Celui care nu vrea să dea bani pe cărţi

Îmi ceri să-ţi dau o carte de-a mea, şi mi se pare
Că n-o mai am, dar Tryphon, librarul ştiu c-o are.
- Cum, vrei pe-a tale fleacuri să dau din banul meu?
Nu sunt nebun! - Se poate, dar află că nici eu.

epigramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care nu vrea să dea bani pe cărţi

Îmi ceri să-ţi dau o carte de-a mea, şi mi se pare
Că n-o mai am, dar Tryphon, librarul, ştiu c-o are.
-Cum, vrei pe-ale tale fleacuri să dau din banul meu?
Nu sunt nebun! - Se poate, dar află că nici eu.

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garantai că iubirea ce mi-o porţi este veşnică. Nimic nu e veşnic. Îmi ceri să îţi dau garanţii similare. Nu pot. Atunci te îndoieşti de autenticitatea sentimentului ce ţi-l port. Cum? întrebi, nu ştii dacă ai să mă iubeşti peste un an, peste doi, peste cinci? Nu, nu ştiu. Atunci, nu e dragoste adevărată - te burzuluieşti. Poate afinitate trecătoare. Totul e trecător, draga mea. După o viaţă, prin excelenţă plină de efemer, nu ţi-ai dat seama? Iată de ce nu primesc emfaticul dar, de ce nu concep să iau în primire, nici cu titlu definitiv, nici temporar libertatea ta. Acum se află în mâinile tale şi din ea ţâşneşte dragostea. Să rămână aşa. Nu doresc mai mult.

Dumitru Popescu în Cenuşa din ornic
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup cu nume

Sunt singur şi în jur e-atata lume,
Dar Doamne cât de singur pot să fiu!
În trupul meu ce poartă al meu nume,
M-am rătăcit şi cine sunt nu ştiu.

Sunt foarte mulţi acei ce-mi dau bineţe,
La fel şi foarte mulţi ce nu îmi dau
Şi stau în bucurie sau tristeţe,
Atunci când doar cu mine, eu mai stau.

Încerc să mă cunosc pe dinlăuntru,
De eu n-o fac, un altul n-o va face,
Mă-ntreb de sunt iubire sau sunt sumbru,
Atunci când sufletul în mine tace.

Sunt singur înlăuntru-n ăsta lume,
Dar am să mă împart atât cât pot,
Să dau bucăţi din trupul meu cu nume,
Acelor ce iubire nu mai pot.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cersetori

Eu cer ceva,
Ceva mai bun.
Tu-mi dai candva,
Dar nu acum.

Tu-mi ceri ce vrei,
Io-ti dau ce am.
Ce-ti dau, tu iei,
Dar vrei ce n-am!

poezie de Emilian Robert Vicol
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU NU MĂ POT TÂRÎ CÂND TE IUBESC

Încerc a fi aici enoriaş
Cum azi îmi dau poruncă preoţi noi,
Dar vreau să-ţi fiu, Părinte, un ostaş,
De-aceea nici genunchi nu vreau să-ndoi;

Că Tu ai vrut Lumina Ta s-adun,
Şi ochii mei să-şi ia lumini din Cer,
Deci, eu, în jos, cum oare-aş fi nebun
Să pot privi şi-n Iadul rău să pier?

Eu n-am primit, zvârlit pe-acest pământ
Şi soarta grea de şarpe-aici căzut,
Mă lasă, Doamne, deci, să fiu un sfânt
Cum chiar m-ai vrut, făcându-ţi chip din lut!

Eu ştiu că nu mă vrei nici tu plecat,
Că după chip şi-asemănare-ai vrut,
Să-ţi fiu, aici, chiar Fiu crucificat,
Dar vertical, cum Tu m-ai conceput!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mamei

Eu nu sunt destul de mare
Ca să pot să-nvăţ măcar,
De pe carte, o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca să-ţi dau un dar.

Dar îţi dau o sărutare,
Ici, pe obrăjor,
Şi pe mâna asta care
Mă-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!

Zile lungi şi voie bună
Îţi doresc eu mult,
Şi mă rog de flori să-ţi spună
Să mă ierţi, mămică bună,
Că nu ştiu mai mult!

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău

Îmi pare rău că nu-s cum vrei
Nici tu nu eşti cum aş vrea eu
Aşa că mi-am propus mereu
Să fiu cum simt, că vrei - nu vrei...

Nu pot să fiu eu altcumva
C-aşa-mi cere vreun protocol
Dacă-i aşa, vă zic: parol,
Dar eu mă duc altundeva...

Sunt altcumva decât vor mulţi
Şi asta nu-i problema mea
Să fie ei oricum vor vrea
Eu sunt cum sunt, de vrei s-asculţi...

