Case vechi
Scările lor
nu mai au forţa de odinioară
geamurile ferestrelor
se tulbură ca ochiul omului vârstnic
pereţii aud tot mai rău
diavolii ce aprindeau focul în sobe
mor de plictiseală
în casele vechi
adesea o tuse se-aude
tuşesc covoarele pline de praf
casele vechi - niciodată
n-au pus piciorul dincolo de prag
stau aici
locuite de sus până jos
şi nu mai cred în nimic.
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare
Etapele şcolare şi academice ale vinului: must: vin preşcolar; tulburel: vin în clasele primare; vin tânăr, de 1 an: vin la gimnaziu; vin vechi de 2-10 ani: vin la liceu; vin vechi de 11-25 de ani: vin la colegiu; vin vechi de 26-50 de ani: vin la facltate; vin vechi de 51-75 de ani: vin cu doctorat; vin vechi de 76-100 de ani: profesor universitar; vin vechi de peste 100 de ani: academician.
aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!




40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!
Melancolic
Îmi caut pereche pe drumuri parcurse, pe străzi, pe alei, pe înguste poteci,
S-adulmec o urmă de paşi ce-am păşit şi nu regăsesc decât pietrele reci,
Ce nu scot o vorbă, nu-s poze de-albume şi multe-s la fel, asfalt cubic 'ntr-o rână
Şi, altele-s duse demult, îngropate pe veci să astupe din gropi, azvârlite de-o mână.
Şi ochiul mă îmbie, întors înspre creştet, turnându-mi din rolă imagini neşterse
Pe-aceleaşi alei zi de zi răscolite, bătute de gânduri prietene, adverse,
Cu suflet de mână, sau pus peste umăr de-amic ori iubită, gol, plin de emoţii...
Dar parcă mereu însoţit de mistere, speranţe, ce ani mi-au furat, precum hoţii.
Privirea îmi fuge ca prinsă de friguri pe casele vechi, unde am stat chiriaş
Oraşului gazdă de nou absolvent, plimbându-se floare, de dor pătimaş...
Dar nu regăsesc nici culorile şterse, tencuiala-n patină, vechi cadre-ferestre
Şi nimeni nu iese să pot da salut, să-mi spună de-ai săi, de-a dat fetei de zestre...
Prietenii vechi nu mai ies la plimbare, la şpriţ, la friptură, o cafea, stau mofluzi
Vorbind de nepoţi, se sfiind de amintiri, să bea un pahar, parcă-s iar copii cruzi
Şi amor de-altădată, fugare idile, nu mai sunt numai zâmbet, duc sacoşele pline...
Mă întorc în parcare, mai singur şi-n gând, am lacrima în colţ, parcă a plânge îmi vine...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Theoden: Recoltele pot fi sădite din nou, casele reconstruite. Între aceste ziduri... le vom face faţă.
Aragaorn: Ei nu vin să distrugă casele şi recoltele din Rohan. Ei vin să distrugă oamenii. Până la ultimul copil.
Theoden: Şi ce ai vrea să fac? Uită-te la soldaţii mei. Curajul lor atârnă de un fir de aţă.
replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Cele două turnuri, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (5 decembrie 2002)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!


Niciodată
Un cântec nu-i nimic în lumea asta
Mai bine să-l zdrobeşti şi apoi să taci
Când el cu o iluzie nu umple
Ghiozdanele copiilor săraci.
Destul cu-atâtea găşti aristocrate
Ce caută şi-n cântece câştig
Un cântec nu-i nimic dacă nu face
Mai cald în casele în care-i frig.
Niciodată, niciodată
Să nu uităm de cei mai trişti ca noi.
Dezmoşteniţii-şi caută o cale
Nenorociţii trec cu paşii grei
Nu ne putem închide-n cabinete
Făcând uşor abstracţie de ei.
Mizeria există până-n oase
Popoare mor şi indivizi decad
Nu-i cântec pe pământ să nu miroasă
A foc, a năduşeală şi a iad.
Şi dacă toate cântecele noastre
Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot
Noi pentru cei săraci şi fără şanse
Suntem mereu datori să facem tot.
Măcar atât din toate să rămână
Din tot ce-am pătimit la focul mic
Un vers, o spovedanie, un cântec
De partea celor care n-au nimïc.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prea multe neplăceri aduceau odinioară bărbaţilor casele de plăceri!
