"Plânge pentru că nu o cred când minte" (Saint-Exupery)

minciuna ce-ţi frământă coapse rodii
îmi face pleoapa stângă să se zbată
aşa cum lacom izbucnesc
din zodii
dorinţele în fiecare fată

eu
nu te cred că-mi netezeşti lumina
şi vei sădi din cruda ei mireasmă
ofrandele care trezesc grădina
şi duhul merilor în rod

fantasmă

cobori în vlaga viselor carnale
ademenind odihna
şi adună
suav ţinutul farmecelor pale
ce le primesc din floarea ta cea brună

în ea
aştept nectarul
lui socrate
zadarnicul răgaz cerşit pe trepte
şi unde sper c-am să găsesc granate
cu gustul drept al spaţiilor drepte

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul heraclid

turnam peste nisipuri rouă
ca să-mi topesc dorinţa de ciclade
şi tuberoze împleteam
în două
în două sute de monade

priveam
apoi
sedus
cum se schimba lumina
pe tijele cu frică de răcoare
şi-o clipă m-am crezut pe soare
un grădinar ce-şi mângâie grădina

iar vara asta
dacă ar fi iarbă
sub răsuflarea coaptă
ca un mac
ar face să-mi lucească-n pleoapa oarbă
minuni
din limpezimea unui lac

ce gust de fier au vorbele-mi scăpate
pe-ncrucişate drumuri ce mă-nchid...
din istovirea trupului-cetate
mă voi întoarce ca ultim heraclid

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred şi sper...

Cred şi sper, şi sper, şi cred,
Că sunt liricul aed
Ce-a pus sufletul în rime
Cu iubirea-i să te-anime,
Să te bage în ispită,
Să te facă fericită,
Fără să fie păcat
Fac din vers şi stele pat!

Fac din flori, şi stele, vise
Din adâncuri necuprinse,
Din nălţimi fac şi inele
Ca să te cuprind cu ele,
Să te-ncing la cheutoare
Unde eşti mai arzătoare,
Că sunt liricul aed
Cred şi sper, şi sper, şi cred...

Ard în firbinte cuvinte,
Literele îmi sunt ţinte
Şi ochesc sub lună plină
Patul de crudă sulfină
Unde noi vom veşnici
Clipa-n care ne-om iubi -
Că-n iubire sunt aed
Cred şi sper, şi sper, şi cred!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul a rămas o formă bolnăvicioasă

din care izbucnesc pe neaşteptate
strigăte metalice
verigile se desfac una câte una
dureros de repede
aşa cum a vrut
nimicul îmi străbate fiinţa
acum ştiu
mi-am inventat trecutul
cum îmi inventez şi prezentul
un şir lung al iluziilor
roase de realităţi crude
sunt mai puţin prezentă în viaţa mea
în viaţa lui
trecutul din poziţia lui oblică
se prelinge pe degete ca o materie aţoasă
ce mă împiedică să vreau

verigile continuă muzica dureroasă
până la gândul prim din mall-ul acela frumos
unde hainele lui au atins câteva scaune
şi lumea a încremenit

e ultima dezlegare
aşa cum a vrut
de azi nimicul îmi va străbate fiinţa

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa

un echilibru striveşte fiecare seară
vărsând balans în visele mângâietoare
cu mult regret m-am pus pe talerul din stânga
discret intrus în inocenta reurcare

de sus
vedeam cum zorii pe munţii de bazalt
pentru întâia oară îşi desfăceau parura
stăteam deasupra apei ca duhul despre care
în ziua cea de-a şaptea ne învăţa scriptura

damnat stelar
hoinar sub verzile portaluri
eu măsuram răcoarea pierdutului eden
balanţa
implacabil
îmi cântărea durerea
şi mult prea des destinul se înclina la semn

ştiuta cumpănire din pagina genezei
în orişicare clipă striveşte un cuvânt
cu braţul ce-şi încheie întrebător mişcarea
când talerul din dreapta coboară pe pământ

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

Un păpuşar rănit intra în viaţa mea
Şi îmi dădea un rol, în aţe mă-nnoda.
Îşi lustruia bocancii, spectacolu-ncepea,
Lumii-i vindea iluzii din inima sa rea.

Minciuna din privire spre mine-a rătăcit...
În aţe, încurcată,-i zâmbeam schimonosit.
O amorţeală rece sudoarea-i îngheţa,
Spunând că vom petrece, sufletul îmi fura.

Pe scena de carton, lumina se stingea,
Sub luna de argint, de dragoste-mi vorbea,
Despre dragonul care spre zâna lui pleca,
În străluciri de stele, în nopţi de catifea.

