Pescuit
"Sunt doi"
- zise nisipul
"Cară năvodul
Năvodul are două perechi de picioare
acelea sunt picioarele lor"
- şopteşte apa
"Ei aruncă năvodul"
- spun stelele
ca şi cum ar vorbi între ele.
Peştii nu spun nimic
Bărcile ca nişte câini inteligenţi
se poarte în linişte.
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare

- legiferare
- Legiferare. Zelul cu care peştii împletesc năvodul.
definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Toamnă în Rai
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!




40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!
Peştele se prinde cu năvodul, omul cu vorba.
proverbe armeneşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păianjenul întinde pânza, ca pescarul, năvodul...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul
Râul curge la picioarele mele,
Râul curge peste picioarele mele.
Peşti de argint scot capul din apă şi-mi spun:
"Aruncă undiţa să ne prindem în ea,
Aruncă repede undiţa".
Peşti de aur scot capul din apă şi-mi spun:
"Aruncă undiţa să ne prindem în ea.
Aruncă repede undiţa".
Mă uit la ei, zâmbesc şi grăiesc:
"Nu vreau să vă prind în undiţa mea,
N-am ce face cu voi, n-am ce face.
Aştept să cadă sara, aştept
Să răsară luna, să cadă în râu,
Să cadă în râu şi-n undiţa mea. "
Peştii de argint se uită la mine şi râd,
Peştii de aur se uită la mine şi râd.
"Luna e uscată şi aspră", îmi spun,
"Uscată şi aspră... "
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Moartea-i un pescar
Moartea-i un pescar şi lumea este iezerul în care
Pescuieşte, iar noi suntem peştii sub seninul apei clare;
Năvodul lui e-o molimă cumplită; oricum, el nu e galantom,
E mult mai nemilos decât sunt alţi pescari şi mult mai lacom;
Unii, dacă se-înâmplă să prindă-un peşte mic,
Îl aruncă-înapoi în baltă şi-i redau viaţa bietului chitic;
Dar moartea ucide tot ce-înhaţă pe-întinderea acestor ape,
În plasa ei nicăieri şi niciodată iertarea nu încape.
poezie de Benjamin Franklin, 1706-1790, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Buna vestire (dezlegare la peşte)
Ştiind că, azi vrea norodul
Un crăpcean saramurat
Iaca! am lansat năvodul
Cu pescarii de-altădat'.
epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poem de fibră
Călare pe un lup albastru
Prin codrii de sticlă sihastru
Imi cânt balada celui ce sunt
Şi nu mă cred niciodată sfânt
Sunt demon din florile de tei
Ce-şi caută culcuş în poala ei
Rătăcit flămând prin ram de fibră
Ce pare-n amor scurtătură
Năvodul de ceaţă împletit
Celor ce au de amăgit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de bine este să mergi pe două picioare. Şi ce binecuvântare sunt să ne poarte prin viaţă. Şi cât de puţină atenţie şi importanţă le dăm. Şi cât de puţină apreciere. Şi încă mai puţină recunoştinţă. Iubiţi-vă picioarele. Aşa cum sunt, atât cât le avem. Sunt minunate. Sunt divine. Cinstiţi-vă picioarele.
Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!



Tu
Obsedant,
că o înflorire a liliacului
tu rămâi în mine
confidentul acelui timp
din care
vei putea doar aproxima
durerea
ce azi mă doboară
hohotind în năvodul firii.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datoria este un maestru de temut aproape la fel de mult ca dictatorii înşişi. Ea a înrobit mii de oameni în năvodul ei. A distrus multe căsnicii fericite, persoane fizice, întreprinderi şi naţiuni...
citat din Stephen Richards
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii sunt ca şi câinii
Sunt puţini ce sunt dulăi,
Câini de rasă, mari şi răi,
Însă – nu vă spun palavre,
Cei mai mulţi sunt... nişte javre!
epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (6 decembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!