Sunt cum doresc, şi-oi fi mereu
Cum inima-mi o vrea să fiu,
Şi să mă schimb e prea târziu.
Îmi pare rău, da' ăsta-s eu!

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 18 noiembrie 2018 (18 noiembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea cea mai dreaptă

Eu l-am chemat pe Dumnezeu, nu sfinţii,
E-adevărat că ei au rolul lor,
Dar dau crezare inimii, nu minţii,
Ce-mi spune care-i drumul mai uşor

Am învăţat din viaţă-n totdeauna,
S-o iau pe scurtătură, e mai drept,
Să fac ce simt şi nu ce spune lumea,
Aşa îmi pare mie înţelept

Poate greşesc sau poate că mai supăr,
Dar ştiu că EL, de-acolo, va ierta
Atâta timp cât de iubire sufăr,
Ce-i calea Lui va fi şi calea mea

Aşa că eu te rog, ascultă Doamne,
Şi iartă-mă că trec pe lângă sfinţi,
Dar ocolişul parcă mă adoarme,
Eu ştiu că asta vrei şi Tu consimţi

poezie de Adi Conţu (21 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Mi-ai spus ca să-ţi revin în gânduri
Când noaptea pleacă la culcare.
Dar Luna nu vrei să mă ştie,
Nu vrei să vin în Carul Mare.
Şi să-ţi apar în rânduri veşnic?
Nu ştiu nici rime să adun,
A-ţi sta în gând sub cer de stele
De toate visele să-ţi spun.
E doar secretul dintr-o rugă
Mânată de un vis nebun,
N-aş vrea ca să-ţi încurc din drumuri,
Nici gândul meu nu ţi-e comun.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemări

Cu palma ta, îmi desfăceai destinul,
Îmi pare că-mi ziceai că sunt frumos...
De prin caişi dulceaţa, ca şi vinul
Din apă binecuvântată de Hristos,

Se scutura în aer şi prin poame.
Sus, miroseau caişii, mâna goală
Se străduia prin rodul de prin coame
Sclipi-ţ-ar trupul cu sclipiri de fală!

Caisele-ntrupează-un drum de rod
Îmi pare că-s magii, că-s vrăji de ceaţă
Întins livezii ca un fel de pod
Cu rotunjimi ce dau a dimineaţă.

Eu sunt bărbatul tău, la-frunte-amoiul,
Astrânge-mă, îţi zic, din depărtare...
Dar glasul meu, sărmanul, ca strigoiul
Se pierde în tăcerea cea mai mare;

Adastă-acum în iarba ce te cheamă,
Ca pe un flutur gol, recunoscut!
Dar nu, rămâi doar gândul meu de seamă
Că niciodată nu te-am cunoscut;

Căci între noi, bătăi de ani de râpă
Mâncaţi de antipozi şi de-arahnide
Desene moi, ce trupul ţi-l ocupă
Un strai frumos şi oasele silfide.

Îmi pare, cu o nimfă să te-asemeni,
iar de invoc Egiptul, sunt robit
să zac acum lângă ăşti doi gemeni
genunchii tăi, şi nici nu i-am zărit.

Nu fi acum o fluturare rară...
Îmi pare că pe-afară-i rost de mas
Şi gând la gând, spre mine te coboară
În carnea-n care încă am rămas.

()

Ce să-ţi mai spun acum, la despărţire?
Frumoasă eşti, nebuna mea nălucă
Din pomul cu esenţe în neştire
Îţi dau caise, calea să-ţi aducă...

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul de V'day

Mă tot gândesc: se-apropie V'day,
Cadou, ce să-i mai cumpăr, Dumneaei?
Că-i mofturoasă, mofturoasă tare
Şi nu ştiu ce să-i iau – problemă mare! –

Să-i dau cercei? Păi, de-ăştia i-am tot dat
Şi, sunt convins, demult s-a săturat.
O floare? Are, de la pacienţi,
Că-s unii, după mine, prea atenţi.

Păi, ce să fie? Dacă-i dau mănuşi,
Îmi zice, ca alt'dată: "Mi-o făcuşi!"
O ia de apropo că, zice ea,
Cu mine ştie cum a se purta.

Şi-atunci, ce-i dau? S-o duc la un spectacol?
S-ar închina şi-ar zice că-i miracol,
Că n-am mai fost de când un bard local
Mi-a-mbogăţit bagajul cultural.

