Unui dermatolog

Din anii grei de studenţie,
Examene, colocvii grele,
El a deprins ceva şi ştie:
Cam cum se intră pe sub piele!

epigramă de Ion Arcaş din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grei mi-s anii

Grei mi-s Doamne anii, grei,
fără copilaşii mei.
Au plecat în ţări străine
după bani şi după pâine.

Greu mi-i Doamne sufletul
că mi-a plecat băiatul.
A plecat după mai bine,
îl aştept şi el nu vine.

Fata a plecat în lume,
am pierdut ale ei urme.
Nu ştiu de va mai veni
sau măcar de-o mai trăi.

Grei mi-s Doamne anii, grei.
Îmi plâng ochii după ei.
Bătrâneţea mă răpune,
Sorele meu va apune.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca Sufletului

Aleg gandurile,
Le asez in arca sufletului meu.
E incapatoare aceasta arca.
Striga cele ramase afara
Ca vor sa urce la un loc cu cele alese,
Dar nu le las.

Ma lupt din rasputeri.
Le alung si le condamn,
Dar ele fac recurs,
Isi cer drepturile de a se aseza in mintea mea.
Eu castig procesul
Si-n arca e lumina.

Minte si suflet,
Gand si iubire si dor.
Spun ce nu se poate spune,
Stau cu mine, fata in fata,
Incerc sa vaslesc cu indemanare
Dar vaslele arcei sunt grele...

poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De senectute

Cu gesturile azi mai lente
Realizez şi eu, în fine,
Că tot descoperind talente
Am cam uitat de... mine.

epigramă de Ion Arcaş din Satiricon. Un sfert de veac (iunie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca

La arca locuinţei mele
Nr 70
De pe str. Kirov
M-au condus poeţii
După întâlnirile noastre literare.
Eram vestită ca inabordabilă.
Şi uite aşa arca nu a cunoscut sărutul.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

El: Superbă domnişoară, cum v-aţi descurcat în anii grei ai tranziţiei?
Ea: Foarte bine. Din păcate, doar din păcate!

replici de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui romantic

Înamorat de-o domnişoară,
Ferice-a fost în anii grei,
Şi azi ţărâna i-e uşoară
Precum moravurile ei.

epitaf epigramatic de Ion Diviza din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", Premiul I "Mircea Trifu" (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examene

Pot să-mi pun de-acum cununa,
Iar motivul nu-i ascuns:
Cunoştinţe am de ajuns.
... Şi-n comisie am una.

epigramă de Mihaela Kerestely din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce studenţie

Manierat, frumos, deştept,
Perseverent – să nu vă spun,
Cu brio a intrat la drept:
Cinci ani, frumoşi, de drept comun.

epigramă de Gheorghe Şchiop din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut anii...

Ştia doar cum se fierbe apa,
Proaspăt fiind căsătoriţi,
Azi ştie cum să taie ceapa,
Şi face chiar cartofi prăjiţi.

epigramă de Paul Constantin (8 august 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidie

De când şi-a cumpărat cercei
(Destul de lungi, şi-un pic cam grei),
Aude bârfe-ntre femei:
"Tot e ceva de capu' ei!".

epigramă de Vasile Vorobeţ din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu încerci să faci ceva peste cunoştinţele pe care deja le-ai deprins, nu ai cum să creşti.

citat din Ronald E. Osborn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonida: Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-ştiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! şi după aia din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, fireşte, şi nimica mişcă.

replică celebră din piesa de teatru Conu Leonida faţă cu reacţiunea, scenariu de Ion Luca Caragiale (1880)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca

În turburatu-mi suflet am construit o arcă
- Informă nălucire de biblic corăbier -,
Şi turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă,
Noroade-ntregi, plecate puternicului cer.

E vremea să se-abată mânia lui! O ploaia
De stropi rigizi întinde zăbrele de oţel.
Corabia aleargă... în negura greoaie,
Corabia se-nclină, şi-aleargă fără ţel...

Şi cel din urmă creştet de munte se cufundă...
- Spre care ţărm, Stăpâne, spre care Ararat
Din bruma depărtării mă poartă-adânca undă?
S-a coborât pe ape linţoiu-ntunecat.

Aud cum se destramă un suflet undeva,
Departe, în a ploii acidă melopee...
E noapte-n larg... Iar arca te aşteaptă, Jehova,
Pe mările din suflet să fereci curcubee.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statură

Să nu prelingă, să nu pice
Viu spiritul, robit în ea,
La azimi albe să-l ridice:
Sfiit pruncia ei trecea.

