Ierburile erau numai cântec: coruri de argint subţire ca tremurul stelelor şi-al apelor.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Anca Todor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe harta răsturnată a ierburilor tale, Vară, trupul şi sufletul meu sunt începutul unui mare cântec şi tremurul mâinilor care-l caută.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, Vara, trupul şi sufletul meu sunt începutul unui mare cântec şi tremurul mâinii care-l caută.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de rodica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună

Luna e voalul de argint al tăcerii.

definiţie celebră de Ionel Teodoreanu în romanul Lorelei (1935)
Adăugat de Sonny
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce cântec de moarte e viaţa când o asculţi!

Ionel Teodoreanu în Golia (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lângă el cu dragostea de mână şi am rămas cu mâna întinsă ca a regelui Lear.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Diana Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

E foarte ciudat să te uiţi la un necunoscut ca la o carte deschisă în care ceteşti versuri tulburătoare, regăsind în ele ceva presimţit, poate ştiut, dar vag până atunci, totuşi era, nu numai în suflet, dar şi în afara lui, adus de necunoscut ca o pulbere de argint a unei zări din care vine un călăreţ rănit - dar călăreţul parcă venea din zarea ei, căci îi ştia pulberile de argint, le văzuse în ea, fără să vadă călăreţul. Inima ei bătea lângă el ca o copită credincioasă şi supusă. Parcă ea i-l adusese răsturnat.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teodoreanu

Teodoreanu (zis Al. O.)
Semnează-n cronici Păstorel!
Defect: preferă vin Bordeaux,
Virtuţi: e frate cu Ionel!

epigramă de Mihu Dragomir din Păstorel, politice şi apulitice (1942)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea pătrunde numai în sufletele care au o mişcare centripetă, numai atunci sufletul o absoarbe, dimpreună cu sufletul celui iubit.

Ionel Teodoreanu în La Medeleni
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai numai dreptul să trăieşti. Sau asta se cheamă o datorie?... Nimeni nu poate muri.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura şi invidia nu au curajul leilor, ci laşitatea ploşniţelor care apar numai prin întuneric.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată mare, o duritate vioaie în rotunzimi. Parcă se născuse pentru a fi goală pe vremea Zeilor. Sânii nu s-aplecau. Porneau. Erau rotunzi cu trufie. Porunceau mâinilor bărbăteşti, nu se închinau lor.

Ionel Teodoreanu în Crăciunul de la Silvestri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ionel Gologan, avocat şi epigramist, apropos de Ionel Teodoreanu, avocat şi scriitor

Jurist şi tu, jurist şi el,
De faima lui răsună veacul,
Deşi-l chema tot Ionel,
Dar ce talent avea săracul!

epigramă de Ion Larian Postolache din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele tău e dulce şi încântător. Vine din Spania femeilor cu păr negru. Tu eşti din Zlataust. De unde l-ai furat? Nu, nu l-ai furat, e-al tău, cum aroma unui fruct e a lui. Numele tău e brun, cu obraji albi, ochi negrii şi buze roşii, ca şi tine. Numele tău e mlădios ca şi trupul tău, creanga mea de alun. Numele tău e tânăr ca şi tine, izvorul meu şi-al caprioarelor. Numele tău eşti tu; şi tu eşti pe buzele mele ca un cântec. Îl spun, şi-mi vine să plâng.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu ştiu când îmi ascunzi ceva, când trăiesc numai în tine?

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ionel Teodoreanu - Liviu Rebreanu

Zarzări, piersici, primăveri şi toamne,
Dincoace, răscoale, ştreang, pogon.
Câtă diferenţă, câtă, Doamne.
De la Ionel pân-la Ion!

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câteodată tremurul frunzei
îl simt adânc
în buze

acolo
unde nourii şi ţărâna
îşi duc în geană lumina un foşnet de frunze moarte
se coboară din tălpi în sus către genunchi

***

câteodată tremurul frunzei
îl port cu mine
în sânge
până-n jos la glezne

acolo
unde iarba şi roua se unesc
sub tălpile goale
într-o părtaşă solitudine prin anotimpuri-rugi

***

câteodată tremurul frunzei
îl simt rostogolit până la umerii mei
până la buzele tale

acolo
unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă
un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă
în tremurul frunzei

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămas bun. Mă numesc Lorelei. Legenda spune că am ucis. Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lânga ei cu dragostea de mână şi am rămas cu mâna întinsă ca a regelui Lear. Mi-e sufletul ca tufişul Păiurului pe coasta Mării Negre: numai ghimpi curbi care-au încununat odată fruntea lui Hristos. A trecut o ploaie de primavară şi s-a ţesut în zare brâul frânt de mătase al curcubeului; cu el îmi incing mijlocul şi mă duc.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Psycheul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul stelelor

Se aude glasul stelelor,
care cântă-n inima cerului
şi-n noaptea ce le ascultă,
ce pătrunde-n sufletul spiralei,
cântă şi Pământul,
cântă şi lacul albastru,
în care se oglindeşte cerul,
ce dirijează concertul broaştelor
unind cântul stelelor,
cu glasul ce răsună
din adâncul apelor,
totul se transformă-n vis
şi ne ţine de mână
pe mine, pe tine, pe noi, pe voi
purtându-ne-n pântecul zorilor,
răsărind o dată cu Soarele,
ce dezmiardă cerul şi pământul,
înflorind, florile ce cântă
îmbrăţişându-se cu roua dimineţii,
cântă şi lacrima ce curge
din norul negru,
melodia care dezmiardă iubirea,
cântă stelele, cântă Lumina,
cântă Luna şi destinul,
cântă şi inima mea după...
astralul cântec ce zboară
printre ramurile Universului,
dansând împreună cu fluturi,
cântând împreună
cântecul stelelor.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea cinci vieţi de-a rândul să sufăr, ca tu să rămâi aşa cum eşti, tânără; timpul să mă ardă pe mine numai, pe tine să te lumineze. Pricepi tu preţul iubirii mele?

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leşinul dă sufletului şi panica morţii, şi intensitatea ei. Durase numai câteva secunde, dar sufletul îşi pierduse vârsta, apropiindu-se chiar în clipa vastei eclipse de copilăria mică.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Bia
Comentează! | Votează! | Copiază!