A, ştiu! – am la parter o librărie,
Îi iau ceva să-mi folosească mie,
Căci fără dar nu cred că se mai poate:
Îi dau, ca dar, o carte... de bucate.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traducător de zâmbete

Sunt traducător autorizat de zâmbete,
Pot să îţi ştampilez fericirea
Dacă tu ai nevoie de lege...
Tribunalul îmi dă voie
Să te fac să uiţi de nevoi
Şi să-ţi aminteşti doar ochii mei.
Îţi pot da dobândă tuturor dorinţelor
Dacă tu crezi,
Că oamenii apar din dragoste!
Ştiu, tu vrei cerneală albastră,
Poate şi o croazieră.
Am cerut-o de nevastă,
Mai departe... carieră!
Fii doar tu în faţa mea,
Fără haine peste suflet!
Ştiu că vrei să-ţi dau ceva,
Plăteşte-mă cu un zâmbet...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Totuşi, nu sunt foarte sigur că ar fi aşa. Adică... Nu-mi dau seama... De ce ar fi tăcut? Toţi? De ce nu mi-ar fi spus? Nici unul? Probabil că ştiau toţi, adică, măcar ei... Mama, blondul, dom' director; şi nici unul nu mi-a zis niciodată nimic în acest sens... Deci, nu pricep! Poate că totuşi, doar ni se pare nouă, Mihai şi-mi fac griji degeaba! Poate că nu-i deloc aşa... Sper că nu-i aşa! La naiba!
Mihai: Eu... Repet, Luci, nu ştiu ce să-ţi spun! Dar... Stai puţin! Ia uită-te la mine!
Lucian: Poftim?!
Mihai: Priveşte-mă cu atenţie, pentru câteva clipe!
Lucian: Bine.
Mihai: Da, acum îmi dau seama... Mi se părea mie mai demult, dar nu făceam legătura sau credeam că doar mi se pare, însă acum e foarte clar! Nu ştiu ce înseamnă asta, dar... E sigur!
Lucian: Ce anume îţi dai seama? Ce-i atât de sigur, Mihai?
Mihai: Luci, semeni mult cu dânsul; nu cu tatăl tău cel blond, ci cu domnul director. Zău aşa, chiar semeni! Mult de tot!
Lucian: Crezi?!
Mihai: Negreşit!
Lucian: Bine, Mihai... Scuze că te-am reţinut! Mă retrag acum.
Mihai: Unde pleci?
Lucian: Nu contează... Aiurea, prin oraş, apoi în navă, desigur. Te las să-ţi vezi de treabă, aici, cu supercomputerul... Pa! Mai vorbim noi.
Mihai: Bine, Luci, cum vrei... Sigur mai vorbim, oricând. Pa!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei mele

Eşti icoana care îmi iartă gândul,
Când, în vorbe dulci mă răstignesc,
Prieten cu furtunile şi vântul
Nu mai ştiu cum să-ţi spun că te iubesc!

Eşti partea din suflet care-mi cântă,
Când în braţe, tot mai rar te dezmierd
Şi mă iau cu toţi demonii la trântă
Dar nu te vând şi nu vreau să te pierd.

Mai bine, îmi dau foc în Piaţa Mare,
Pe-un eşafod, cu toate cărţile ce-am scris
Fiindcă mi-eşti boala fără alinare
Şi am un loc cu tine-n Paradis!

Ar trebui să-mi dea o alocaţie,
Pentru tot ce sufletu-mi şi mintea zămisleşte,
Dar, azi, e-o infracţiune-a mea vocaţie
Şi lumea, ca pe-un lepros mă preţuieşte.

Tu, dintre toţi, îţi mai apleci răbdarea,
Peste suferinţa mea, fără măsură
Şi mă pierd, în ochii tăi ca marea,
Pe drumul meu, în Literatură.

De-aş putea, ţi-aş face o statuie,
În cea mai mare piaţă dintr-un burg,
Eşti, trup şi spirit, regina ce mă suie
Din Iadul vieţii, către Demiurg.

Îmi dau doctorii diagnostice fatale,
Mă ocoleşte lumea, ca pe un ciumat
Dar leacul meu e vraja sărutării tale
Şi te port în suflet, dulcele meu stigmat!

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vând spinii sufletului meu

- Ia, maică, trandafirii mei
Că i-am cules de dimineaţă,
Cu lacrima curgând pe faţă
Şi roua dragostei în ei!

- De care vrei să-ţi dau domniţă,
Uite, cei galbeni au boboci!
- Cu mine babă, nu te joci...
Nu vezi ce scurţi sunt la codiţă?

- Îţi dau atunci, albi ca mireasa,
Să-i pui acas' lângă icoană...
- Mata eşti sigur pământeană
De vrei s-o fac pe-a cuvioasa?

- Am roz, ca faţa dumitale
Ce-şi scaldă frumuseţea-n soare!
- Te porţi precum o cerşetoare
Şi dai cu vorbe dulci târcoale!