Cu aţele-mi zdrobise voinţa şi puterea,
Îmi culesese lacom, în patimi, mângâierea.
Strângându-şi toate cele, îşi făcu inventarul
Şi dispăru în noapte, lăsându-mi doar amarul...

Un păpuşar, rănind, ieşea din viaţa mea
Şi... sper că Dumnezeul lui îl va ierta...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1

Cred c-am murit pe sânii de strugur
ce m-au vrut
în schimbul păsărilor derutate,
cred c-am să trec în arbori
şi celălalt ţinut
mă va conţine doar pe jumătate;
cred că sunt arcul ploii –
o splendidă agat
zbătându-ţi-se domolit în coc...

Şi poate-s doar lumina prin parc,
neruşinată,
sfinţită evadare din Van Gogh...

poezie clasică de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin de Harlem

Ceea ce străluceşte-aici nu-i apă,
Aceste dense şuvoaie furtunoase
Care-împing sângele, alungând spaima din oase,
Dincolo de teamă, pe-aleea viselor frumoase;

Acesta este-un vin care trebuie să curgă,
Nu contează unde, nu contează cum;
El are propriile lui daruri de-a se prelinge
Acolo unde aerul e plin de cântece şi de parfum.

El poate vrăji cu multă artă orice flaut
Şi-umple buzele c-un fior proaspăt, treaz,
Iar măsurile melodiilor pe care le provoacă
Trezesc în coapse dorinţe, freamăt şi extaz.

poezie de Countee Cullen,1903-1946, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleiadele

când taie dimineaţa subţiri felii din noapte
şi cioburi de lumină ne sângerează pleoapa
fereastra oblonită cu tufele de laur
devine loc în care ne ameţeşte apa

când dorul ne scufundă în metagalaxie
şi radiantul estic peste obraz ne trece
cad valuri meteorii în mii de dioceze
în luna cea mai caldă din anul cel mai rece

când se aprinde gheaţa în inima cometei
şi arde-ntreaga brumă a anilor trecuţi
rămâne inocenţa şi ea ne va pătrunde
multiplicând fiorul atunci când mă săruţi

când plânge simetria cu sevă colinară
şi picură pe trepte cu zgomote de bronz
atunci când totul curge şi totul se disipă
pleiadele respiră în galben alb şi roz

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria

Aş vrea să-ţi dăruiesc
Maria
Brăţări adânci de chihlimbar
Mătăsuri galbene din China
Statui din lemnul cel mai rar

Aş vrea să-ţi dărui calcedonii
În galioane de argint
Iar din Sudan să-ţi dau granate
Şi smirnă albă din Corint

Aş vrea să-ţi dăruiesc
Maria
Toţi trandafirii din Shiraz
În aşternut să-ţi pun lalele
Şi mari muşcate în pervaz

Aş vrea să-ţi dărui cantilene
Cu rubaiate de Kayyam
Apusul verde şi ploi calde
Cu mirodenii din Assam

Aş vrea să te iubesc
Maria
Cum încă nimeni n-a iubit
Să-mi umplu ochii cu surâsul
Tău
tandru
cald şi răscolit

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune "sper". Nu spune niciodată: "sper" că voi putea, "cred" că voi putea. Spune: "ştiu" că voi putea. Dacă vrei să faci ceva în viaţă, elimină-ţi nesiguranţa din vorbe. Doar aşa ţi-o vei elimina şi pe cea din gând.

Irina Fieroiu în Claudia
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adună încă Istru-n line unde...

Adună încă Istru-n line unde,
Nemuritoare râuri dintr-un timp,
Cioplit în stânca marilor secunde,
Rotite-n ceasul ăstui anotimp,

În care ne-am născut cu-o amintire,
Din soarele rămas pe veci în stei,
C-am fi avut cândva şi nemurire,
Când după viaţă ajungeam la zei...

Adună încă fluviul, cu alt nume,
Aceleaşi râuri, dar din ceasuri noi,
Ce ne aduc aminte că, în lume,
Am fost cândva ai Daciei eroi...

Adună astăzi Dunărea-ntre maluri,
Aceleaşi râuri cu ai vieţii zori,
În care lupul alb strigă din valuri,
C-am fost aici şi-om fi nemuritori!

poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să înveţi din greşeli, să trăieşti în prezent şi să proiectezi un viitor minunat aşa cum ţi-l doreşti, aşa îmi ghidez eu viaţa şi îmi găsesc puterea în mine, puterea supremă pe care o avem fiecare dintre noi; din păcate, mulţi o caută în altă parte, în exterior.

