Poem BAROC DOI
Am reusit, in fine, sa construim, o, zei,
Un cerc perfect cu laturi ca patratul
Si-o sa va dam o fata de zar cu cifra trei
Sa ne iertati definitiv pacatul
Priviti ce armonie s-a revarsat din unghiuri,
Din linii verticale si fara rotunjimi,
Care ne trag din umbra catifelate junghiuri
Ferite de ispite cu drepte-mprejmuiri.
Cu dogme, ilustratii pierdute intr-o gara
In care n-a oprit vreodata nici un tren.
Sirena ne sfîsie amurgul ca o fiara
Greu de inchis în miezul anostului catren.
poezie de Ioan Lila
Adăugat de Oana Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Gara Titu
trenuri trecând trist
prin gara asta mică și roșie
gar-gară
aș spune
aici peronu-i pustiu
și doar vântul rostogolește
o hârtie
paralel cu linii paralele
care se duc
se tot duc
până unde
știu numai ele
e târziu...
luna se stinge încet
și apune
iar eu pe nimeni nu am să conduc
pe nimeni să aștept
fantome se pierd sub valul de ceață
dă-l dracu de tren
că nici nu oprește
trag aer în piept
deja e dimineață
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviți...
Priviti in ochii mei
Si veti vedea cit sufar.
Priviti si veti vedea in ei
Un bot de sticla rupta,
O sticla care fara ei
Nu pot vedea nici soare,
Nici luna pe cer sclipind,
Nici mama-n asteptare.
Priviti atent si veti vedea
Cit lacrimi ei au scurs,
Si nimeni nu ma va credea
Cit ochii mei au plins,
Au plins de-a tita dor si asteptare
Au plins, caci numai aveau rabdare,
Au plins, caci nu mai pot vedea
Si a ramas un semn in viata mea.
Priviti acum la soare si la luna
Priviti cit vederea vii buna,
Priviti atent si admirati
Si sufletul va alinati.
Dar cei ce vad doar sumbra noapte
Sa-si reea gindul de la moarte,
Caci va fi o zi data-n din cer
Cind ochii mei si-ai tai vor fi iluminati de Dumnezeu.
poezie de Olga Savciuc (iunie 2005)
Adăugat de Olga Savciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum bun catre eternitate
fara idei,
fara glume,
fara nimic in buzunare
si fara nimic deasupra ta
fara ca inima sa iti bata si
fara ca nimeni sa te ajute,
fara mama,
fara tata,
fara nimic asteptandu-te in drumul tau spre nebunie
si fara cuvinte
premiat pentru cel mai bun cantec
fara dragoste,
fara remuscari,
fara sa iti mai pese, ai plecat intr-o lume straina
si m-ai lasat multimii care ma uraste
si toate astea s-au
intamplat doar pentru ca nu am pretuit nimicul
pe care mi l-ai oferit
drum bun spre eternitate.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.In agonii necunoscute
azi am fost la scoala
dar scoala nu a fost la mine,
nici ea, nici eu, nici Dumnezeu,
azi am fost la crasma fara nume,
la crasma fara numele tau scris pe
toate mesele la care ar fi trebuit
sa stam vreodata impreuna
si fara sa ne cunoastem,
fara sa ne trimitem la origini
sau in agonii pe care
jumatate daca nu mai mult
din planeta aceasta nici nu le cunosc.
azi am fost pe lumea ailalta,
lumea fara tine in calendar,
calendarul fara tine si fara caesar,
azi am fost pe stadionul unde
inca se joaca meciul vietii noastre,
totul fair-play, fara blaturi,
fara capete in cosul plin
cu bunatati dumnezeiesti,
fara picioare in ghips si
stele verzi pe cer.
azi am fost in toata romania,
pe harta cu maro si verde,
orasul tau era suprapus cu al meu,
orasul meu nu mai era nicaieri,
dar visele,... visele vor ramane intotdeauna
ca si circul la margini de oras,
ca si oficiul postal,
ca si statuia lui eminescu in parc,
ca si radio alfa
si ceilalti colegi de presa.
