Atelier literar
când am scos fila din mașină
s-a dovedit a fi un goblen viu
din al cărui adânc
un om cu barbă roșcată
îmi făcea semn
să trec în barca lui
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nuca
am deschis
o nucă italiană
am văzut că este inteligentă
cunoaște întreg copacul
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dependență
Această dependență a umbrei de lumină
e chiar foarte jenantă
numai noaptea
își mai poate permite
o oarecare libertate
reușind chiar să-și râdă
de strălucirea întâmplătoare
sau de paloarea lunii
tot ce e de sine stătător
propriile împotriviri își învinge.
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescuit
"Sunt doi"
- zise nisipul
"Cară năvodul
Năvodul are două perechi de picioare
acelea sunt picioarele lor"
- șoptește apa
"Ei aruncă năvodul"
- spun stelele
ca și cum ar vorbi între ele.
Peștii nu spun nimic
Bărcile ca niște câini inteligenți
se poarte în liniște.
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Case vechi
Scările lor
nu mai au forța de odinioară
geamurile ferestrelor
se tulbură ca ochiul omului vârstnic
pereții aud tot mai rău
diavolii ce aprindeau focul în sobe
mor de plictiseală
în casele vechi
adesea o tuse se-aude
tușesc covoarele pline de praf
casele vechi - niciodată
n-au pus piciorul dincolo de prag
stau aici
locuite de sus până jos
și nu mai cred în nimic.
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văd nebuni
Văd nebuni care
au mers pe mare
au crezut până la capăt
și s-au dus la fund
încă și acum ei înclină
barca mea nesigură
înlătur acele rigide
palme îngrozitor de viu
le înlătur an de an.
poezie de Tadeusz Rozewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Guvernanților, aveți grijă!
Când BARCA țării APĂ ia,
Urmează, evident, remarca:
Măsuri, de nu se vor lua,
Și APA va lua, clar, BARCA!
epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barba, semn al tinereții
Conduși, discret, de firea oarbă,
Puștanii, Doamne drăgăliță,
Ar trebui să-și lase barbă,
De când se duc la grădiniță!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul uscat
Eu, râul - acum sunt propria-mi albie
poți să mă treci cu talpa uscată
dar numele nu mi-l uita
Sunt râul care așteaptă ploaia
ea va veni dinspre munte
Sunt râu bătrân
așează-te pe pietrele mele
și dacă crezi în mine
cântă-mi torentul învolburat și adâncile ape
Din păduri sălbăticiunile vor veni să asculte
vorbește-le despre mine
cu buzele tale crăpate de sete
Cântă-mă
tu care ai băut din apa mea
și ți-ai spălat ochii
spre a vedea.
poezie celebră de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ucenicul diavolului
Încă nu demult scriam
despre amiaza secolului douăzeci
și iată că se apropie miezul nopții
repede se mai duce acest secol XX
pe piciorușele sale în formă de x
numai te uiți și luna apare cu urma tălpii umane
imprimată pe trup
dar ce va fii cu pământul
va rezista
nu cumva va aluneca
nu se va înveli în mantaua lui Prosper
cu căptușeala ei de foc roșu?
va rămâne măcar un Gall Anonim
care să scrie până la capăt
comedia cosmică?
am scris ceea ce am scris
în noaptea înstelată privind
versurile mi le șoptea
Mefisto hohotind.
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui militar
Versifică de un mileniu.
Că-i de talent n-a dovedit.
