Barmanul, soarele şi apa

"M-aşteptam să-mi tragă clapa
Soarele dogoritor,
Dar mai rău mă arse... apa",
Spuse trist la... vorbitor.

epigramă de Gheorghe Steriade din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii

Părea, pe când mi-era iubită,
O primăvară însorită!
De când a încetat să-mi placă
E-un anotimp cu promoroacă...

epigramă de Gheorghe Steriade din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor producători de băuturi răcoritoare

Ne momesc pe orice cale
Cu produse naturale,
Dar adesea ne trag clapa:
Naturală e doar apa.

epigramă de Condruţ O. Păun din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui carierist

Încearcă tot mereu în viaţă
Răspunderea s-o-mpartă-n doi:
De-i rău – împinge pe-altu-n faţă,
De-i bine-l dă mai înapoi!

epigramă de Gheorghe Steriade din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Public Speaking este asemenea artelor frumoase. Privind pe scenă la un vorbitor pare atât de motivant şi simplu. Dar în spatele tabloului acelui vorbitor stau calităţi ce se dezvoltă prin gest, gând, culoare şi adevăr.

Johnny Dupu în Arta de a vorbi in public (mai 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ceas

Ceasul

O maşină ce arată
Timpul în dimensiune;
Practică, dar şi ingrată
Dacă trebuie să-ţi sune...

definiţie epigramatică de Gheorghe Steriade din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

ştern batista
pe iarba mustoasă
să nu-i ardă
soarele dogoritor
firele ei firave

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii

O voce spuse din tării:
Mai rău decât să n-ai copii
E să-ai copii, dar răsfăţaţi,
Iar şi mai rău, să-i ai ingraţi.

pamflet de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciunile premierului

Ne trage-ntruna clapa
De-a îngheţat şi apa,
Acuma Boc, pe faţă,
Şi pensia o-ngheaţă.

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leoarcă de sudoare
alerg desculţ
pe pământul crăpat
de soarele dogoritor
în căutarea unei umbre

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umor

E-un spirit sec adeseori
De care poţi să râzi să mori!
Dar ce noroc: cu ce-i pe piaţă
Rămân toţi oamenii în viaţă!

epigramă de Gheorghe Steriade din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

umor (vezi şi comedie)

Umorul

E-un spirit sec adeseori
De care poţi să râzi să mori,
Dar (ce noroc!) cu ce-i pe piaţă
Rămân toţi oamenii în viaţă.

definiţie epigramatică de Gheorghe Steriade din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

nod

Nodul

Loc de legătură strânsă
Între fire sau idei.
Îl găseşti şi-n gât - rar însă -
Dar în papură... cât vrei!

definiţie epigramatică de Gheorghe Steriade din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf degeaba

Groapa-i gata, gata-i treaba,
Gata-s de înmormântare;
Dar s-au pregătit degeaba,
Căci corupţia nu moare!

epitaf epigramatic de Gheorghe Steriade din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintele SUA, la Bucureşti, 01.07.1997

Mister Clinton, lasă gluma,
Că istoria-i ca apa!...
Şi de nu intrăm acuma,
Cred că iar ne trageţi clapa!

epigramă de Constantin Păun din Drumuri împuşcate (1999)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui umorist

Ştia şi el o glumă bună,
Dar n-a mai apucat s-o spună!

distih de Gheorghe Steriade din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 128

O! Cât de des tu muzica mi-o cânţi
Pe-acel lemn sfânt, care răsună blând
Sub degetele tale, şi mă încânţi
Când corzile i le loveşti pe rând.
Şi-atunci pe clapa mică sunt gelos,
Căci ea sărută dulce mâna ta
Şi-n loc cu gura mea s-o simt duios
Lâng-acel lemn timidă ea va sta.
S-o gâdili astfel tare şi-ar dori
Cu clapele ar face schimb cu zor
Când degetele tale lungi şi vii
Le fac să sune atât de încântător.

Dar dacă clapa te doreşte rău
Dă-i degetul, mie, sărutul tău.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

bârfitor

Bârfitorul

Un erudit. I se cuvine
O maximă recunoştinţă:
Prin devotata-i sârguinţă
Ştii mult mai multe despre tine.

definiţie epigramatică de Gheorghe Steriade din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nodul

Loc de legătură strânsă,
Între fire sau idei,
Îl găseşti şi-n gât - rar însă -
Dar în papură... cât vrei!

epigramă de Gheorghe Steriade
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi amintesc...

Să-mi amintesc, să-mi amintesc de tine!
Până când apa Letei te-o sorbi,
Ca visul rău, căinţă şi ruşine
Te-or urmări, în fiecare zi!

Să-mi amintesc de tine! Da. Mereu.
Gândi-va soţul tău că-i eşti soţie,
Ne-om aminti de tine el şi eu:
Necredincioasă lui, – duşmană mie.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentă în inima mea

Iubitul meu, în spuma de cascadă,
În braţe tu mă ţii,
Sărutul iubirii din nou ne-atinge gura,
Iar apa vie de izvor ne-adapă setea
De dragostea de care şi dincolo de moarte
O să îmi fie dor.

Privesc la tine pe furiş,
Şi ochii ţi-i confund cu cerul,
Iar râsul sănătos, la glume spuse,
Ce în cascade îl reverşi,
Trimite în vârf de munte
Bucuria iubirii, cu ecoul.

Ne umple dragostea trupul de plăcere,
Ne umple muntele pieptul de aer şi nesaţ,
Ne spală roua ierbii şi frunzele pădurii
Picioarele desculţe şi păcatele
De care suntem atât de vinovaţi.

Dar timpul trece ca nebunul,
Şi soarele uimit, de-a noastră fericire
Ne lasă-n pace,
Şi după nori se-ascunde,
Mirat şi el de câte şi mai câte
Jos pe pământ vede.

Din vatra încă-ncinsă,
Se-nalţă un subţire fir de fum,
Mirosul de lemne arse încă ne îmbată,
Ne pare rău, de tot ce-n jur trebuie să lăsăm,
De munte, de fluturi, de flori,
De susur de izvor, de linişte,
Sau de ţipăt de păsări în zbor,
Şi de amintirea minunatei zile de vară,
Ce în suflet şi-a mai lăsat o amprentă,
Perlă pentru a inimii mele comori.

poezie de Valeria Mahok (10 august 2001)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!