O fericire calmă și în același timp și violentă, în fața căreia sufletul nu opunea nici o rezistență; o beatitudine a simțurilor care depășea senzualitatea, ca și cum ar fi participat la ea o fericire cerească, la o stare de Har. La început starea se susținea numai din priviri. Apoi am început sa ne atingem mâinile, fără a ne despărți totuși, ochii. Strângeri barbare, mângâieri de devot.
Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de Dia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Citate similare
Starea, ca un blestem
La început,
am fost în stare,
să articulăm primul cuvânt.
Apoi am fost în stare să muncim,
fără să ne văietăm.
Așa a apărut starea!
Mai târziu, fără să fim în stare să ne dumirim,
starea noastră a devenit natural,
starea altora.
Pentru că cei ce ne luaseră starea,
erau grijulii,
a venit și starea de necesitate.
Aveam și noi, și ei, stări și necesități,
starea era a lor,
necesitatea era a noastră.
La sfârșit,
am fost în stare de orice.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă există o fericire pe pământ, apoi aceasta este prietenia.
Mircea Eliade în Întoarcerea din Rai
Adăugat de Moa
Comentează! | Votează! | Copiază!
La audițile pentru Violetta am avut emoții foarte puternice. Apoi am fost sunată și anunțată că mi s-a adjudecat rolul principal, iar eu pur și simplu am explodat de fericire. Am început repetițiile imediat. Din fericire, părinții m-au susținut și încurajat în permanent.
citat din Martina Stoessel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă stare
Am început să mă-nconvoi
Sub apăsarea anilor trecuți
Mi-s ochii umezi de nevoi
Și simt durerea pașilor pierduți...
Am început să mă aplec
Cu fiecare frunză căzătoare
În propria-mi speranță mă înec
Și simt chemarea vieții viitoare.
Am început să mă înclin
Iar mâinile mi-s amorțite
Sufletu-mi adoarme la cel mai dulce chin
Și simt cum lumea începe să mă uite.
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vipera calmă a clipei
în tăcerea asta ca o viperă calmă
mă pornesc a scrie
la început de an totul pare de neatins
curajul încropește povești
și ei
stau cuminți sub covoarele de iarbă veștedă
numărăm cuvintele lor
ultimele cuvinte în tăcerea asta
ca o viperă calmă
înainte de otravă uneltele tainelor
ni se zvârcolesc în mâini
apoi
se deschid porțile unui alt timp
inexistent timp
ca o formă de metal care
ne absoarbe în lucirea lui
apoi ne reconturează
alchimii nenumărate se împletesc
în aceeași mișcare
a unei pete metalice
în care carbonul
capătă coduri neînchipuit de frumoase
imposibil de dezlegat
dar
se deschid porți prin vipera calmă a clipei
în care noi
trăim retrăim la nesfârșit
copilăriile
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timp ce eram profesor la Universitate le spuneam copiilor mei pentru că toți suntem copii și colegi în același timp că teatrul este într-adevăr o îndeletnicire extraordinară. Eu am început această meserie cu sufletul curat, dar și cu dorința cristalină.
Mircea Albulescu în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși...
Privind la vale cu trăiri extreme,
Constat o evidentă prăbușire,
Ce nu-i de azi, de ieri, ci de o vreme...
Și totuși... mai visez la fericire!
Mai am în gând trecutele ispite,
Scăldate în cascade de iubire,
Ce sunt acum buchete veștejite...
Și totuși... mai visez la fericire!
Mai am în minte leacuri ce se știe,
Că pot preface visul în trăire,
Deși ce-i mort, în veci nu mai învie...
Și totuși... mai visez la fericire!
Mai am în suflet minima speranță,
Că loc mai e de-o minunată știre,
Chiar dacă șandramaua-i în vacanță...
Eu totuși... mai visez la fericire...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea vine însă din interior, de la starea de spirit și poate fi controlată. Vă puteți controla starea de spirit, o puteți îmbunătăți. Cei care o fac devin fericiți și mari personalități. Există fericire fără plăcere și plăcere fără fericire. Alegeți să fiți fericiți!
