Copilă înger
Copilă înger - vis în mirare,
Când lipești sânul de capul meu,
Dispare lumea de sub picioare,
Mă cred în raiul lui Dumnezeu.
Tu-mi pari un inger de flacări albe,
Văd fruntea-ți blondă în rece-eter,
Haina-ți lumin-a serei rozalbe,
Tu ești un geniu gândit de cer.
Tu ești cântarea înaripată,
Iar eu suspin sunt ce te îngân;
Cântare dulce și tremurată
O, du cu tine al meu suspin.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Citate similare
De ce să mori tu?
Tu nu ești frumoasă, Marta, însă capul tău cel blond
Când se lasă cu dulceață peste pieptu-ți ce suspină,
Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină,
Ori o lună gânditoare pe un nour vagabond.
Astfel treci și tu prin lume... ca un basmu de proroc!
Ești săracă dar bogată, ești mâhnită dar senină!
Ce să plângi? De ce să mori tu? Ce poți oare fi de vină
Dacă fața ți-e urâtă, pe când anii-ți sunt de foc.
Când ai ști tu cât simțirea-ți și privirea-nduioșată
Cât te face de plăcută și de demnă de iubit,
Tu ai râde printre lacrimi ș-ai ascunde negreșit
În cosița ta de aur fața-ți dulce și șireată.
Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate,
Dar ca marmura cea rece nu au inimă de fel.
Pe când tu... ești numai suflet. Ești ca îngerul fidel
Ce pe cel care iubește ar veghea-n eternitate.
Șterge-ți ochii, blondă Marta... ochii-ți negri... două stele
Mari profunzi ca vecinicia și ca sufletu-ți senin.
O, nu știi cât e de dulce, de duios și de divin
De-a te pierde-n ochii-aceștia străluciți în lacrimi grele.
O, surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea... o sântă,
O martiră ce surâde printr-a lumei dor și chin,
Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi încă plin
Se ridică pentr-o rugă cătră bolta înstelată.
Ai surâs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis
Și mă tem privind la tine... căci ți-o jur: nu m-aș mira
Dac-ai prinde aripi albe și la ceriuri ai zbura,
Privind lumea cea profană cum se pierde în abis.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Înger de pază
Când sufletu-mi noaptea veghea în extaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,
Incins cu o haină de umbre și raze,
C-asupră-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină,
Copilă cuprinsă de dor și de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ți ânvins.
Ești demon, copilă, că numai c-o zare
Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare
Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfântă, amicul fidel?
Ori poate!... O,-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaște trăsurile-ți pale,
Căci tu - tu ești el.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.Înger de pază
Când sufletu-mi noaptea veghea în extaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,
Încins cu o haină de umbre și raze,
C-asupră-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină,
Copilă cuprinsă de dor și de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ți învins.
Ești demon, copilă, că numai c-o zare
Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare
Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfântă, amicul fidel?
Ori poate!... O-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaște trăsurile-ți pale,
Căci tu - tu ești el.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ania Vișan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Tu
Tu-mi ești inspirație divină!
Vers, ritm, măsură, rimă!
Punct și virgulă, exclamație!
Tu-mi ești cruce de mormânt,
Eu pământ, pământ,
Timp încremenit!
Tu-mi ești lacrimă-ntre gene!
Eu ochiul plâns de vreme,
Unde timpul trece, trece!
Tu-mi ești spin din trandafir!
Eu inimă sângerândă,
Dintr-un trup din cimitir!
Tu-mi ești dorul din pustiu!
Eu urlet de lup flămând,
Urlând noaptea la Lună!
Tu-mi ești tremurul din suflet!
Eu hoinarul nepereche,
Rătăcit în doruri grele!
Tu-mi ești primul sărut!
Eu sunt tot pierdut, pierdut,
Dincolo de cuvânt!
Tu-mi ești ceva sfânt,
Eu vrajă, descânt,
Cununii pierdute-n vânt!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești un înger dulce
Ești un înger dulce pe pământ
Cu suflet tandru și blând,
Ești tot ce eu nu am avut,
Ești un nou început!
Ești o rază de soare care vrea
Să destrame întunercul acesta mare
În care mă aflu eu,
Ești un înger trimis de Dumnezeu.
De ai ști cât de mult te-am așteptat să vii,
Zeița mea cu ochii zglobii,
Vreau buzele tale dulci să le sărut
Și să-ți spun că te iubesc mult!
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești
pentru tine suflet frumos și drag, Vasile
Tu ești zâmbet.
Tu ești frumusețe.
Tu ești bunătate.
Tu ești o poezie apetisantă.
Tu ești roua dimineții.
Tu ești un Făt-Frumos pe un cal albastru.
Tu ești un înger dulce pe pământ,
datorită ție sunt fericită.
poezie de Monika Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce nu-mi vii?...
Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-așează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braț,
Să te privesc cu mult nesaț,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!
Ți-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi și lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viața sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Și lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce bine că ești...
Ce mirare că ești, ce minune că sunt,
Că existăm amândoi pe același pământ,
Cu fiori dulci și culori de gheață,
Rătăciți în dimineți cu aromă de ceață.
