Joc de putere

Uscat de singurătate, el zâmbea,
Umbrindu-mă pe mine în mulţime;
Ştia o taină şi poate o spunea,
Lăsându-şi moştenirea doar la mine.

Un alt scenariu însă, fost-a scris;
Sosit peste o epocă de cuget,
Trăiri de foc irigat-au stins
Florile de zâmbet printr-un sunet.

El aştepta să urc uşor spre el...
Am învăţat în timp, prin trepte grele;
A ajutat să zbor esenţa de rebel,
Cu care am venit aici, de sus, din stele.

Şi la final... am înţeles misterul.
În agonii şi solitudini poţi zâmbi,
Numai când ai simţit un paradis în greul
Clipelor sortite-a ferici.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întorc Acasă

Aud noaptea cum plânge,
Precum şi-al ei surâs...
Cu lacrimi ea mă unge
Şi lunec înspre vis.

Lumini de efemer
Dintr-un boem trecut
Mi-au dăruit mister,
Când eu nu l-am cerut.

Am învăţat, uitând, să fiu...
Când peste ape, timp şi piatră
Mă contopeam în ruginiu,
Născut din viaţă egolatră.

Printr-un sfârşit începem iar...
Destinul scris printre inele
Pe-acest pământ darnic şi-avar,
Ne poartă iarăşi înspre stele.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al tău zâmbet, iubire

Mă-ntreb cum poate o privire
A sfredeli aşa intens,
Mii de particule safire
Torsionând rigidu-mi sens.

Aseară, am venit spre tine
Şi n-am văzut, decât tardiv,
Dragostea ta-n zâmbete pline
Încurajând spre un motiv.

Un simţământ torid venise
Să zăpăcească progresiv,
O inimă ce împietrise...
Topindu-se în ea pasiv.

Şi mi-a schimbat întreaga seară,
Doar o privire şi-un cuvânt...!
Deşi, banal privit de-afară,
Aşa puţin, multe au frânt.

Şi cum să pot să îţi exprim,
Cât mă aprinde al tău zâmbet?...
Te simt şi ştiu, la fel simţim...
Negând acut trăiri în suflet.

Oare te vezi când mă priveşti
Şi trăsăturile-ţi vibrează?...
O clipă-n timp parcă opreşti
Să-mi dăruieşti rază cu rază.

Nu ţi-am vorbit şi n-am lăsat
A se citi în mine valul,
Ce lacom s-a însămânţat
Din zâmbetul robindu-mi graiul.

Un zâmbet dulce şi-o pornire
Din ochii tăi ce-au tresărit,
Când m-ai zărit prin parc, iubire,
Zâmbindu-mi fără de sfârşit.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

About me (Despre mine)

Învălmăşeală-n mine pe anotimp de iarnă,
Revoltă în organe şi ploi de sentimente
Îmi tulbură duhul ce a purtat o rană
Şi inima cu împliniri absente.

Unul către altul strigă laolaltă,
Nu au loc de mine să-şi spună durerea...
Ce se-ascunde-n mine nu se va şti vreodată,
Cum şi slăbiciunea mi-ascunde puterea.

A curs nebunia din a cupei dramă,
Răstignirea vieţii fost-a peste mine,
Sărutată crud de a vieţii palmă...
Soarta alungată iată că revine.

Poveştile-n cristale răsar când timpul a sosit;
Un adevăr a fost ascuns din prea multe motive,
Destinul ce a fost furat, azi s-a împlinit,
Iar autorii săi cei mândrii, sunt astăzi de ruşine.

Privesc cum neputinţa suav se risipeşte,
A locuit aşa mult timp în mine!...
Foşnetul pădurii verzi, acum mă primeşte,
Iar viaţa îmi dă daruri să m-aline.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care nu poate zâmbi, ori a suferit prea mult în viaţă... ori este ursuz prin natura lui. Oricare ar fi motivele, cine reuşeşte a zâmbi când plânge în sinea lui, este definiţia omului puternic.

aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea egal înălţare spirituală. Cu alte cuvinte, dacă nu evoluezi spiritual, nu se poate numi că experimentezi dragostea adevărată, ci o pseudo-dragoste din care ai doar lecţii de învăţat şi atât, ceea ce înseamnă că acea experienţă te pregăteşte pentru dragostea desăvârşită, care poate fi trăită numai prin înălţare spirituală.

aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme (2013)
Adăugat de Corina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine ai venit acasă, suflete al meu

pentru Annai

Bine-ai venit acasă, suflete al meu...
Un dor mi-a fost de tine, suflet luminat,
Din prea multă lumină fost-ai lovit mereu,
Dar azi, bine-ai venit... Domnul mi te-a dat.