poezie de Florin Deroxas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blaise Pascal obișnuia să scrie cu cărbune pe pereții camerei lui de joacă, încercând să găsească o cale de a realiza un cerc perfect rotund și un triunghi ale cărui laturi și unghiuri să fie toate egale. A descoperit aceste lucruri de unul singur și apoi a început să caute relația care exista între ele. Nu cunoștea termeni matematici, prin urmare și-a inventat proprii termeni. Utilizându-i, a făcut axiome și, în cele din urmă, a elaborat demonstrații perfecte, până ce a ajuns la propoziția de treizeci de secunde a lui Euclid.
citat din C.M. Cox
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Viața, un tren fără călători
noapte de noapte mă uit
spre fereastra
unui tren
ce n-a oprit de multă vreme
în gara în care aștept
e un tren fără călători
viața mea depinde de el
și de ultima sa oprire
din ziua în care mama
m-a învățat
să respir și să consum
puțin câte puțin din timpul meu
(e singurul lucru
pe care-l știu despre mama)
mi-am pregătit valiza
pentru un drum lung
mi-am luat ustensilele de ras
fotografia de familie de pe noptieră
câte ceva de-ale gurii
costumul cel nou păstrat de la
botezul fiicei mele
am tras
jaluzelele am stins lumina și
gazul
cheia am lăsat-o sub preș
știu că trenul va opri
o singură dată în gara
din care
n-a mai plecat
nimeni niciodată
mi-e frică
șuierul prelung al trenului
se aude până târziu în mine
apoi
tăcere...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Chemarea copiilor
Din cauza problemelor adultilor
Ziua Copiilor se amana iar
la un termen la care
copiii, crescand mari, puternici, si tari
Ziua Copiilor este, asa,
un tablou
pictat
de exemplu
de una din ei,
in care
intre doua taramuri
insorite
si verzi
intre care se-ntinde un curcubeu
nu vezi
nici cu felinarul submarinelor lentilelor tale umane
un om
mai de vreun dumnezeu -
nici chiar unul nu vezi!
doar
o corabie
pe care
niste umbre de pescari
de departe
arunca
in
apa dintre cele doua taramuri
atat de albastra, intensa, deasupra,
murdara, parca, de atata cerneala
spre neagra,
o plasa
in cristalul afundelor ape
in care
se prind
micii pesti
dar
nu ca sa-i ridice
sa moara
in dintii
celor
absenti
de pe tarmuri
hamesiti de mancare -
ci doar sa ii apere
de marile
rapitoarele -
dihanii
marine
din stratul de sus, cel inchis...
din josul, atat de deschis...
In plasa
ideilor
numai
au fost prinsi
pestii
care
nu s-au mancat
ei,
pe ei -
niciodata -
harjonitu-s-au in betia bucuriei de apa -
sus,
lacustra,
Insula Fericitilor
si-a ei umbra pe ape,
hraneste
nevazutii ei oameni
cu soaptele
pestilor
mici, mici, mici
din adancul cel fara de frici
Sigur!
Ar merita
toata Marea!
Ar merita
chiar si cerul!
Ar merita
si taramurile
verzi!
Unite!
Intr-o singura copilarie-nteleapta!
Dar,
cine-o sa poata?
Sa ii salveze?
O mare a
Universului
Timpului Lumii,
Intreaga?
Numai tu,
Tata!
Numai tu,
mama!
Asculta in gradinile ei,
cand se joaca,
Copilaria
care striga,
si rade,
si creste,
si care va cheama!