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iubesc tot ceea ce este vechi: prieteniile vechi, timpurile de demult, vechile maniere, cărţile vechi, vinul vechi.
citat clasic din Oliver Goldsmith
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Nu cred că extratereştilor sau fantomelor le plac negrii. Noi nu suntem răpiţi niciodată; casele noastre nu sunt niciodată bântuite. Se întâmplă de fiecare dată în zonele rurale, unde nu trăiesc etniile.
citat din Xzibit
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Casele fericite sunt umplute cu glasurile copiilor, casele nefericite cu glasurile părinţilor.
citat din Agona Apell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prin balcoanele pline de praf şi de frunze, vântul citea ziare vechi, căzute în transă.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă refugiaţii nu vor să se întoarcă la casele lor, îi vom duce cu forţa.
aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Gradele militare ale vinului: must: soldat; tulburel: caporal; vin tânăr, de 1 an: locotenent; vin vechi de 2-25 ani: maior; vin vechi de 26-50 ani: colonel; vin vechi de 51-100 ani: general; vin vechi de peste 100 ani: mareşal.
aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Miturile vechi, zeii vechi, eroii vechi, nu au murit niciodată. Ei doar dorm în profunzimea minţii noastre, aşteptând să-i chemăm. Noi avem nevoie de ei. Ei reprezintă înţelepciunea speciei noastre.
citat din Stanley Kunitz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cu cât sunt mai iluminate casele noastre, cu atât mai multe stafii se ivesc din pereţii lor.
citat din Italo Calvino
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Singur cu ceilalţi
Carnea acoperă osul
şi mai e şi o minte acolo
şi uneori un suflet
şi femeile sparg
farfurii de pereţi
şi bărbaţii beau prea mult
şi nimeni nu-l găseşte pe celălalt
Doar îl tot caută
târându-se-n sus şi-n jos prin paturi.
Carnea acoperă osul şi
carnea caută ceva mai mult decât carne.
Nu avem absolut nicio şansă:
suntem captivii aceleiaşi sorţi.
nimeni nu-l găseşte niciodată pe celălalt.
Ghenele oraşului sunt pline
parcurile de rable şi vechituri sunt pline
casele de nebuni sunt pline
spitalele sunt pline
cimitirele sunt pline
Nimic altceva nu-i deplin.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă împingi manşa, casele devin mai mari. Dacă tragi de manşă, casele se fac mai mici, asta dacă nu tragi în continuare până când ele devin mari din nou.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lemnul vechi arde cel mai bine, prietenii vechi sunt cei mai de încredere, autorii vechi sunt cei mai buni de citit, iar vinul vechi este cel mai bun de băut.
citat din Athenaeus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vis
privirea descompune orele
în fire albe de praf
locuiesc de ceva vreme
în cuvântul prăpastie
mi-am făcut acolo
un cuibar
din plânsul şerpilor
respirând
ecoul şoaptelor vechi
trecute
mai întâi
prin clepsidră
eternitatea refuză
să înghită
somnul aripelor smulse
din pereţii văzduhului
stau neclintit în pleoapa mea
şi visez
noi ambalaje reciclate
în care să-mi împachetez liniştit
viaţa
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tufele pârjolite
de ger ne aşteaptă pe lângă casele
îngheţate discret şi sofisticat
unde oamenii stau mohorâţi
în singurătate privind pe fereastră
degradarea care se aşează pe jos
o neputinţă unsă cu toate alifiile
fiecare om păşeşte şi-i gata
să se spargă ca o pedeapsă
cinică în frigul care s-a refugiat
în casele lipsite de orice confort
toţi se ţin de pereţi în deplasarea
fără adresă pe lângă mobila arsă
de iarna dusă de oameni peste tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuca
am deschis
o nucă italiană
am văzut că este inteligentă
cunoaşte întreg copacul
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Veţi fi poate ispitiţi să aflaţi unde sunt locurile de desfăşurare şi ce s-a întâmplat cu eroii acestor întâmplări. Părăsiţi această idee! Nu stăruiţi! Renunţaţi! Locurile nu mai există. O parte au avut soarta tuturor aşezărilor omeneşti. Civilizaţia a înlocuit peşterile cu bordeiele, bordeiele cu colibele, colibele cu casele, iar casele cu blocurile, genialele imaginări ale... muşuroaielor de furnici. Altă parte, mai istoriceşte spus, după ce au fost trecute prin focul şi sabia timpului, au dispărut pentru totdeauna, sub brazda uitării.
citat din Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