Valentina Pelinel în revista "Un pas spre sănătate"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisip peste tot

când mă trezesc în fiecare
dimineaţă o iau de la început
scot capul din nisipul
care este în patul meu
în fiecare zi tot mai mult
tot mai sufocant
o aştept să vină în cameră
şi să mă salveze
l-am tras pe nas cu o foiţă
făcută sul cum am văzut
în filmele de duzină
apoi merg alături de ea
îmi spune că a vrut să fie
cântăreaţă şi să cânte pentru noi
stăm la malul apei
sau în jurul unui foc
ne sărutăm în paturi diferite
la baie-mi trag palme
să mă trezesc şi să scap
de nisipul din pat
i-am spus să vină în fiecare dimineaţă
să-mi scoată capul din nisip
să mă salveze şi să mă iubească
cum mă iubeşte în fiecare zi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea lui Heraclit

Produs al aerului soarele ar fi
al vremuirii, joc al unor pământeşti stihii,
aşa credea-nţeleptul din Efes.
S-ar plămădi solarul trup din nou, în fiecare zi,
din aburii fosforescenţi care din mare ies.
Ştiu că iubita mea-i aşa, pe care o slăvesc.
Mereu e alta, alta e, tot alta,
ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineţi.
S-alcătuieşte din lumini pe care nu le-nveţi,
se înfiripă din splendori pe care tăcând le preamăresc.

Făptură fără ieri, întruchipată iar şi iar,
în ciclurile arzătoarei, reluatei tinereţi
îmi este dat, până la capătul acestei vieţi,
în fiecare zi din nou s-o cuceresc.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 18-a din 2.11.1982-27.12.1982: 6. Scepticism

Îmi dai, cum văd, destul răgaz,
Dar nu cred că vei creşte-n haz!

distih de Sorin Beiu din În luptă cu un... bei (2006)
Acest distih face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţele nesatisfăcute sunt izvoarele din care se alimentează fantasmele, iar fiecare fantasmă reprezintă împlinirea unei dorinţe, o corectare a realităţii nesatisfăcătoare.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eter

şi în bezna mea
lumina se crăpa de ziuă
a bună dimineaţa, scumpă doamnă
şi cerul înflorea mireasmă de grâu abia încolţit
precum o fată mare nedusă încă la altar
aşa credeam că tot ce visez
se şi întâmplă
dar, iată, visul nu e pentru muritor, simplă doamnă
e ca un guler de vulpe polară
lăsat în şifonier pe timpul verii
sunt un biet om, femeie sunt
zidirea lui Dumnezeu
cerberul paznic scării de jos în sus
unde urcatul din treaptă în treaptă se face
şi treapta face cărare prin mine
ca din magie umbrele noastre
se desprind de sol şi cad
cade tot cerul într-o eternitate

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezul meu pentru veşnicie

Cred într-Unul Dumnezeu
Ziditor de pâine
şi mai cred în darul Său,
în ziua cea de mâine.

Cred în Iisus Mântuitorul
şi în mierea-I din cuvinte.
Cred în stihuri şi în dorul
din colinde nesfârşite.

Cred în Duh de prorocie,
mângâiere pentru viaţă
şi într-o dulce veşnicie
cu Hristos loc de verdeaţă.

Cred în sfinţi şi în cununa
mucenicilor răsplată
din Biserica străbună,
binecuvântată.

Cred în pâine şi în vin
şi-n Sfânta Predanie,
în puternicul Amin
şi în spovedanie.

Cred în patima şi moartea
Dumnezeului durerii
şi-n cuvintele înalte
din troparele-nvierii.

Cred într-unul drum prea drept
Al Sfintei Dreptmăritoare,
că Iisus din Nazaret
va veni cu slavă mare.

În botezul din cuvinte
îmi mărturisesc prihana,
aştept morţii din mormânt
iarăşi să deschidă geana.

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii fiul meu

nenăscut din apele toamnei
din chinurile foamei de dragoste
din cuvântul versului scris
pentru femeia pe care am iubit-o
şi nu te-a născut din ură şi teamă
din pustiul sufletului însetat
din focul cel tainic ieşit de la gura
care a sărutat-o nebuneşte
din golul aruncat pe trepte
din liniile drepte şi lut modelat orbeşte
cifrul ascuns cu grija unui început
din rândurile citite la lumina lunii
din jarul aprins de ochii femeii
ciudate jucării ţi-am modelat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ucidem

Pluteşte-n noi mireasmă de iubire,
Eu cred că-i floarea care s-a deschis,
Deşi o vreme a rămas doar vis,
Acum, ajunsă este la-mplinire.

Cuvinte am trimis să-ţi dea de ştire
Şi-n schimb cuvinte bune mi-ai trimis,
Pluteşte-n noi mireasmă de iubire,
Eu cred că-i floarea care s-a deschis.

Frumoasă şi curată izbăvire
A fost momentu-n care am decis
Acestei flori s-aducem preţuire,
Să n-o ucidem, cum am mai ucis...

Pluteşte-n noi mireasmă de iubire.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!