Sculptată de greci, zeiţa dragostei devenit-a şi zeiţa frumuseţii.

aforism de N. Petrescu-Redi din Ergo... (1999)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt zeiţa dragostei...

Mă simt zeiţa dragostei în stele,
cu vise, împliniri şi cu regrete
De aş atinge vârfurile albe,
M-aş transforma în pasăre de noapte...
Aş alerga-n cărările iubirii
şi aş striga lui Prometeu, iertare,
dezmăţul păsării de noapte
să se transforme în iubire...
Eu mă hrănesc cu suflete uşoare şi apă beau de la izvoare,
în zborul meu spre înălţime
caut locuri cu verdeaţă vie,
unde iubirile se leagă cu Ielele
copilăriei...
Sunt zeiţa dragostei eterne
cu multe suflete răzleţe
ce caută fericirea-n vise
şi nopţile şi le petrece pe înălţimi de culmi albastre...
Eu sunt zeiţa dragostei alese!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa Dreptate, zeiţa Cumpătare, zeiţa Mnemosine, zeiţa Sophia şi alţi zei şi zeiţe au fost izgoniţi nu doar din cer, ci şi chiar de pe pământ: iar în locul lor, în măreţe palate ridicate de Providenţă pentru a le fi lăcaş, aflăm acum delfini, capre, corbi, şerpi şi alte scârnăveli, prostii, mofturi şi uşurătăţi.

Giordano Bruno în Opere italiene, vol IV, 57
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea nunţii, Uranus aprindea stele, zeiţa Gaia înstela aprinderi.

aforism de N. Petrescu-Redi (8 iunie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afrodita s-a născut din spuma mării, zeiţa libertăţii - dintr-un val de nemulţumiri.

aforism de N. Petrescu-Redi
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea inteligentă devine zeiţa frumuseţii...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temis, zeiţa justiţiei, are ochii legaţi şi balanţa dezechilibrată

Se-nşală-acela care crede
Că nu dă greş nicicând instanţa:
Zeiţa Temis nici nu vede,
Şi-i dereglată şi balanţa!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa Themis

Femeia austeră şi posacă,
Ce ţine sus balanţa într-o mână,
E oarbă în mitologia greacă
Şi şpanche în Justiţia română.

epigramă de George Petrone din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Themis, Zeiţa Justiţiei

O zeiţă cu prestanţă
Cunoscând tertipurile.
Câteodată în balanţă
Cântăreşte plicurile...

epigramă de Cornelius Enescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa (In)Justiţiei

Cu adevărul în balanţă
A pronunţat râvnita soartă:
(Ca şi-n "Infern" cândva, la poartă)
"Lăsaţi, de-acum, orice speranţă!"

epigramă de Nicolae Nicolae din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

din spuma valurilor mării
acum şi întotdeauna
Zeiţa frumuseţii
născându-se
pentru noi

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa nu e sânge sau culoare; ea nu-i decât adierea invizibilă care risipeşte ceaţa. La asta şi slujeşte, de altfel, ceaţa: fără ea, Zeiţa n-ar fi în stare să dezvăluie că lucrurile pot fi şi altfel decât spectrale. De aceea, se spune, e şi bine să suferi, căci altminteri Zeiţa n-ar putea arăta că există o limită a suferinţei. De aceea, se pare, şi Răul există, Răul fiind perspectiva spectrală, suferinţa şi multe alte lucruri de care Zeiţa are nevoie spre a se manifesta. Căci fără de Rău, Zeiţa ar fi diferită sau n-ar mai fi. Dar, iarăşi, cine oare ar putea preciza ce înseamnă "diferită", de vreme ce nimeni n-ar putea spune ce anume este Ea în realitate? Ceaţă şi adiere sunt numai nişte metafore.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aedul

Nu ţine seama doar de mine
Şi nici de valurile de la ţărm;
Corăbii vor pluti spre noi destine
Eu, zeiţa mea... ce să-nţeleg?!

Nu spune lucruri fără niciun rost
Şi nu privi în urmă azi cu teamă;
Ştii cât de frumos între noi ar fi fost
Zeiţa mea, de-ar fi dorul visul fără rană?!

Nu stinge gândurile care vor veni
Şi nu lăsa tăcerea-nvolburată;
Eu te iubesc ca înflorire peste zi
Zeiţa mea, prea nobilă şi fericită Artă!

Nu spune cuvintelor să nu mai lupte
Spre ţărmul nesfârşirii vor a se salva;
În POEZIE nu ard numai semnele pierdute,
Ci şi fiinţa mea, şi viaţa mea, Zeiţa mea!