Dar când la oaste-a fost primit,
S-a dovedit că e... de geniu.
epigramă de George Voevidca din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timp ce Tenzing, îngrijorat, îl fila de jos, Hillary s-a strecurat într-un gol dintre pintenul stâncii și o muchie verticală din zăpadă, de la marginea acesteia. Apoi a început să se cațere încetul cu încetul pe ceea ce mai târziu va purta numele de Pasul lui Hillary. Urcușul era extenuant și Hillary înainta pe bâjbâite, dar a continuat până când, după cum avea să scrie: în cele din urmă, când m-am târât afară din gol, ajunsesem deasupra stâncii, pe o terasă largă. Mi-am tras sufletul câteva clipe și, pentru prima dată, am simțit că nimic nu poate să ne împiedice să ajungem pe vârf. Mi-am înfipt bine picioarele în stâncă și i-am făcut semn lui Tenzing să urce. În timp ce trăgeam cu greu de coardă, Tenzing înainta în zigzag prin fisură, iar când a ajuns sus, a căzut epuizat ca un pește pe care tocmai l-ai scos cu greu din mare.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bibliotecarul
Cititor de carte veche,
Cititor de carte nouă
El trăit-a printre cărți.
Orice-ar zice unul, altul,
De aici, din alte părți,
El este bibliotecarul
Ziditor unei cetăți,
Peste care ninge, plouă,
Trec lumești ostilități.
Ne citește fila nouă,
Recitește fila veche,
Bucurându-se de harul
Reclădind mereu altarul
Cel de flacără și rouă,
Ctitorie-n palme două,
Chiar de ninge, chiar de plouă.
poezie de Florin Grigoriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul săracului
În vremea în care Domnul
Toarnă poduri fără cuie
La sărac până și somnul
Ori e prea adânc, ori nu e.
Dacă-i prea adânc e semn,
C-a bătut prea multe cuie
Și că-i țeapăn ca un lemn
Și la ceruri, iată-l... suie!
Dacă n-are somn e semn,
Că de frigul care-l frige
Va ieși în stradă demn
Foamea din el ca s-o strige.
Nopțile în care Domnul
Toarnă poduri fără cuie
La săraci până și somnul
Ori e prea adânc, ori nu e.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O actriță nu este o mașină, dar ești tratată ca o mașină. O mașină de bani.
citat clasic din Marilyn Monroe
Adăugat de Iris
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Monologul focului
Nu mă atinge
nu am respect pentru lucrurile inflamabile
pentru mine zdreanța săracului
e totuna cu pânza neprețuitelor tablouri
Îmi fac datoria
știu că vopseaua de ulei arde bine
iar emailul ligheanului se topește și curge
am mulți adepți
care mă pot arunca peste ocean
spre a lovi ținta
Ei mă cred argumentul lor
la licitația ideilor
Dar cine se înhăitează cu mine
să afle că nu știu să aleg
și tot ce arde este proprietatea mea
Sunt neam de calamitate
și astfel Dumnezeu nu am deasupra
Eu sunt focul
Trăiesc într-o provincie mică - Pământul
iar cuibul meu
în miezul globului e bine ascuns.
poezie celebră de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Extratereștrii și noi
Din farfurii ne studiază,
De-acum e lucru dovedit,
Iar dacă nu ne contactează
E semn că s-au cam păcălit.
epigramă de Vasile Moșneanu din Între coasă și floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idilă pe litoral
S-a dăruit pe undeva
Unui arab, c-avea mașină.
Și parcă i-a mai dat ceva,
Că prea făcea... penicilină.
epigramă de Gheorghe Penciu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replica unui avocat cu barbă
După cum puteți vedea,
Eu o barbă port.
Rog instanța să ia act:
Două... nu suport.
epigramă de Teodor Maricaru din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a dovedit încă o dată cât de adevărat e că oamenii buni și ideile generoase fac omenirii răul cel mai adânc.
Cezar Petrescu în Duminica orbului (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te văd urcând un munte
Te văd urcând un munte,
pe al cărui vârf
doar păsările se întâlnesc...
În ochiul beat de clorofilă
se-afund poemele iubirii;
te văd urcând un munte,
pe al cărui vârf
se bat apostolii cu stele:
îmi faci un semn
și te urmez precum o cavatină
ce îndulcește-n vene
al nopții sânge smălțuit.
Un colț de timp a mai rămas,
un pas ce trebuie făcut...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!