Bine-ai venit acasă, nume nedorit...
Particulă din mine, jumate alungată,
Astăzi te întâmpin cu zâmbet împlinit,
Lipeşte-te de mine, să închegăm o soartă.

Bine-ai venit acasă, suflete al meu...
Duh dintr-o Lumină ce m-a lăsat să vin,
Acuma sunt întregul şi sufletul sunt eu...
M-am adunat în mine şi sunt în toate plin.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murind trăind a mia oară

Mă văd străpunsă de durere,
Mult mai aprinsă-i deznădejdea...
Cuprinsă-n ea, speranţa piere
Şi agonii tresaltă aievea.

Tristeţi pe filă de culoare…
Oare tristeţea are margini?...
Pe a mea faţă zâmbitoare
Cândva... iar azi, triste imagini.

Am retrăit clipe din ieri
Unde dansam în bucurii,
Dar la final de azi... poveri
Şi lacrimi calde arămii.

Nu ştiu de pot opri vreodată
Focul din mine şi de-afară...
Am învăţat trăind ca moartă,
Murind trăind a mia oară...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război telepatic

Aşa de mult mă cerţi în gând,
Cântă migrene şi frustrări;
E balul meu de întrebări
Trimis pe portativ şi rând.

Şi cât de mult reclami o vină
Căzută asupra-mi voluntar,
Viaţa a prins un gust amar
Urc tot mai greu spre o colină.

Aşa de mult răneşti zâmbind,
Să se ridice vanităţi
Regine doar în entităţi
Ce irosesc clipa negând.

Şi cât de mult trimiţi spre mine
Contrariate monologuri,
Tot mai confuz în dialoguri
Rămâi în taină de suspine.

Aşa de mult aş vrea să piară
Orgolii ancorate-n rând,
Să-nvingi o luptă dintr-un gând,
Nu faci războiul să dispară...

Şi cât de mult am învăţat,
Din lupte te ridici şi creşti
Mai mult, mai plin decât ce eşti,
Numai pierzând eşti consacrat.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respinsă

Am fost chemată din adânc să vin să te răpesc,
O frunză-mi cântă doina de durere...
Eu am venit a te răpi din raiul tău lumesc
În care zaci murind fără nici o vrere.

O uşă stă să se închidă…risc a mă rătăci...
Venisem numai pentru tine întru preschimbare,
Dar din a mea iubire pot a sărăci
Şi rămânând veşnic în uitare.

Ai fost, am fost, predestinaţi să-nvingem;
Destinul aspru ridicase furtună între noi,
Nu pot s-ajung la tine capcanele să învingem
Şi să ne regăsim, de-ar fi chiar şi în ploi.

Doar eu simt o povară a muntelui căinţă,
Şi urc, tot urc mai sus…mai este pân’ ajung?...
Mi-e foame şi mi-e sete, flămândă-n biruinţă,
Luptă este-n mine, dar lupt să o alung.

Nu simţi mereu ca mine şi nu ştii cine eşti,
Confuz, înspăimântat, deseori te-ntorci
La locul tău comod, nevrând să te grăbeşti
Dar eu merg mai departe, sângerând pe roci.

Una-i diferenţa atunci când vine greul;
Tu te retragi să fii cum îţi era mai bine.
La mine nu e bine când aproape-i leul,
Dorind să mă robească, cum te-a robit pe tine.

E oboseală şi mă doare…sângerez din plâns…
O viaţă pe acest pământ mi-e dată să o port;
Aşa cum e: covârşitor amar şi câte alte-am strâns,
Dar eu nu fac ca tine, trăind de fapt ca mort.

Nu doar pe tine te iubesc, ci pe toţi ce-s orbi,
Irosindu-şi clipa pe efemer ambalat strident ca să atragă...
Dar ce-i aici nu ne-aparţine, vom fi mâncaţi de corbi
De vrem de unii singuri să punem în desagă.

Şi tot aş scrie pentru ei, acei nebuni de oameni
Ce vor să creadă că sunt regii acestor lumi şi văi,
Dar ele vor să vină …tornade-n ploi de lacrimi
A mă încercui ca haita de dulăi.

Privesc ultima dată înapoi, uitându-mă de tine...
Nu eşti... şi nu te văd să fii ce spui lumii că eşti.
Poate găsit-ai altul, alt drum…dar nu spre mine,
E drumul raiului vremelnic prin care te robeşti.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi...
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satiră pentru un nesimţit

Şi cauţi cordăciuni în lumea largă,
N-a fost de-ajuns că m-ai avut pe mine...
Străbaţi în lung şi-n lat lumea pribeagă,
N-ai înţeles cum îţi era mai bine!

Şi cauţi ideal care expiră...
N-a fost suficient că eu eram!
Sufletu-ţi se stinge, dar respiră...
Trăieşti ca mort, dar eu îţi existam!