Nu întoarce clipele în holde de fum
Nu lăsa nici gândul orb să se desfire ;
Zeiţa mea, o, POEZIE, făureşte-mi drum
Printre petale de lumină, de dor şi de iubire!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocaţie către zeiţa Afrodita

Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană
Tu din tronul tău scăpărând lumină,
Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână
Nici în aleanuri.

Zeiţa: "Cine te supără?
Persuasiunea pe cine vrei să convingă?
În curând cea care fuge acum de tine te va urmări,
şi, dacă nu te iubeşte, te va iubi."

poezie de Sappho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

rTe-hu nu recurgea la tehnica banală a confraţilor săi; călugărul care-l instruise îl învăţase multe, până şi meditaţia asupra desăvârşitei contopiri cu Zeiţa Tara, cea verde ca smaraldul, şi în această stare de perfectă fericire se aşternea el la drum. Iar Zeiţa Verde sfârşise ea însăşi prin a se complace în îmbrăţişarea Calului Alb. Câteodată îl vizita chiar şi atunci când se odihnea şi-i transmitea tot felul de cunoştinţe; era o fiinţă plină de voie bună, iar lui rTe-hu îi plăcea s-o întâlnească oricând. De aceea, perioadele-i omeneşti nu erau de fapt cu adevărat omeneşti; Zeiţa îl ferea de orice pasiune funestă şi-l învăţa cumpătarea.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa cu părul de soare

Suflet taciturn ce-şi caută azi muza
am rămas în aşteptarea singurătăţii,
dar fiorul versului îmi e călăuza
spre dorinţele puse-n poarta cetăţii.

Caut mereu zeiţa cu părul de soare,
nu am veşmântul aripii şi-i aduc în dar
un bec s-o lumineze şi o lumânare
prinse prin negura timpului în calendar.

Am pus lângă fulgii cuvintelor rostite
crinul care deschide lumina nopţii,
strângând boabe de rouă cu flori împletite
pe gândul ce deschide pleoapa dimineţii.

Pe zeiţa cu părul de soare poţi s-o vezi,
pe scările spre cer îmi trimite şoapte
şi îmi spune că plâng noaptea cu lacrimi de zi,
iar ziua plâng zadarnic cu lacrimi de noapte.

poezie de Constantin Rusu (1 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ansamblul de manevre - VII (Tratat polemic)

Mahmură, zeiţa Clio, astăzi, cugetul ei, mahmur.
Ceva între plutirea unei ferigi în apă
şi lujerul verzui ce presimte prin umezeală
firele rădăcinii.
Ceva între aburul unei sticle şi amintirea
votcii pe care ai îngrijit-o toată săptămâna.

Mahmură, zeiţa Clio, astăzi, cugetul ei, mahmur.
Încercând să facă ordine în poveştile cărnii
repede aprinse de intriga ce se vrea
totdeauna în fruntea părţilor naraţiunii,
chiar peste foaia amnezică lăţindu-se:
ca evoluţiei să i se ataşeze drăgălaşe fantasme,
să le poată contempla ca pe nişte speranţe,
detaşată, de pe oasele solemne.

Mahmură, zeiţa Clio, astăzi, cugetul ei, mahmur.
Acum când ochiul lăuntric îşi uită trepidaţiile,
cercetându-şi ceaţa şi aurora din piept,
acum când o mască alunecoasă
i se întinde grabnic peste întreaga făptură.

poezie de Gheorghe Izbăşescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curtezanul

Mă pierd în faţa frumuseţii tale,
Nu mai găsesc nici vorbele banale

Şi tac mereu şi multe-aş vrea să-ţi spun,
Încerc zadarnic gândul să-mi adun.

Mai trece-un timp iar eu abia-ndrăznesc
Să-ţi spun, zeiţa mea, cât te iubesc.

Tu mă priveşti, ca-ntr-un final de dramă,
De pe măsuţa unde stai... în ramă.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa mea

În rochie albă de mătasă ai apărut în calea mea.
Erai aşa de graţioasă, zeiţa mea cu ochi de stea.
Erai ca o gingaşă căprioară,
Care îşi potoleşte setea la un izvor
Şi am înţeles din clipa aceea că veşnic de tine mi-a fost dor.
M-am apropiat atunci de tine şi în braţe cu drag te-am ridicat.
Erai uşoară ca puful de păpădie şi miroseai a flori de fag.
În rochie albă de mătasă ai apărut în viaţa mea.
Şi vreau să-mi fii mireasă, zeiţă cu chip de stea.

poezie de Vladimir Potlog (16 august 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa curcubeului este Iris...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe la cincizeci de ani, Minerva a ajuns zeiţa înţelepciunii.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!