Dumnezeu ne-a lăsat femeia ca să nu uităm ce-am pierdut.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (8 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ne arată ce-am pierdut prin naştere.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (24 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

dor

Dorul este ceea ce ne rămâne, după ce-am pierdut totul!

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (2 mai 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aşa cum ne-a lăsat Dumnezeu, iar Dumnezeu ne-a lăsat să furăm.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rai, Dumnezeu ne-a predat o singură lecţie: copilăria.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (28 mai 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a
făcut lumea
bărbatul femeia

haiku de Costel Zăgan din Virtutea Haiku (3 februarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar amintiri ne-au mai rămas

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Şi din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit şi-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Şi ne simţeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu ştiu acum ce pot să fac, sunt trist, posac şi de dor zac
Că te-am pierdut şi-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc şi-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.

A trăi şi-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat şi-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viaţa ce am trăit.

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viaţa mea,
Nu vreau să-ţi zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ţi spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranţa ne-ar reda!
Acuma ştiu cum să te-mpac şi toate voile să-ţi fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.

A trăi şi-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat şi-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viaţa ce am trăit.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este fereastra prin care Dumnezeu priveşte spre pământ.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (4 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria

Maria: femeia lui Dumnezeu.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (31 august 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Femeia: cea mai gingaşă armă de nimicire în masă.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (3 august 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne uităm la proprii noştri copii ca la nişte străini.

Costel Zăgan în Teme şi inventeme: Impostura (15 februarie 1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza ramburs

Dumnezeu
o dată
Adam
o
dată
Eva
ultima
dată

Paradisul
pierdut
şi
adjudecat

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine suntem?

Uităm cine ne sunt strămoşii
Uităm de Mircea şi Ştefan
Uităm cine ne sunt străinii,
Uităm de lance şi duşman.
Uităm ce este Mioriţa,
Uităm de Adevărul sfânt,
Uităm ce-nseamnă conştiinţa,
Uităm de-al poeziei cânt.
Uităm colindele şi Plaiul,
Uităm părinţii, prea cărunţi.
Uităm să zămislim copii,
Şi pe sărman, şi pe flămând,
Şi pe cei morţi, şi pe cei vii,
Îi tot uităm pân–la mormânt.
Dacă uităm, dacă uităm,
Cine suntem, cine suntem...?

poezie de Ştefan Agachi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

PIERDUT PRINTRE FRUNZELE TOAMNEI

Amintiri de nisip
îmi curg
printre
degete
Clipă
după
clipă
frunză
după
frunză
Brusc un tablou
mă izbeşte
de
perete
Alo
ce cauţi
în
toamna asta
poete

Costel Zăgan, POEMUL DE LA MIEZUL NOPŢII

Costel Zăgan în poemul de la miezul nopţii (27 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candidaţi la posteritate

Cum nu-ncapi în moartea ta
să-ţi mai împrumut şi eu
şi-o să-mi dai când vei putea
înapoi pe Dumnezeu

Să ţi-l împrumut pe-al meu
mă confunzi cu Iov se poate
ori cu vreun alt derbedeu
pierdut prin eternitate

Mă confunzi cu Iov se poate
o să-ţi dau când voi putea
bogat ciucur de păcate
poftim toată moartea mea

Să mă împrumuţi căci eu
l-am pierdut pe Dumnezeu

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelion

Ne-a luat pe toţi în balon

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (31 decembrie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu ai, deja ai pierdut.

Costel Zăgan în Inventeme (18 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţipătul e ceea ce ne rămâne după ce-am epuizat şi ultima lacrimă.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (25 septembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce-am învăţat să merg, la ce mi-ar mai folosi... aripile?

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce-am luat cuvântul, în fine, am tăcut şi eu... pe înţelesul tuturor!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: templu şi cazemată!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!