Fara sa stie -
fara chiar sa se teama -
fara nicio umbra de durere, intristare, sau spaima!
poezie de Liviu-Florian Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei lacrimi reci și trei mai calde
Trei lacrimi reci și trei mai calde
Curgeau la fiecare pas
Și zi de zi noapte de noapte
Eu tot acelasi am ramas
Acuma sufar in tacere
Ca-mi stiu povara ce o duc
Și nu am leac de mangaiere
Nu stiu ce cale sa apuc
Si zi de zi ma lupt cu viata
Dar poate Bunul Dumnezeu
Sa-mi ia cu mana toata greata
Ce-o simt in piept acuma eu
Ma simt strain pe-aceasta lume
Ma simt de parca nu as fi
De parca sunt si fara vrere
Ma simt de parca n-as trai
Acuma scriu in suferinta
Si gandurile-ncet dispar
Caci nu mai am acea vointa
Sa fac din randuri un tipar
Acuma scriu cu-ngrijorare
Si-acuma spun tot ce gandesc
Ce am in sufletul meu mare
De care nu pot sa vorbesc
E-un mare dor ce ma apasa
Un dor pustiu si fara glas
Dar nimanui deloc nu-i pasa
Caci eu in urma am ramas
Parcurg si anii tineretii
E-un mare drum obositor
Acuma simt amploarea vietii
Si bucuria tuturor
E-o bucurie infinita
La care nu sunt invitat
Ca toata lumea e menita
Sa-mpartaseasca-acelasi sfat
Ma simt slabit fara putere
Ma simt de parca nu as fi
De parca sunt si fara vrere
Ma simt de parca n-as trai
Imi simt si corpul cum se zbate
Cum tremura la orice pas
Dar eu ma rog totusi in soapte
Sa nu pateasca alt urmas
Eu ma gandesc la lumea toate
La binele ce l-am facut
Chiar daca mai greseam vreodata
Am inchis ochii si-am tacut
Caci nu e om in lumea-ntreaga
Sa nu greseasca far'a sti
Si nu e dragoste curata
Sa nu te poti indragosti
Trei lacrimi reci si trei mai calde
Curgeau in fiecare zi
Soptind in somn cateva soapte
Ca mai e mult pan'voi muri
De e sa mor nici rau nu-mi pare
Ca am avut o viata grea
Si am familia mea care
Va plange in urma mea
Mi-e mila de ai mei de-acasa
Dar mai ales de mama mea
Caci numai ei ce mult ii pasa
De mine, de comoara sa
O vad plangand si totusi tace
C-ar vrea ca sa ma vada des
Dar roata greu se mai intoarce
Doar dac-o-ntorci in sens invers
Mi-e greu s-o vad in suferinta
Ca m-a crescut la sanul sau
Ma aparat de-orice fiinta
Ce ma vorbea numai de rau
As vrea acuma mama draga
Sa iti ofer inima mea
Dar din pacate nu e buna
Si tot mai mult te va durea
Si zi de zi pe timpul verii
Cand stelele vorbeau in soapte
Si-ti picurau din ochii serii
Trei lacrimi reci si trei mai calde
poezie de Georgian-Ionuț Zamfira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacatul nu se iarta...
Pacatul nu se iarta, pacatul se plateste
Si cineva odata si-odata-l ispaseste.
Pacatul e-o glumire, atat de grea si mare
Ca fara ispasire, el n-are-n veci iertare.
Pacatele acelui ce la Hristos le duce
Ii sunt iertate numai in jertfa de pe cruce.
Hristos le ispaseste, de-aceea sunt iertate,
In alt fel, nu-i iertare in veci pentru pacate,
Pacatele acelui ce pe Hristos nu-l cauta,
In veci de veci nu afla iertarea asteptata.
Ci ele toate, toate, raman sa le plateasca,
Pe veci, acela care n-a vrut sa le caiasca.
Nu va-nselati, nu este in veci de veci iertare,
Pentru pacatul celui ce-n necredinta moare.
Pacatul nu se iarta, pacatul se plateste:
Ori Dumnezeu pe cruce, ori cel ce-l faptuieste.
Veniti acum la Domnul cu orisice pacate,
Ce Fiul ispaseste, de Tatal sunt iertate.
Dar cel ce acum nu-ntoarce, iertarea s-o primeasca,
In iad le duce toate, pe veci sa ispaseasca.
poezie celebră de Traian Dorz din Comori nemuritoare
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!
O vara si inca una
Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine ca-ntr-o gara.