Ce mirare că ești, ce minune că sunt
Și glasul nostru răsună asemeni unui cânt,
In visele de stele-nseninate,
Când gândurile ni se perindă-n aceleași șoapte.
Ce mirare că ești, ce minune că sunt
Si ne-nvelim cu același acoperământ
De lacrimi și sărutări aprinse
In hora stelelor destinse.
Ce minune că sunt, ce mirare că ești
Frumoși și mirifici de ne privești,
Ce mirare a minunii că suntem
Aproape și totuși nu ne spunem.
Ce mirare că ești, ce minune că sunt
Si vorba ne este un singur cuvânt,
Ce minune că sunt, ce mirare că ești
De ne-ntâlnim doar în povești.
poezie de Ana Maria Erdo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replici
Poetul
Tu ești o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un țărmur, tu ești o mare,
Tu ești o noapte, eu sunt o stea
Iubita mea.
Iubita
Tu ești o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu ești o floare,
Eu sunt un templu, tu ești un zeu -
Iubitul meu.
Tu ești un rege, eu sunt regină,
Eu sunt un caos, to o lumină,
Eu sunt o arpă muiată-n vânt -
Tu ești un cânt.
Poetul
Tu ești o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ți să te ghicesc
Și te iubesc!
Iubita
Îti par o noapte, îti par o taină
Mutată-n pala a umbrei haină,
Iți par un cântec sublim încet
Iubit poet?
O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ție-ți arde,
Nimica nu e, nimic al meu -
E tot al tău.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Am nevoie de dragostea ta
Tu-mi ești un înger ce te scalzi
în apa nemuririi,
de acolo mă-nlănțuiești
în mrejele iubirii...
Tu-mi ești un trandafir crescut
sub razele de soare
și-n viața mea ai apărut
să-mi vindeci, ce mă doare...
Tu-mi ești și zâmbet și lumină
și-mi vindeci sufletul de dor,
mă faci să am o viață plină
și azi, si mâine, până mor...
Din vis, în viață mi-ai trecut
și-n veci m-ai vindecat.
Tu-mi ești iubirea ce am vrut,
,, Cea fără de păcat"...
Rămâi acolo unde ești,
în viața mea cea bună.
Tu-mi ești iubirea mea pe veci
și visul cel din urmă...
poezie de Florea Fane Janță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Frunze albe de măslin
Curg pe jos într-o feerie
Tu femeie ești suspin
Ești și dor pentru o mie.
Zilele devin povești
Noaptiile o simfonie
Bucurii împarți mereu
De e greu sau de e bine.
Chipul tău e o grădină
Fruntea plină de lumină
Panseluțe, viorele
Izvorăsc privind la ele.
Mâinile sunt prețioase
Crinii albi miros a bine
Brațele îți sunt iubiri
Leagăn pentru ce-i micuți.
Ești soție ești și mamă,
Raze de slipiri pe ramuri
Bogății de bunătate
Pentru toți ce nu au parte.
Scriu poeții despre tine
File-ntregi de simfonie
Tu femeie ești în toate
Ești și viață, ești și moarte!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Mihai Eminescu
Mihai, îți mulțumesc c-ai existat
Și încă mai exiști în fiecare,
Pe-acest pământ tu prea puțin ai stat,
Dar EȘTI în poezii nemuritoare.
În versul tău eu caut alinare
Și ca-ntr-un templu intru, cu sfială,
În sufletu-mi se-aprinde-o lumânare,
Precum o stea pe-a cerului sineală.
Mereu mă-mbăt de-a ta "Melancolie"
În vraja lunii, "vatră de jăratic"
Și "Replici" voi rosti cu bucurie,
Când nufărul suspină singuratic.
Iar când "Luceafărul" și-aprinde-o rază
În smoala nopții, ca un enigmatic far,
"Pe lângă plopii fără soț" eu, trează,
"Din când în când" "Privesc orașul furnicar".
"Oricâte stele" m-ar veghea de sus,
"Doi aștri" "Ah! cerut-am de la zodii"
Și-o "Rugăciune"-n șoaptă eu am spus;
"Gândind la tine", gust a gurii rodii.
Îmi ești amic, "Icoană și privaz",
"În lira-mi geme și suspin'-un cânt",
"Prin nopți tăcute"-mi ștergi orice necaz,
"Se bate miezul nopții"-n dulce vânt.
Iar astăzi eu "Mai am un singur dor":
Să te cinstesc așa cum se cuvine,
Că "De-aș avea" o "Floare-albastră" în pridvor,
Eu aș uita cât de "Departe sunt de tine".
poezie de Bombonica Curelciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
O, tu, femeie, înger blând,
Care ai coborât din cer,
Tu ești un dulce gând, un mister.
O, femeie, gura ta e dulce ca mierea de albină
Ești o floare de nu-mă-uita,
Ești al sufletului lumină.
De-a pururea ești slăvită,
O, tu ființă nemuritoare,
Ești o dulce ispită în lumea care moare.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, în veci slavă ție!