Sori zilnici, grei, adreau sub dungă,
Uşor sunau în răsărit;
Şi nori ce nu ştiau s-ajungă
Şi munţii, cîţi va fi-întîlnit,

Suiau cu iezerii, să cate
La anii falnici, douăzeci.
Vedeau din ceasul ce nu bate
- Din timp tăiat cu săbii reci.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisiacă

între noi doi există aer, există oase, carne şi piele,
există reţele sociale şi colocvii la distanţă,
palimpseste vii şi moarte,
ceva numit lună şi umbra unui păcat
iar alteori soarele ca o pîine cea de toate zilele

~.~

noi nu ştim de ce şi cum
urcăm pe scări rulante şi în ascensoare,
zburăm cu avioane,
ne simţim animale respectate şi iubite,
nu ne e frică să stăm blînzi ca mieii deasupra fulgerului

e posibil ca în soarele de pe cer să fim chiar noi
şi ne cheamă probabil Adam şi Eva,
ba chiar toţi oamenii sînt poate acolo,
număraţi atîţi cît încap în istorie
în funcţie de ora trezirii din noapte sau din pîntecul mamei
a luminii de candelă din ei înşişi,
a pufului de viaţă care tremură gingaş în urechi,
aici, în lumea cea de jos

~.~

şi parcă altfel decît copacii sau păsările,
ne atingem cu vorbe rostite şi nerostite,
ne iubim,
şi uneori clădim piramide de circari umăr lîngă umăr,
fericiţi că nu cădem
din mintea noastră în altă minte,

fiindcă ceva e mereu la mijloc,
un Dumnezeu atît de mare şi mereu necunoscut, ca un zid,
oricît ne apropiem unul de altul
mai înainte să murim

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

Trec anii, cu o grabă cam suspectă,
În urma mea troiene mari clădesc,
Peisaje, chipuri, fapte-ngrămădesc
Ca-ntr-un bazar ce nimeni nu-l respectă...

În nopţi insomnioase regăsesc
Aievea, clar, în ordine perfectă,
Trăiri din anii buni care reflectă
Bilanţul din periplul meu lumesc

Copilăria – veşnica ispită –
Icoanele părinţilor zâmbind
Şi tinereţea-n visuri risipită...

Muncind stăruitor, greşind, iubind,
Grijind copii cu draga hărăzită...
Prin cartea vieţii recitesc cu jind!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu prea ştiam eu (dar cine ştia?) cum trebuie stat în faţa operatorului, eram cam speriat de toate maşinăriile şi aparatele pe care le vedeam, dar până la urmă m-am deprins. Am urmărit creşterea, repede sesizabilă, a nivelului de interpretare a actorilor noştri. Mulţi dintre tehnicienii cu care am lucrat atunci au devenit cu timpul nişte adevăraţi artişti. Alţii au rămas (conştiincioşi, utili) simpli tehnicieni. Cam aşa se întâmplă şi în meseria noastră.

Ştefan Ciubotăraşu în Gheorghe Tomozei, În vizită la Ştefan Ciobotăraşu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Republica

în anii întunecaţi ana
pauker se deplasa
ca o putredă vânătă scândurea
de-a lungul ţărmului

aurora
făcea baie în mare tânăra brigadieră
aurora

la capul midia şi un metru de puşcărie
edulcorată
în cofetării. cum

peste anii de-atunci
toate femeile tinere
din republică. dulci

atât de dulci! în anii
bifaţi pauker se ştie că nu
a fost un munte de frişcă: de

frică bărbatul din ea

căsătorit cu republica - vânătă
putredă scândurea -
se topea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii se trag în lumină

orbi
coamele grele
cară hoituri
pe drumul îngust

moartea plimbă somnul
din casă în casă
un cântec de leagăn

mă prinde mama
căţărată
în podul cu amintiri

praful intră adânc
sub unghiile lungi
vopsite
cu negru

pe uşa din spate
intră
tata
cu miros de alccol

mă ia de mână
orbeşte
şi calul nechează
în ploaie

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor actori figuranţi şi căsătoriţi

Cum ies din teatru simultan
Prin viaţă mână-n mână,
El joacă roluri de sultan,
Ea scene de... cadână.

epigramă de Ion Arcaş din Satiricon. Un sfert de veac (iunie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!