Mai stii peronul de-odinioara
din vara fara de sfarsit?
Si ploua des, marunt si rece
prin mintea mea fiorul trece
si lasa sant adanc, profund.
M-ascult gemand,
ma vad plangand
cum trec.
In paru-mi ploaia-si face drum
si lasa-n urma mari regrete.
Stau pe peronul unde atunci
noi ne dictam porunci
cu sete:
- tu sa m-astepti ca am sa vin,
cand vara va lasa in urma
seninul si-o sa-ncepi sa-ngani
al nostru cant, o doina.
Ajung spre seara, sa m-astepti,
cobor din mers si-o sa te iau
in brate si-o sa-ti spun glumet:
prostuto, credeai ca te las?
Eu iti spuneam cu glas de jar
c-am sa te-astept iara si iar.
Ma voi uita in zare fredonand
al nostru cant, o doina
Trecut-au doua veri sau trei,
poate sunt zece de atunci,
cand vara lasa-n urma tei
si doine dulci, si urme adanci
Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine cantr-o gara.
Sunt cantece ce nu se-aud,
in zare trenul suierand
ma cheama.
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea gărilor ce plâng
Tristețea gărilor ce plâng
un tren cu șuierul prelung,
e doar pustiu și rece gol,
viața dată rostogol,
și disperărilor obol
de dor nătâng.
Tu știi, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui și-a fluturat
și îmi zâmbea.
Erai și tu,
nici nu mai știu,
acum mi-i sufletul morțiu
de tren
în gară șuierând,
scrâșnind din roți,
încet murind
și cer în mine prăvălind
către pustiu...
Tristețea gărilor ce plâng
cu ochiul drept,
cu ochiul stâng,
sădită-n mine e mereu:
că gara, trenul,
sunt chiar eu
în dor nătâng.
poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citi ca el
Un magar tragind din greu
La trasura cu-mparatul
Se ruga Lui Dumnezeu
Sa il ierte de pacatul
Ce-l facu ca blestemat
In ast jug sa osteneasca.
Iar cind fu eliberat,
Dupa pofta-i magareasca,
Si-o cotiga-acum avea
Cu trei babe,saci vre-o doi,
La magar nu-i convenea
Si se-toarse inapoi.
Il ruga pe Dumnezeu
Iarasi sa il pedepseasca,
Sa traga in veci din greu
La trasura-mparateasca.
Vazindu-l nemultumit,
Dumnezeu ii da crezare.
Ruga i-a ideplinit,
Ca magarul minte n-are.
Stilul magaresc
E la moda iar,
Citi nu "ostenesc"
Ca acest magar.
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mac - mac
In tramvaiul care duce
Din Lipscani in Ghica Tei
Plin cu lume anonima
De barbati si de femei,
La o statie din centru
Sau de prin imprejurimi,
S-a urcat o cuconita
Cu superbe rotunjimi,
Trup felin, plin de ispite
Dar, rotund si voinicel
Parca-ar fi sculptat de dalta
Lui Rodin sau Praxitel,
Dupa ea, se urc-un tinar -
Tip de donjuan sadea -
Care nu stiu din ce pricini
Se cam indesa in ea
Doamna foarte indignata
L-a privit cu mult temei
Insa tot mai mult magarul
Se-ndesa in... viata ei
Ca deodata cuconita
Nu s-a mai putut abtine
Si i-a spus:
- Asculta june,
Nu te simti sau nu ti-e bine?
Ce te-ndesi ca la pomana
Cind nici nu stiu cine esti
Cu metode de-astea brute
Crezi c-ai sa ma cuceresti?
Afla ca sint doctorita
Chiar de nu m-arata fata
Si-ti fac una s-o tii minte
Toata viata, toata viata!
Ca de mai m-atingi odata
Peste trup sau peste brate
Ti-o tai jos, in bucatele
Imediat si-o dau la rate!