Lui Laurenţiu Ghiţă, autorul volumului "Stavridul cu colţi de argint"
Am parcurs cu greu izvodul
Şi-am rămas-vă jur-surprins:
A fost mult prea des năvodul
Şi prea multe-n el s-au prins!
epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este un timp pentru a merge la pescuit şi un timp pentru a usca năvodul.
proverbe chinezeşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni răi... Alţii nici nu există. Ori sunt nişte vite grase care îşi păzesc prada şi îşi consumă propria grăsime, ori sunt nişte câini turbaţi care te apucă de beregată! Alţii nu există.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Militarii ruşi sunt nişte câini asmuţiţi de teroristul de stat Vladimir Putin: măcelăresc civilii din Ucraina în timpul invaziei din 2022
Vedém că ruşii-s nişte câini:
Te-mpuşcă şi la cozi de pâini,
Ba chiar şi-atuncea când te rogi
În catedrale, sinagogi.
Ei dau cu bombele mortale
Şi-n şcoli, maternităţi, spitale.
Eu, fluturându-mi alb drapelul,
Le spun azi ferm: Opriţi măcelul!
poezie de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (16 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ziua pescarilor (6 decembrie)
În Undrea la o zi mare
Noi eram în sărbătoare,
Puneam sculele în pod
Şi lăptaşe şi năvod,
Bărcile în adăpost
Rânduite cu mult rost
Şi-o porneam apoi la joc
După-un an plin de noroc,
Căci am prins pe săturate
Ştiuci şi crapi de calitate,
Fitofagi, şalăi şi somni
Pentru domniţe şi domni
De la oraşe sau sate
Unele... îndepărtate!
Petreceam cu vin de viţă,
Cu taraful Iacobiţă
Şi cu interpreţi de frunte
De la şes ori de la munte:
Chisăr, Loga şi Enceanu,
Conea, Sfetcu, Măgureanu,
Nicolici şi Neta Soare,
Iar afar' cădea ninsoare...
Sfârâiau la foc fripturi
Pentru pofticioase guri,
Porc şi oaie, peşti rasaţi
Pentru-ai noştri invitaţi
Şi punând şi-un borş de peşte
Simţea omul că trăieşte...
Of! Ce vremuri, vremuri frate,
Dar de-atâta strâmbătate
Tot ce-a fost bun... e poveste!
Azi năvodul nu mai este
Şi nici năvodari nu sunt,
Sunt doar eu să-i pun în cânt
Şi după cum vezi străine...
La Cârna s-a trăit bine!
poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvoade
Tu, îmi spui:"Dragă"! Eu, spun: Drag!
Şi parc-am pune-un prag pe prag
Când îţi tot pare că glumesc,
Dacă nu-ţi spun. Că te iubesc!
Alunecoasă-s, din tipar,
Habar nu ai! Nu ai habar,
Cât de geloasă-s, pe cuvânt,
De când nu cred. În jurământ.
Tu-mi spui: prinţesă. Da'n castel,
Ce-ar face-o Ea, de nu-i şi El?
Când inima, tiară-ar fi
Însingurării... Zi de zi...
Şi nu-s frumoasă. Zău! Nu sunt!
Sunt micul mare amănunt,
Zădărnicind fracţii de vis,
Când am nimic (sau tot)de zis.
Nu vezi cum leg speranţe vechi?
Perechi le fac, le fac perechi!
Şi-n toate câte le-nsoţesc,
Răzbate-o rimă: Te iubesc!
8 mai 2017
poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ape
O rază de soare se odihnea
pe umbra unei lacrimi,
reflecţii multicolore
din ape, pe ape,
Libertatea plutea pe aripa
pescăruşului călător,
magia zborului uşor
din ape, pe ape,
Fericirea o scufundam in mare
cu salt de delfin,
năvodul ţi-l întindeai,
ca iarăşi s-o-nchizi,
iubirea-ţi prea multă
de tine şi moarte,
a noastră poveste,
din ape, pe ape...
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Hoinar
Năvodul lung, înţesat cu peşti, venea
Arzând prin apă, lunecos.
Rechinul care-i urmărea ieşirea la suprafaţă
S-a întors încet-încet înapoi în abis.
Daffodil s-a apupat, înşurubându-se înainte
Prin apa roşie-a canalului, cu cinci tone
De argint sufocat în burta ei.
Ancora sforăia în mijlocul lanţurilor.
Iar memoria aduna aşchii întârziate,
Punea scântei de umbră-n sac,
Îşi sufleca mânecile peste dealurile lui Harris
Şi-i jefuia pe Orion şi pe câinele lui, Sirius.
Am trăit cu acel pungaş cumsecade-n mine;
Am trăit cu nişte ani pe care nu i-am cunoscut
Îngrămădiţi pe genunchii mei. Cu aceste două comori
Navigam spre casă prin Marea Celtică.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Nu
Nu pătrundeţi în cercul meu colorat,
Oameni! Ori ce vreţi voi să fiţi...
Sabia tăcerii se va răzvrăti.
M-aţi înşelat, m-aţi minţit, m-aţi rănit!
Nu ştiţi să iubiţi!
Vedeţi viermi cum, credincioşi, aleargă pe trupul meu?
Şi se înfruptă din carnea mea,
Miruindu-şi trupul cu sângele meu?!
Ei, cu adevarat mă iubesc?!
Acelaşi Dumnezeu ne ştie durerea...
Şi foamea... şi lacrima...
Aşa cum ştie că am devenit de prisos
În lumea în care
Nu mai sunt oameni.
Ultimul bastion şi-a întins năvodul
În transcendent.
Sunt ultima victimă ce aleargă spre stele –
Un titlu absent.
Nu mă judecaţi pentru tăcerea mea!
Alungaâi-mă în însingurare!
Acum sunt o cruce mâncată de cari
Ce plânge întruna... îşi plânge menirea
... şi doare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