- Ţi-i dau pe cei însângeraţi
Cum sufletul îmi este acum!
- Mai bine nu ne sta în drum,
Fă cale-ntorsă... ne stresaţi!

- Că bine zici mai bine-i duc
La cimitir... că e aproape
Şi-o fi vreunul să îngroape,
Spinii măicuţei sub un nuc!

poezie de Angelina Nădejde (1 august 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâna mea mamă

Te-ai schimbat, şi eşti bătrână
Cocoşat, şi mergi în mână;
Ai muncit, şi m-ai crescut
Şi om mare m-ai făcut.

Cu ce să te răsplătesc
Şi cum vrei să te iubesc,
Când iubirea ta... de mine
Te-a îmbătrânit: pe tine?

Azi îţi dau în dar o floare
Îţi mai dau şi-o sărutare,
Dar nimic... lumesc, nu este
Ca darul, copil: de-a creşte!

poezie de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te peţesc femeie

Să nu pleci aşa departe,
Nu ştiu cum să fac, să-ţi spun?
Îţi pot dărui o carte,
Dar nu pot acelaşi drum.

Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puţine,
Dar, te rog, tu, ţine minte
E cam tot ce am la mine.

Nu pot ca să îţi promit,
Luna, stele de pe cer,
Aş minţi, nu vreau să mint
Şi apoi iertări să-mi cer.

Aş putea să spun nevrute
Şi apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Şi tu ştii c-aşa-i mai bine.

Pot să îţi dau mii de flori
Să-ţi pun lumea la picioare
Şi să te ridic la nori,
Dar să nu-ţi iau ce te doare.

Nici măcar o veşnicie
N-am să pot să îţi ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ţi dau, dar să îţi cer.

Îţi pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Şi să te dezmierd în şoapte.

Să m-abandonez cu totul
Tu, să faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.

Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aş fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite aşa, o să vrei oare?

Vreau să te peţesc femeie
Cu ce am şi ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.

Astăzi încă sunt hoinar,
Şi mă simt aşa de bine,
Port o zi în buzunar,
Şi-o petrec în ochi la tine.

Mă inundă a ta privire,
Nu ştiu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de ştire,
Dacă ai liber un pat.

Nu cred c-ai inima rece,
Să mă laşi să dorm afară,
Nu ştii cine poate trece,
Şi mă fura, a câta oară?

Nu te las să pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ţi dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!

poezie de Mihail Coandă (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Îmi plouă şi cald e în palmele tale....
Dar gândul n-ajunge, nu mi-e de folos
Aş vrea să le simt, să-mi ridice de jos
Şi suflet si trup, plâng de jale.

Mi-e umed, uscaţi îmi sunt ochii de dor.
Ar vrea să te vadă, dar tu eşti departe.
Stau tristă la geam şi citesc într-o carte.
Ce carte? Nu ştiu. Despre vise, cum mor.

Mi-e vânt şi mă suflă spre cer, nici că-mi pasă,
Cu tine aş merge şi-acolo, oriunde de vrei.
Doar vino cu palmele tale să iei
Şi suflet şi trup şi să mergem... acasă.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpânire

Stăpâna mea, mai vreau să-ţi dau de ştire
Că inima-mi, de-a ta, nici o furtună
N-o s-o despartă. Dă-mi, la fel, vestire.
Şi pentru asta suntem împreună!

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau Isus pe Tine

Îmi vreau viaţa doar cu Tine
O Isus pe acest pământ
Prinţ al slăvilor Divine
Ce-ai murit şi pentru mine
Să ajung în cerul sfânt

Eu mă vreau pe-a Tale braţe
O Isus în veşnicie
Duhul Tău să mă înalţe
Şi-a Ta mână să mă-nhaţe
Să-ţi cânt Fiinţa Ta cea vie

Căci pe Tine eu te vreau
Fiu născut ca nimeni altul
A mea fiinţă să ţi-o dau
Căci eu Domn pe veci te iau
Pentru veci din tot înaltul

Nu vreau Doamne răsplătire
Nu vreau daruri nici comori
Ci eu vreau a Ta iubire
Şi a Ta neprihănire
Pe Tine — te vreau din zori

Nu vreau cerul şi nici Raiul
Ci te vreau Isus pe Tine
Tu să-mi umpli de-acum duhul
Să nu am pe nimeni altul
Prinţ al slăvilor Divine

Eu Fiinţa Ta o vreau
Ochii Tăi Isus de foc
A mea fiinţă să ţi-o dau
Ca în veci cu Tin" să stau
Mai aproape să-mi faci loc

Ia-mă Tu pe-a Tale mâini
Să îţi văd Isus privirea
Ţinta dragostei dintâi
Şi cu mine să rămâi
Să îmi înnoieşti iubirea
13-11-2021 M.

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!