Egmont (tobele se-apropie): Auzi! De câte ori nu m-a chemat sunetul acesta la luptă liberă şi la izbândă! Ce vesel mergeau tovarăşii mei pe drumul de primejdie şi de glorie! Şi eu, din temniţă aceasta, plec spre o moarte glorioasă. Mor pentru libertatea pentru care am trăit şi am luptat şi pentru care acum sufăr şi mă jertfesc.

replică celebră din piesa de teatru Egmont, scenariu de Goethe (1787)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Upanişad sau Tratat despre echivalenţe

Frunzele în ramuri? Prizoniere.
Libere să freamăte? Părere.
Liberă e frunza doar spre toamnă;
Libertatea clipei o condamnă
La căderea liberă, pe drumul
Consumat înspre pământ şi tumul.
De iluzii, veşted se desparte
Liberă o clipă,-n zbor: în moarte.

poezie celebră de Romulus Vulpescu (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întrebam cu o curiozitate resemnată, cum de nimeni nu a reuşit să desluşească strigătul disperat din şoapta mea? De câte ori ar fi trebuit să mai mor, în fiecare zi, pentru ca cineva să poată observa că sunt viu? Ce veşminte ar fi trebuit să port, ce zeghe slinoase, pentru ca cineva să vadă, în sfârşit, că nu sunt decât un prizonier, un proscris, un condamnat la moarte de la care nu mai auzi altceva decât zăngănitul macabru al lanţurilor? Ce cuvinte ar mai fi trebuit să folosesc pentru ca să le deschid mintea celorlalţi, pentru a le arăta cum libertatea lor îmi este închisoare rece, întunecată şi umedă? Ce ar fi trebuit să mai fac pentru ca ei să se dumirească, în cele din urmă, că sunt altfel, că nu aveam cum să rezist prea mult timp în turma în care m-am trezit pe neaşteptate?
Cam care ar fi fost preţul răscumpărării aripilor cu care am fost înzestrat? Cât ar fi trebuit să plătesc pentru a mi se lua plasturele de pe gură, cătuşele de la mâini şi lanţurile de la glezne? O melodie, două, trei, zece, o sută? Un roman, două, cinci? O sută de poezii sau o mie? Câte piese de teatru şi câte eseuri? Oare câte vieţi mi-ar trebui pentru a putea plăti preţul eliberării mele?

Eugen Blaj în Exilat în propria viaţă, XXXIII
Adăugat de Eugen Blaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit un ceas pe care-l aşteptăm de peste două veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viaţă naţională, pentru care am muncit şi am scris, am luptat şi am gândit. A sosit ceasul în care cerem şi noi lumii cinstit... dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui ca robi rodul ostenelilor noastre.

citat celebru din Nicolae Iorga (15 august 1916)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu asta cred (extras)

Şi eu asta cred:
că mintea liberă, exploratoare a omului
este cel mai valoros lucru din lume.

Şi eu pentru asta aş lupta:
pentru libertatea minţii de-a alege drumul pe care-l vrea.
Şi eu aş lupta împotriva:
oricărei idei, religii, guvernări care limitează sau distruge individul.
Asta-i ceea ce sunt şi ceea ce vreau.

Pot înţelege de ce un sistem construit după un şablon
trebuie să lupte pentru a elimina libertatea de gândire,
pentru c-acesta, prin cercetare, subminează un asemenea sistem.
Înţeleg, desigur, şi urăsc asta.

Şi voi lupta împotriva oricărui sistem
pentru a salvgarda singurul lucru care ne separă de animale.
Dacă aura spiritului poate fi ucisă, suntem pierduţi.

poezie clasică de John Steinbeck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menestrelul

Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Pentru că din gâtlej
Ies cântece duium,
Tu nu crezi
Că mi-am stăpânit plânsul
Şi durerea
Până acum.

Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Tu nu auzi
Plânsul care ne desparte:
Pentru că picioarele mele
Iubesc dansul,
Tu nu ştii
Că sunt pe moarte.

poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că ea poate

Pentru toată violenţa consumată pe ea,
pentru toate umilinţele pe care le-a suferit,
pentru corpul ei pe care l-ai exploatat,
pentru inteligenţa ei pe care ai călcat-o,
pentru ignoranţa în care ai părăsit-o,
pentru libertatea pe care i-ai refuzat-o,
pentru aripile pe care le-ai tăiat,
pentru toate astea:
înclină-te de fiecare dată
când te uiţi la sufletul tău,
pentru că ea poate vedea,
pentru că ea poate simţi.
N-are nevoie de compasiunea ta,
pentru că ea se va ridica mereu,
pentru a se apropia de cer,
unde sufletul ei trăieşte.

poezie de Eugenia Calancea (8 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a luptat pentru libertatea de expresie, ca să înjure acum nestingherit.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergeau

cu viteză mare pe drumul
cel bun către crucea de fier
sau una
de lemn
tancul prinse viteză spre glorie
soldatul e-n groa
pa comună (!?)
iubita în patul alt
cuiva îi convine
mitraliera răpăie - un rap
modern cu improvi
zaţie şi moarte -
misiune specială:
să supravieţuiescă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul: Cred că am calculat bine.... Câte un an pentru fiecare poezie...
Aurica: E puţin! Ţineţi cont de impactul social. De depoziţiile zdrobitoare ale martorilor. De latura moralizatoare a sentinţei...
Judecătorul: Bine, Aurica! Treacă de la mine... Se modifică sentinţa... (Se uită iar la ceas). Patru ani...
Aurica: Luaţi în calcul şi episodul cu viţelul...
Judecătorul (vesel): Ai dreptate! Am uitat complet de viţel! (Bate cu ciocanul în birou). În picioare! Citesc sentinţa... În dosarul penal Rugul aprins, inculpatul puncte puncte se condamnă la cinci ani de temniţă!
Aurica: Temniţă grea...
Judecătorul: Temniţă grea!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea pentru care au luptat este monumentul lor de azi...