Când dai de greu, îţi aminteşti de mine...
Ştii cât de mult în inimă-i rănit!
În viaţă cauţi doar drumurile line,
Dar ce-i uşor, nu face fericit!

Şi lenea te doboară când te-atinge,
Acel moment în care să te zbaţi...
Îţi plouă peste creier şi îţi ninge,
Şi nu cauţi un drum ca să răzbaţi!

Şi cauţi şi tot cauţi o scăpare...
În labirint de inimă eşti prins;
Şi viaţa ta nu mai are culoare,
Din clipa când în inimă m-ai stins.

Mă cauţi în orice femeie ce o vezi...
Şi inima-ţi suspină dupa mine.
Ştii de iubirea mea şi o visezi,
Ştii c-ai greşit făcând doar după tine!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi...!

Nu te-am lăsat să ştii de mine...
Ştiam că nu poţi înţelege!
Schimbările îmi sunt alpine,
Şi nu fac parte dintr-o lege!

Nu ai putut să mă cunoşti...
Nici când eu ţi-am întins o mână,
Pe care acuma o împroşti,
Ca semnele să tot rămână!

Sunt ce nu poţi cuprinde-n tine!
Sunt paradox multicolor...
Veleitaţile-mi divine,
M-au renăscut, trăiesc şi mor...

Să fie numai lângă mine,
Aceia care pot simţi...
Dragostea dusă la ruine,
Şi renăscută a trăi...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sine alambicat

Motto:

Te reclădesc dintre priviri,
Te văd cum stai şi cum te miri...
Aceea pe care o pierzi,
Este aceeaşi ce-o visezi.

Potecile goale pe unde tălpile-au umblat,
Mă strigă înspre ele printr-un sunet plat
Trezindu-mă din prag de vise, ajunsă
În gerul unei realităţi pătrunsă.

Viitor de stele, de trecut prezent,
Într-a mea viaţă, fost mult timp absent...
Ce n-aş căuta să fiu în al meu rost...!
De unde n-am plecat, dar nici nu am fost.

Ajung acasă şi mă ascund în gând,
Versul se fărâmă în rând după rând...
Atât mă strânge focul care îmi dă lacrimi,
Încât nu recunosc decât dureri şi patimi.

Ce ştii tu străine ce-i în pieptul meu?...
Mă vezi ori habotnic, ori mă crezi ateu!
Astăzi pe sfârşite... o eră la final,
Mult ne pustieşte în suflet şi carnal.

Blestemate timpuri! Ne încolţesc rânjind...
Ne alintăm cu vorbe de adevăr minţind;
Mă privesc pe mine şi văd o lume-ntreagă,
Ca şi mine luptă, confuză să aleagă.

Curge peste mine culoare şi lumină,
Peste care vine o muzică divină...
Dintr-al meu suflu ţipă lung vocale
Într-o simetrie cu-a trupului petale.

Oare ştii cum este? Te-ai simţit cum mori?...
Ai reînviat asemeni unei flori?
Doar lumina curge prin corpurile noastre
Ţinându-ne în viaţa trăirilor albastre.

Nu ştii ce e viaţa şi nici nu-ţi bate capul...
Oricum n-o vei pricepe, chiar de-ai semnat contractul;
Doar o misiune cu toţii o avem:
Să aparţinem Vieţii, nu unui blestem!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu mă ştie...

Prin valuri de amintiri ce tot revin,
Am reuşit cumva să înţeleg DE CE...
Atunci cânt ţipete şi urlete de vin,
Mă declanşau în bucurii... De ce?

Am fost lipsită de iubirea ta,
Atât de multă vreme, c-am uitat...
Din anii ce s-au scurs şi viaţa grea,
Că m-ai iubit când nici n-am existat.

Cu cât tu peste mine vii ardent,
Cu-atât se înfiripă o iubire...
"De ce?" mă-ntreb abia acum, strident,
Când mă puteai avea cu o privire...

Pe notele de timp care s-au dus...
Prin rânduri care ţi le-am dedicat doar ţie,
Am înţeles DE CE nu mi-ai adus
Acea iubire ce mi-o păstrai doar mie.

El nu mă ştie că eu am ştiut!
El nu cunoaşte iubirea ce-o să vină...
Doar dragoste mi-a dat şi am avut,
Acea iubire ce doream... divină!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu poate fi mai declarativ în iubire, decât un zâmbet sincer pe care să-l surprinzi încă din schiţă...

aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădare!

Şi te-am iubit cum m-am iubit pe mine,
Ţi-am fost prieten bun, sfătuitor...
Când erai căzut, veneai la mine
Şi te ridicam cu dragoste şi dor.

Şi te-am acceptat aşa cum eşti...!
Nu am pus condiţii ca să-mi fii...
Iar tu acum nedreptăţeşti
Fără dovezi şi argumente vii.