Robin Sharma în Ghidul împlinirii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Leader Who Had No Title: A Modern Fable on Real Success in Business and in Life Paperback" de Robin Sharma este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la De tine mai mi-aduc aminte...
am început să nu te chem, am început să mă împac cu sine,
am început să te alung, am început să fug, pe orișiunde
am început să te privesc, ca pe o floare, orișicare,
am început să fug de gând, acolo înfloreai dureri amare
am început să te gonesc, din nopțile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese
am început să mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
așteaptă să se scurgă lin, să spele limpede atâtea zoaie
am început să le așez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine
am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineață,
încerc să râd și nu aștept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă
am început să-mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge să ascult, foșnitul pomilor prin lume
am început și nu știu cum, voi fi de-acum spre înainte,
îmi las țigarea fumegând, să-și scuture cu scrum dorințe
am început nou început, amar sau dulce, cine știe,
cu mâinile în buzunar, pe drum, de tine mai mi-aduc aminte
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt uneori stări care parcă își pierd durata. Nu știi - sau nu-ți aduci aminte - când au început, ce le-a dezlănțuit, cum se transformă. Și totuși, din beatitudinea aceea turbure se desprinde uneori un cuvânt, un strigăt, o melodie sau măcar o singură notă muzicală, care îți rămâne necontenit prezentă, fără să te mire precaritatea sau chiar nesemnificația ei.
Mircea Eliade în Nuntă în cer
Adăugat de Chis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire vers nerostit, tremur uitat în adâncul inimilor de îndrăgostiți... Am fost fiecare din noi fericire... fiecare vom fi fericire, ploaie de fericire căzând în sufletul alergând către moarte.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fericire pe care nu o poți gândi durabilă, nu e fericire și, fără certitudine, nu poate fi în lume nici adevăr, nici frumusețe...
citat clasic din piesa de teatru Jocul Ielelor de Camil Petrescu
Adăugat de Puscas Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Un om intre oameni" de Camil Petrescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Azi, pe când îi povesteam destrăbălările fetelor din Europa, ea m-a întrebat dacă sunt pur, și numai gândul că s-ar putea să nu fiu a înspăimântat-o într-atât, încât a început să plângă.
Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nou început
Vreau să plec, să fug cat mai departe!
Să uit, să uit că trăiesc într-o lume plina de...
Vreau atunci când sunt liber,
Roua dimineții să îmi aducă liniște și speranță.
Și afară când plouă, stropii să fie fericire;
Și durere și suferință să nu existe,
Vreau ca totul să fie o armonie;
Vreau iubirea și pasiunea să fie fundamentul unui nou început,
Vreau soarele când apune, să simt că o zi minunată a luat sfârșit
Și fără gânduri dureroase eu o nouă zi aștept.
Vreau să trăiesc, asta vreau!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (octombrie 2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu exista nici fericire, nici nenorocire pe lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire.
citat clasic din Alexandre Dumas
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Pachet Contele de Monte-Cristo vol.1-4" de Alexandre Dumas este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Nu există nici fericire, nici nenorocire pe lume, există doar compararea unei stări cu cealaltă și atâta tot. Doar cel care a simțit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire.
Alexandre Dumas în Contele de Monte-Cristo
Adăugat de albastru.nemarginit
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Femeii căreia educația nu i-a arătat ce înseamnă binele, Dumnezeu aproape întotdeauna îi deschide două cărări ce o duc spre tărâmul binelui; aceste cărări sunt durerea și iubirea. Amândouă sunt spinoase; acelea care o apucă pe această cale își sângerează picioarele, își rănesc mâinile, dar își lasă, în același timp, în mărăcinii de pe drum gătelile viciului și ajung la capătul lui în acea stare de goliciune de care nu te rușinezi în fața Domnului.
Alexandre Dumas fiul în Dama cu camelii
Adăugat de Denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciudat, mi se pare că oamenii fug de fericire, nu o caută.
Mircea Eliade în Întoarcerea din Rai
Adăugat de Moa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.La mulți ani bogați în fericire și iubire, Prințul meu Șarmant! Îți mulțumesc că în mine ai crezut de la bun început și că m-ai învățat să iubesc cu adevărat, adică necondiționat! Împreună pe veșnicie, îi spuse ea în timp ce lacrimi de bucurie se prelingeau pe fața trandafirie. Privirea lui azurie îi umplea inima de speranță și tărie...
Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Ne înțelegem numai din priviri
Nu cred că-a fost capriciul întâmplării
ca viața să ne-aducă pe același drum,
târziu, spre toamnă, când plecau cocorii
pe vechile cărări pe care trec și-acum.
Doar din priviri am înțeles chemarea
venind fără cuvinte din adâncul tău,
cu mângâieri mai dulci decât iertarea
care-mi ștergea din gând părerile de rău.
Și ani de-a rândul, umăr lângă umăr,
am înălțat destinul nostru către cer
ca din poveri venite fără număr
să reclădim, în doi, o lume de mister.
Iar timpul scurs în legea lui firească
ne-a modelat sub semnul noului destin
făcând ca-n suflete mereu să crească
noi armonii din provocările ce vin.
N-avem nevoie de-ntrebări prea multe,
putem să ne-nțelegem numai din priviri,
tăcerile din ochii care știu să-asculte
sunt legământ preasfânt al marilor iubiri.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!