citat din Thomas Dunn English
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul cel mai scurt de a ajunge la glorie, ar fi să facem pentru conştiinţă cele ce facem pentru glorie.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Ce este iluzia? A. M: Credinţa mintii ca eşti liber de ea este iluzia. I: Ce este libertatea? A. M: Eliberarea de minte cu toate "alegerile" sau credinţele ei despre "libertate" este Libertatea. I: Este libertatea o stare a minţii? A. M: Absolut nu, libertatea este de minte, nu pentru minte, de gând, nu pentru gând, de "eu", nu pentru "eu". I: Atunci cine se mai bucură de libertate dacă nu mai este "eu"-l? A. M: Libertatea este bucurie, fericire în ea însăşi fără subiect şi fără obiect. Când conştiinţa se recunoaşte pe sine ca şi conştiinţă explozia de fericire care are loc este definită drept ananda-beatitudine neţărmurită fără formă. I: Este libertatea o stare trecătoare? A. M: Cu siguranţă nu, libertatea este liberă atât de stările trecătoare cât şi de cele aparent netrecătoare. Ea este dincolo de orice aşteptare sau dualitate.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul meu spre Dumnezeu...

când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiţei mele
un bileţel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă şi prin curte
să-mi scoată de la curăţătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac şi câteva sarmale
pentru că şi mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac şi din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa şi curtea
apoi a plecat...

unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata

nu ştiu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
ştiu că acum
am anii
care mă vor face
să înţeleg de ce a plecat tata...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul meu spre Dumnezeu

Când voi pleca în călătoria
din care n-am să
mai mai întorc niciodată
o să-i las fetiţei mele
un bileţel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă şi prin curte
să-mi scoată de la curăţătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac şi câteva sarmale
pentru că şi mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac şi din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa şi curtea
apoi a plecat...

unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata

nu ştiu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
ştiu că acum
am anii
care mă vor face
să înţeleg de ce a plecat tata...

poezie de Teodor Dume (17 aprilie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul meu spre Dumnezeu...

când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiţei mele
un bileţel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă şi prin curte
să-mi scoată de la curăţătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac şi câteva sarmale
pentru că şi mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac şi din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
de-asupra pe cuptor
a măturat casa şi curtea
apoi a plecat...

unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata

nu ştiu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
ştiu că acum
am anii care mă vor face
să înţeleg de ce a plecat tata...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul meu spre Dumnezeu

Când voi pleca în călătoria
din care n-am să
mai mai întorc niciodată
o să-i las fetiţei mele
un bileţel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă şi prin curte
să-mi scoată de la curăţătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac şi câteva sarmale
pentru că şi mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac şi din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa şi curtea
apoi a plecat...

unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata

nu ştiu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
ştiu că acum
am anii
care mă vor face
să înţeleg de ce a plecat tata...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Populus (îi atinge fruntea cu palma): Papa! Care e suferinţa ta?
Poporan (grav): Sufăr pentru oameni, dragul meu Populus...
Populus (gata să izbucnească în plâns): Pentru toţi oamenii? Dumnezeule! Nu se poate!
Poporan: În primul rând sufăr pentru alegătorii mei! (Solemn). Sufăr pentru circumscripţia mea electorală! Apoi, în plan secund, sufăr pentru omenire, la modul general...
Populus: O, scumpul meu tată! Delirezi! Trebuie să chem imediat un doctor!
Poporan: În zadar, fiule! Dragostea de ţară e boală fără leac...
Populus: Eşti incurabil?
Poporan: Fii mândru, Populus! Patriotismul este o boală mortală, care atinge numai suflete nobile...
Populus: Ah, nu! Papa! Trebuie să te scot imediat de-aici! Mergem la spital!...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem nevoie de urechi foarte puternice pentru a ne auzi pe noi judecând cinstit şi, întrucât sunt puţini cei care îndură critica fără să se simtă răniţi, cei care se aventurează să ne critice dau dovadă de un act remarcabil de prietenie, pentru că cine îşi asumă sarcina să rănească sau să ofenseze un om pentru binele său au o dragoste adevărată faţă de acesta.

citat celebru din Michel de Montaigne
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare ce a făcut ca să merite să-l părăsesc? Oare a încetat să mă mai iubească?... vai, nu, iar eu îl înşel... şi cu cine. Dumnezeule mare! cu cine?... cu un om pe care nu-l cunosc de loc... care mă cucereşte cu bogăţia sa... şi care poate mă va face să plătesc scump această glorie pentru care îmi jertfesc dragostea. Ah! deşartele floricele care mă cuceresc... fac ele cât cuvintele minunate ale iubitului meu, cât jurăminfile sfinte de a mă îndrăgi pe veci... cât lacrimile simţămintelor pe care le-nsoţeau... O, Doamne! câtă căinţă dacă voi fi înşelată!

Marchizul de Sade în Crimele iubirii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratul tantric este foarte fericit împărtăşind cu frenezie în mod empatic starea plenară de fericire pe care o trăieşte alături de iubita sa. Această stare este pentru el cu atât mai extraordinară pentru că în felul acesta el resimte prin intermediul ei că are cu adevărat acces la misterioasa dimensiune androginală glorioasă.

citat din Gregorian Bivolaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!