Şi te-am ajutat chiar întru toate!
Şi m-am lăsat pe mine... locul doi...
Oare cum n-ai văzut tu asta...? Poate,
Nu ne-a fost scris să fim doar amândoi.

Mă simt trădată de vipere bătrâne!
Ce tot m-au folosit în fel şi fel...
Suflele lor, negre şi păgâne...
Mă simt înjunghiat ca şi un miel!

Şi totul are-un rost pe lume...
Prietenia... demult nu mai există!
Viaţa este doar valuri cu negre brume,
Şi stă-n picioare cine îi rezistă!

Regret tot ce am oferit şi ce am dat...
N-a fost nici înţeles şi nici apreciat!
Prin lecţii dure, durerea mi-am aflat,
Şi palme aspre! Nu aplaudat...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

timp

Timpul este proba de foc pe care o trece doar sufletul care a experimentat în străfundul lui, la un moment dat, trăirea mistică numită dragoste...

definiţie aforistică de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rupere... Renaştere

Da. Nu. Poate. Nu ştiu...
Nu ştiu ce urma... e clar!
Doar că mi-e permanentă foame,
Şi simt în inimă amar...

Nu. Poate. Sau... nu ştii...
Ce simţi, ce cauţi sau ce vrei...!
Mie mi-e tot mai greu s-aştept,
"La revedere" să-i spui ei...

Nu ştiu, nu ştii, nimeni nu ştie...
Nici ce va fi, nici cum... de ce...!
Tot ce doresc? Să vii la uşă...
Să mă revezi... să vezi cum e!

Da. Nu. Nu ştiu. Poate...
Aşa o fi scris din Lumini.
Ştiu doar că te doresc în toate,
Şi n-a fost scris să fim străini!

Las-o din suflet să îţi plece!
Dă-i drumul să-şi înceapă zborul...
Tot ce-ai trăit, a fost... Treci peste!
Vino spre mine... îţi plânge dorul!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valuri de iubire

Din mine se revarsă valuri de iubire
Şi nu pot să le-mpart; sunt ei mult prea puţini,
Aceia ce rămaşi să merite-mplinire
Sunt oamenii mici, prea goi şi nu prea plini.

Lumină ascultată cum te reverşi din mine,
Aşa să fiu ca luna în ziua cea mai clară!
Nu aş lua de eu să plec, decât poate ruine
Căci pe pământ aici, e doar floare amară.

Potopul dinspre sine - renunţări şi zbateri;
Te afli într-o lume crezând că te iubeşte,
Dar de iubit iubeşte doar Unul când abateri
Pe drumul tău ivite te încolţesc robeşte.

Aşa de mult să las din cuget să se-adune!...
Ar deveni pastel întreaga-mi existenţă!
Aşa multe culori pot străluci-n cunune,
Şi împletite toate cu lacrimi din esenţă.

Pe valuri de iubire născut-am un serai,
Atingeri…of atingeri, de pace şi candoare…
Minunea nevăzută, deşi o stăpâneai…
Nu şi-a lăsat misterul decât într-o mirare.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe paşi de timp

Pe timpul unui pas grăbit
Sunt eu ce merg spre mine...
Ajuns aici dintr-un nimic,
M-am regăsit în sine.

Pe pasul timpului trecând
Mi-am adunat anii cei mulţi,
Din vânt năprasnic în vânt blând
Răsar perii cărunţi.

Pe urmele de timp în pas
Am construit cetate-aleasă...
Luceşte angelic într-un vas,
Un duh frumos ca o crăiasă.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cascada unui suflet

Pe unde curge vântul şi valul se încheagă,
Acolo-mi zboară gândul... cu mii de întrebări...
Spre mine alunecă chemare pribeagă
Şi mă aprind culorile în mii şi mii de stări.

Mă arunc în valuri ce vreau să mă lovească,
În focuri ce mocnesc până la stele...
Mă predau şi vântului, să-mi crească
Aripi ascunse, puternice şi grele.

Pe unde am fost... mi-e parcă dor să fiu...
Povestea inimii îmi cântă locuri calde;
Să strălucesc din nou din ruginiu,
Să mă înalţe lumina din cascade.

Cutreier universul prin paşii multor timpuri,
Am învăţat să-l las liber să zboare...
Şi l-am trecut prin sacadate ritmuri
Înţelegându-i misterioasa sa ardoare.

Şi l-am hrănit cu multă suferinţă...
I-am dăruit doar haine cu poveri,
I-am înţeles scopul de referinţă
Vorbind cu el în tot mai multe seri.

Pe unde curge vântul şi valul se încheagă,
De-acolo începea a-mi povesti...
Fire de istorie, care se tot leagă,
Pentru ca eu să pot a mă-ntregi.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!