Iar femeile vreo zece
Din tramvaiul cel sarac,
Incepura toate odata:
Mac, mac, mac. mac!
poezie satirică de Ion Pribeagu (1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercului...
patru și încă patru.
se desface fiecare cifră
în părțile ei intime.
oricum încerc,
obțin patru vii în patru morți,
patru gratii în patru pereți,
patru frici în patru nervi,
patru în patru în patru.
totul are patru laturi,
chiar și minciuna
are patru dimensiuni -
lungime, lățime, grosime și sens.
matematica plecării
se îngrămădește în cifra asta,
ca și când patru e un cerc
fără diametru,
un fel de desagă geometrică.
azi se sărută cifra,
se iartă de înalta trădare,
se face spațiu în cruce
pentru ort.
să bem pentru sufletul moartei
un jack sau o fugă de bach.
doamne,
și ce loc era în doi pentru unu plus unu...
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fara de tine...
Fara de tine
toate in juru' mi-s sterpe
Fara de tine
totu'i facut nepereche
Si fara de tine
de-as fi intr-o zi
as vrea sa nu fiu...
ori printre nevii
sa pot sa usuc
ochiu'-mi in inchinare
si sa lunec in noaptea
de fara uitare...
poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- catren
- - Ce-o fi ăla, nea Ioane?
- Păi, tren cu patru vagoane.
Despre catren
distih de David Boia (15 noiembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Sinonim de-o gară
E gara sinonim cu nostalgie;
de la plecări pe linii paralele
pierdute-ntr-un refren de șine!... Melodie
stinsă-n vagon-lit, în negrele cafele?!
E gara sinonim de așteptare;
de unul singur, lângă ceasul de peron,
cu pumnul umed strâns pe un buchet cu lăcrămioare
și gândul dus, doar tresărind la megafon?!
E gara sinonim de-un rendez-vous;
secret de-o viață între două curse,
grăbind intimitatea, dumneata la tu!...
Cerșind întârzieri minutelor nescurse?!
E gara sinonim de aventuri
înflăcărate pe-un traseu de două halte,
cu inima-ntre două partituri;
rutina molcomă și drogul... s-o tresalte?!
E gara un repaos; antonim
doar clipă-ntr-un tumult-accelerat al vieții
ce-așteaptă trenul personal... dar anonim
neștiind nici câte stații sunt, nici ce direcții?!
E lumea parcă sinonim de-o gară
cu așteptări, sosire și plecare;
cu linii trase, drepte... și urcat pe scără?!
... Sau stat la stop?!... C-așa-i semnalizare?!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Are o latură umană și trei laturi diavolești... Împreună, formează un patrulater perfect...
Mihail Mataringa (1 iulie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vae soli
Te voi astepta, intr-o zi, sau intr-o noapte oarecare
Pentru ca sa vad daca mai pot sa am o preocupare,
Voi trece iar pe langa ape, si-n unda lor voi aparea,
Voi sta pe langa vreo ruina, va plange iar o cucuvea;
Pe urma, nu va mai fi timp voi fi uitatul muncitor;
Va fi si pentru mine lumea un fenomen intamplator
Despre iubire, cateodata, poate intr-o carte voi gasi,
Poate-n oglinda vreo albina compatimind se va lovi-
Plangand in zori cu fata in soare ma voi simti fara de rost,
Ma voi gandi la toata jalea poetilor care au fost
Un corb va trece peste casa si iarba ma va ingheta,
Orasul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va canta,
Sau toamna goala va dansa cu plete de grau si de vin
Astfel ca nu vor mai putea sa ne-ntreaca acei care vin...
poezie celebră de George Bacovia din volumul: Revista critică, București, iunie 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mister
Ai trecut prin toata viata
fara sa iubesti o fata
fara sa ii simti dulceata
nici macar, macar o data.
Print puteai tu sa fi fost
sa nu vezi prin tot ce ai
aur, bani dar fara rost
cu cine le imparteai?
De nu aflu ce-i iubirea
am sa gust si voi gasi
ca in viata fericirea
e oriunde ai pasi.
Am vazut prin chip de raza
si prin pas de dulce fata
ca iubirea-i ca o fraza
ce ramane ne-ncheiata.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!