Ți-e sufletul fagure dulce
În veci însetat de izvoare,
Vin paseri în el să se culce
Și-albine cu miros de floare.
Te pierzi în visări sidefate
Și ziua și noaptea visezi.
Clădești din noroaie palate
Și aur în mlaștină vezi.
Tu cânți când e moartea aproape
Și-n hohote reci din senin;
Putea-vor o lume să-ngroape,
Tu nu auzi niciun suspin.
Ești focul ce arzi în oceane;
Ești sclavul ce cânți în robie,
Ești înger răpit din icoane,
Iubire, în veci slavă ție!
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Nicolae Martinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Tu, Eminescu, astru sfânt...
Al neamului nost' românesc
Rămâi un geniu pe pământ,
Idol îmi ești și te iubesc.
Luceafăr blând, luceafăr sfânt,
Ce poezia-ți curgea-n vine,
Coboară iarăși pe pământ
De pe-ale stelelor coline
Și ne aduce nouă iară,
Bucuria-n suflet - toată -
Acum sunt vremuri de ocară...
Versuri îți scriu din inimă.
Luceafăr poeziei ești!
Ești viu și vei rămâne viu
Marele nostru geniu ești,
Despre tine vreau să scriu.
Un omagiu mare - un respect -
Ți-aduc acum în scris pe drept,
Ce ai lăsat tu pe pământ
Reprezintă foi de-argint.
Coboară iarăși tu
Alunecând pe-o rază,
Luceafăr, Eminescu...
Și ne mai scrie-o frază.
Și ne mai spune despre tine
Ești sus acolo? Îți e bine?
Învață-ne pe noi cei răi,
Cum e să compui din Rai?
Eminescu, înger sfânt
Chiar tu! Luceafăr blând,
Rămâi geniu pe hârtie,
Rămâi geniu-n poezie.
La steaua ta-i ajuns,
Luceafăru-ți ne face semne...
Spune-ne este frumos
Să compui printre stele?
"Și era una la părinți"
Scriai odinioară,
Luceafăr, tu, cu vechi dorinți,
Coboară-te, coboară...
"Coboară-n jos", așa scriai
Trimite-ne un semn
Pleonasmul distrugeai,
Geniule roman.
România-i mama ta,
Bolta cerească ți-aparține...
Noi ne amintim cu drag
Luceafăru-ți din vine.
poezie de Laurențiu-Bogdan Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simbolul neantului
Fugi, geniu al nenorocirii,
Dușman al visului și-al forței,
Tu, care-n mrejele iubirii
Învălui germenele morței.
Fugi, glasul tău mă înfioară
Trimite-ți dorul să se culce
Sărutul tău dacă e dulce,
A lui beție mă omoară
Și părul tău e-ncolăcire
De șerpi cu limbile-otrăvite,
Tu ești adâncul ce înghite
Virtute, geniu și simțire.
Ascunde-ți trupul alb și gol
- O, șarpe dulce al pieirii!
Căci deși pari minunea firii
Ești al neantului simbol.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Luceafăr al poeziei românești,
până la altarul de unde ne privești,
Șapte vieți dacă-am avea, tot nu ne-ar fi de ajuns,
să urcăm până la tine, într-atâta ești de sus.
Strălucirea ta astrală, luminează-întreg pământul,
pentru noi rămâi un geniu, preamărit de Dumnezeu Sfântul.
Ești steaua nepieritoare a neamului românesc,
ești mândrie, ești onoare, pe pământul strămoșesc.
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Când te privesc
Când te privesc, mă bucur și suspin,
mă îmbăt cu privirile-ți blajine;
tandră si suavă, veșnic lângă mine,
ca și cerul zilei, plin de soare și senin.
Ești și fi-vei, dorința și norocul fin,
inima aritmic bate pentru tine;
când te privesc, mă bucur si suspin,
mă îmbăt cu privirile-ți blajine;
și te păstrez și mâine, și te susțin,
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești primăvara mea
Tu ești primăvara mea,
Emoțiile mele înfloresc,
Când sunt cu tine iubirea mea.
Tot ce simt este firesc
Ești dulce ca o bezea,
Tu ești toată lumea mea!
Sunt îndrăgostită lulea
Fără tine nu aș mai putea
Ori de câte ori te văd inima-mi tresaltă
Simt o grămadă de fiori deodată.
Nu uita, scumpa mea iubire
Că tu ești totul pentru mine
Fără tine nu vreau să trăiesc
Și momentul de față să rămână amintire.
poezie de Petruș Ida-Andreea (1 februarie 2022)
Adăugat de Petruș Ida-Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin
Cand cu gura ei micuta
Sanul mamei il cuprinde
Ma infior si ma cutremur
Si din mine se desprinde
Un suspin...............
Cand cu lacrimi ochii ei
Mai plang cateodata
O strang in brate tare
Minunea mea de fata
Si suspin............
De nu-i e bine ei
Ceva in mine plange
Si-i cant un cantecel
Durerea sa-i alunge
Si al ei suspin...
Din lacrimi si durere
Din zambet, din iubire
Minunea mea-i facuta,
Din multa fericire
Si din suspin.....
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!