nămeți.
Glasul pururea ți-e dulce,
Ochii tăi făr' nici o ură
Mai de preț în astă lume
Chiar un strop, o picătură.
Ca zi zorii dimineții
Îți e privirea mai senină
Zările tale mai dragi,
Mai mărețe și-n lumină.
Făr' de tine bucuria
Din viață ea dispare
Cerul nu-i senin vreodată
Se întunecă în zare.
Lumea întreagă-i mohorâtă,
Făr' de tine doar în chin
Chiar și mierea fără tine
E simțită doar pelin.
Doar prin tine se clădește
Orișicare viitor
Doar prin tine orișicare
Devine un visător.
Orișice-ar veni pe lume,
Orișice s-ar întâmpla
Tu rămâi la fel de dulce,
Mila o vei contempla.
Anii tăi pururea tineri
Vor rămâne-n orice prag
Chipul tău iubire sfântă
Pururea rămâne drag.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miere, poezii despre medicină, poezii despre boală sau poezii despre apicultură
Ollie McGee
Ați văzut mergând prin oraș
Un om cu ochii plecați și cu fața pustiită?
Acela este soțul meu care, printr-o secretă cruzime
Niciodată să fie dezvăluită, mi-a furat anii tineri și frumusețea;
Pentru ca la urmă, ridată și cu dinții galbeni,
Și cu mândria rănită, și în rușinoasă umilință,
Să cobor în mormânt.
Dar ce credeți că macină acum inima soțului meu?
Chipul pe care l-am avut-o și chipul pe care mi l-a făcut el!
Asta îl va trage spre locul unde zac.
De aceea, în moarte, sunt răzbunată.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soț, poezii despre căsătorie, poezii despre oraș sau poezii despre mândrie
Din lira spartă...
Din lira spartă a mea cântare
Zboar-amorțită, un glas de vânt,
Să se oprească tânguitoare
Pe un mormânt!
Oare femeia pe care mie
Dumnezeu sântul o-a destinat
In patu-acela de cununie
S-a-nfășurat?
O caut, gându-mi și-o-nchipuiește,
Dar n-am văzut-o de când eu sunt...
Oare amorul ce îmi zâmbește
E in mormânt?
poezie celebră de Mihai Eminescu (1867)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Mihai Eminescu despre zâmbet
- citate de Mihai Eminescu despre vânt
- citate de Mihai Eminescu despre religie
- poezii despre nuntă
- citate de Mihai Eminescu despre nuntă
- citate de Mihai Eminescu despre femei
- poezii despre Dumnezeu
- citate de Mihai Eminescu despre Dumnezeu
De ce să mori tu?
Tu nu ești frumoasă, Marta, însă capul tău cel blond
Când se lasă cu dulceață peste pieptu-ți ce suspină,
Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină,
Ori o lună gânditoare pe un nour vagabond.
Astfel treci și tu prin lume... ca un basmu de proroc!
Ești săracă dar bogată, ești mâhnită dar senină!
Ce să plângi? De ce să mori tu? Ce poți oare fi de vină
Dacă fața ți-e urâtă, pe când anii-ți sunt de foc.
Când ai ști tu cât simțirea-ți și privirea-nduioșată
Cât te face de plăcută și de demnă de iubit,
Tu ai râde printre lacrimi ș-ai ascunde negreșit
În cosița ta de aur fața-ți dulce și șireată.
Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate,
Dar ca marmura cea rece nu au inimă de fel.
Pe când tu... ești numai suflet. Ești ca îngerul fidel
Ce pe cel care iubește ar veghea-n eternitate.
Șterge-ți ochii, blondă Marta... ochii-ți negri... două stele
Mari profunzi ca vecinicia și ca sufletu-ți senin.
O, nu știi cât e de dulce, de duios și de divin
De-a te pierde-n ochii-aceștia străluciți în lacrimi grele.
O, surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea... o sântă,
O martiră ce surâde printr-a lumei dor și chin,
Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi încă plin
Se ridică pentr-o rugă cătră bolta înstelată.
Ai surâs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis
Și mă tem privind la tine... căci ți-o jur: nu m-aș mira
Dac-ai prinde aripi albe și la ceriuri ai zbura,
Privind lumea cea profană cum se pierde în abis.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr blond sau poezii despre bogăție
* * *
Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca și cum m-aș,, dezbrăca,, de...
De toate dorințele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viață,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ și cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopți efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!
Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt și de pustiul din gând!
Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine și de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinși,
Pictez cuvinte și dorințe pierdute,
Valul și țărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre trup și suflet
Aveam o muză
Aveam o muză, ea era frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viața ta
Poți ca să vezi icoana radioasă,
În strai de-argint a unui elf de nea!
Păr blond deschis, de aur și mătasă,
Grumazii albi și umeri coperea,
În strai de-argint strâns de-un colan auros
Strângea mijlocul ei cel mlădios!
Și talia-i ca-n marmură săpată
Strălucea albă-n transparentul strai,
Sâni dulci și albi ca neaua cea curată,
Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai;
Abia se ține haina cea bogată
Prinsă ușor cu un colan de pai,
Astfel adesea mă găsea veghind
Nori străbătea o umbră de argint.
Crinul luminei strălucea în mână
Reflectând dulce mândrul ei obraz,
Razele dulci loveau fața-i senină,
Rotunzii umeri și-albul ei grumaz;
Părul lucea ca auru-n lumină,
Straiul cădea de pe-umeri de atlaz,
Ochi mari albaștri-n gene lungi de aur
Și fruntea-i albă-ntunecată-n laur!
O dată-n viața-i muritorul vede
În visul său un chip așa d-ales!
Eu... fericit c-amantul blondei Lede,
Nebun de-amor, eu o vedeam ades.
Venea-n singurătatea mea [pe îndelete],
Rătăceam mâna-n păru-i blond și des,
De pe-umeri haina-i luneca ușor
Vedeai rotundul braț pân' subsuori.
Părea c-așteaptă de a fi cuprinsă,
De-a-și simți inima bătând cu dor,
Ca buza ei de-a mea să fie-atinsă,
Ca graiul ei să tremure ușor,
Să văd privirea veselă și plânsă,
Să aud glasu-ntunecat de-amor
Și la ureche dulce să-i repet
Cântul, ce-n gândul meu se mișcă-ncet.
O, îmi șopteste numa-n dulci cuvinte
Neînțelese, pline de-nțeles,
O, îmi surâzi cu gura ta fierbinte,
Tu, înger blând cu ochii plini d-eres,
Căci al tău zâmbet îmi aduce-aminte
C-un înger ești ce fu din Cer trimes,
Ca să mângâi junia mea bogată
Cu-a ta zâmbire dulce și curată.
S-apropia, în aer suspendată,
Și brațul ei grumazu-mi cuprindea,
Priveam în sus la fața-i luminată,
La gura-i mică care surâdea
Din ochi albaștri raza-ntunecată,
Plină de-amor- în ochiul meu cădea,
Talia ei subțire-n colan strâns
Tremura scump de brațul meu cuprinsă.
Ea a murit. - Am îngropat-o-n zare.
Sufletul ei de lume este plâns.
Am sfărmat arfa - și a mea cântare
S-a înăsprit, s-a adâncit - s-a stis.
Îmi plac a nopții turburate oare,
Îmi place de dureri să fiu învins;
O, de-aș orbi; de-aș amuți odată,
Că-n lume nu văd lumea căutată!
Eu nu văd munții înecați de nouri,
De care gându-mi vultur s-acăța;
N-aud a mării înmiite-ecouri,
Ce-n glasul meu măreț s-amesteca;
În codri-antici n-aud muget de bouri,
Trezind zilele vechi în mintea mea,
Codrul din munți, râul din vale-mi tace -
De ce nu pot în praf a mă preface!
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre munți sau poezii despre vulturi